Minunea noastra de azi

De obicei sunt o persoana atenta la ce se intampla in jurul meu, desi mai am momente in care sunt distrata si nu stiu ce fac cu lucrurile...

Iar azi am trait o minune. Coboram carutul cu domnita pe o rampa din fata unui magazin; cum rampa facea un mic cot am incetinit din viteza cu care incercam sa o distrez pe micuta. Atunci am observat doi barbati care m-au urmat si apoi s-au intors, au urcat rampa si au coborat pe scari. Initial m-am gandit ca au renuntat la varianta rampii tocmai pentru ca eu ma miscam cam greu, dar instinctiv am dus mana la buzunar. Iar portofelul nu era acolo...In primul moment m-am gandit ca nu l-am pus in buzunar si am inceput disperata sa-l caut; curand am realizat ca nu este nici in carut, nici in alta parte in posesia mea; si m-a apucat si mai tare panica. Nu banii erau motivul disperarii mele ci actele si cardul; ma si vedeam alergand cu copilul in brate pe la politie sau la banca!

M-am gandit ca cei doi si-au insusit obiectul ce imi apartinea, dar mi-a trecut prin cap si ca e posibil sa-l fi lasat in magazin (cu toata neatentia mea, nu mi s-a intamplat lucrul asta pana acum).

In gand am spus "Sfinte Mina, ajuta-ma!" si am plecat dupa cei doi, care inca se mai vedeau... Nu m-am gandit nici o clipa ca voi iesi din situatia asta fara sa fiu pagubita, dar am plecat dupa ei in speranta ca vor lua banii si vor abandona restul pe strada si aveam o mica sansa sa-mi recuperez actele.

Nici nu va imaginati asa o scena: eu impingand disperata carutul in urmarirea infractorilor! Am traversat, inca ii mai vedeam, unul dintre ei s-a intors si probabil m-a vazut si au intrat pe o alee intre un bloc si o curte. Cand am ajuns in dreptul aleii unul dintre ei arunca portofelul meu pe un garaj. L-am vazut, am strigat la el (de unde atata curaj?!) si am rugat un trecator sa ma ajute. Surprinzator s-au intors spre mine, (desi trecatorul s-a oprit nu a schitat nici un gest) si le-am cerut sa-mi inapoieze obiectul (cat tupeu din partea mea!). Culmea este ca s-au conformat: cel mai tanar l-a ajutat pe cel care a aruncat portofelul pe garaj sa-l recupereze si mi l-au inapoiat dintr-o zvarlitura; apoi s-au facut nevazuti.

Nu stiu ce i-a oprit pe cei doi, dar e clar ca nu de mine s-au temut; nu puteam sa fug dupa ei, nu puteam sa ma lupt cu ei si nici sa fac scandal nu avea nici un sens. Stiu sigur ca Sfantul Mina nu a intarziat sa ma ajute. Toata scena a durat aproximativ cinci minute. Si, da, continutul portofelului era intact! E adevarat ca te poti pune cu o femeie de 50 de kg cu un copil mic dupa ea, dar nu te poti pune cu Sfintii lui Dumnezeu!

MINUNAT ESTI, DOAMNE, INTRU SFINTII TAI!