duminică, 30 noiembrie 2008

Lacrimi de Domnita

Masa mare la noi acasa cu bunici si matusi. Domnita noastra in elementul ei, mai ales dupa ce a fost alintata de toata lumea si a primit o gramada de cadouri.
Si ne asezam la masa...dar Domnita e decisa sa ofere un spectacol memorabil, din pacate. Incepe sa se foiasca in scaunul ei, sa traga de toate lucrurile de pe masa, nu mananca, se miorlaie cum numai ea stie!
Buni e impresionata, ar face orice sa-i fie bine micutei, matusa la fel, se ofera sa o ia sub aripa ei protectoare.
Mami insa are o alta solutie; ia Domnita de-o aripa si ii sopteste la ureche ce se va intampla: va merge sa stea singurica in patutul ei pentru cinci minute. Domnita protesteaza, incepe sa planga, ar face orice sa nu stea acolo. Singura in patutul ei plange cu note tragice, dar fara lacrimi, parca ar promite sa se poarte frumos. Cele cinci minute se scurg relativ repede, timp in care la masa s-a lasat liniste, buni mai ca plange, ceilalti asteapta continuarea...Mami merge si ia Domnita, care inca suspina, dar nu mai plange, vorbeste si e dispusa sa participe la masa. Ne asezam la masa si toata lumea mananca linistita, inclusiv vedeta episodului, domolita ca prin minune de pedeapsa.
Uneori ii prinde bine sa planga un pic...

joi, 27 noiembrie 2008

Placinta cu spanac si tofu

Din cantitatile de mai jos rezulta doua portii in tava rotunda cu diam de 26 cm
Ingrediente:

-500 g faina de oricare fel doriti

-100gr gris

- drojdie uscata sau proaspata corespunzatoare cantitatii de faina

- 1 lingurita sare

- 4 linguri ulei

-300 ml apa calduta.

Pentru unplutura:

-1 kg spanac proaspat

-2 lingurite pasta de tomate

- sare

-3 linguri ulei

-1 ceapa

-3-4 catei de usturoi

-200 gr tofu (eu am avut cu chimen)

Se dizolva drojdia in apa calduta si se lasa la dospit 10 m inute; apoi se framanta un aluat cu faina, grisul, uleiul si sarea. Aluatul trebuie lasat la dospit 30 minute.

Intre timp se pregateste umplutura. Spanacul se curata, se spala si se opareste. Intr-o cratita se pun uleiul, cateva linguri de apa, ceapa, 2 catei de usturoi tocati si se fierb cateva minute, se adauga spanacul bine scurs (se pastreaza o cana de zeama de spanac, poate fi necesara la fierberea acestuia) si pasta de tomate. Se fierb impreuna 10-15 minute. La sfarsit se adauga tofu zdrobit cu furculita si usturoiul ramas. Se potriveste de sare si eventual piper (eu nu am pus pt ca a mancat si Domnita).Sfat: daca vi se pare compozitia de spanac prea moale puteti adauga 1-2 linguri de gris.

Aluatul sa imparte in patru si se intind foi, doua mai mari pentru a acoperi si marginile tavii si doua mai mici. Se pune foaie pe fundul tavii, la mijloc se pune umplutura de spanac si se acopera cu foaie. Foaia de deasupra se inteapa cu furculita. Se coace la foc mediu 20-25 minute.

miercuri, 26 noiembrie 2008

Postul e in firea noastra


Ma alatur si eu indemnului Nataliei de a vorbi despre motivatiile postului. Sper sa-i fie de folos Alexandrinei.


Incep prin a marturisi ca am fost vegetariana timp de patru ani, dar pe atunci nu tineam post. Si chiar daca as fi fost strict vegetariana tot nu as fi tinut post. Pentru ca postul nu este pentru curatarea trupului si nici pentru sanatatea lui, postul este pentru Hristos. Postesc pentru ca sunt a Lui. Postesc miercuri pentru ca atunci Domnul a fost vandut, iar vineri pentru a-mi aminti de durerea si sacrificiul Sau pentru mine. Postesc pentru ca prin desprinderea mintii de cele ale trupului toata fiinta mea se apropie de Dumnezeu si imi doresc acest lucru pentru ca vreau sa fiu cu EL.

Postesc pentru ca sunt crestin si aceasta este invatatura Bisericii mele. Nu stiu eu judecatile lui Dumnezeu si nici nu e in dreptul meu sa le stiu, dar noi tinem predania Bisericii, iar ea spune ca toti crestinii postesc, precum Domnul a postit.

Postesc pentru a ma asemana cu El, pentru ca asa ne-a poruncit, postesc pentru ca Domnul a pus asta in firea noastra, asa ne-a facut. Acest lucru l-am inteles dintr-un cuvant al parintelui meu duhovnic; s-a intamplat sa nu postesc de cateva ori din motive considerate de mine obiective (eram departe de casa si nu aveam cum sa mananc de post), iar cand i-am povestit parintelui, acesta m-a intrebat: "Tu porti cojoc vara? Asa si cu postul: in zilele de post trupul nostru nu are nevoie de mancare de dulce, noi il obligam".

Postesc pentru ca imi aduce bucurie, pentru ca atunci cand stomacul este gol, inima este plina. Este un "sacrificiu" atat de mic pentru un dar atat de minunat: pruncul Iisus in ieslea din Betleem; Postul nostru se aseamana cu darurile magilor, cu mirul varsat pe capul Domnului de femeia pacatoasa, cu banul vaduvei.


In primul rand postesc de mancare si de la relatii trupesti, apoi de la apucaturi rele, cum ar fi sa am reactii primitive la frustrari (acest lucru il fac si in rest, dar in perioada postului sunt mai atenta), de la lucruri care ar putea face sa plece bucuria de la mine(manie, ingrijorare pentru ziua de maine, nemultumire). Postesc de la televizor (oricum nu ma uit decat ff rar), de la internet, de la a pierde vremea aiurea, de la a-mi ocupa mintea cu lucruri fara folos duhovnicesc. Incerc sa postesc de la orice l-ar putea intrista pe Hristos si ar putea sa ma indeparteze de iubirea Lui.


Ii multumesc Alexandrinei pentru intrebari si Nataliei ca ne-a indemnat sa scriem despre postul nostru. Cu ocazia asta am reusit sa-mi cristalizez cateva idei care ma vor ajuta mult de-a lungul postului.
Nicoleta

marți, 25 noiembrie 2008

Rugaciune pentru aproapele


Saptamana asta ma bucur de implicarea prietenelor mele Irina si Ioana; le multumesc pentru ajutor si sustinere.

"Sfantul Apostol Pavel spunea contemporanilor sai ca, pe langa alte fapte bune pe care trebuie sa le savarseasca crestinul in viata sa pamanteasca, rugaciunea nu trebuie sa-i lipsească si acest sfat ni-l da, zicand : Rugati-va neincetat!" - Printele Sofian Boghiu.

Saptamana aceasta:

- Parintele Teofil Paraian de la manastirea Brancoveanu, care nu a putut veni din motive de sanatate la conferinta A.S.C.O.R.

- fetitele ce au fost sau vor fi vaccinate cu Gardasil si parintii tuturor fetitelor de clasa a IV- Domnul sa-i lumineze sa ia decizia cea mai buna pentru copiii lor.

- Erika si Andrei, doi copilasi mititei care sufera de leucemie - mai multe despre ei aici

- Lenuta - posibil sufera de cancer si va suferi o interventie chirurgicala

- Cristina care are nevoie sa-si gaseasca serviciu.

Va astept sa postati la comentarii persoanele sau situatiile care au nevoie de rugaciune


Rugaciuna copiilor pentru parintii lor

Dumnezeu al bunatatii, care mi-ai dat parinti, prin care am avut parte de binecuvantarile Tale, Iti multumesc Tie pentru viata pe care mi-ai dat-o prin ei si pentru ca le-ai dat putinta sa aiba grija de mine. Ma rog Tie, cu smerenie, pentru sanatatea si pacea lor. Indelung rabdatorule Dumnezeule, primeste multumirle mele pentru binecuvantarile date parintilor mei. Atotputernicul, ai grija de ei in continuare si iarta-le pacatele. In bunatatea Ta, rasplateste-le pentru dragostea si grija pe care mi le-au aratat; apara-i de toate necazurile si intristarile si da-le lor viata lunga si fericita.

Binecuvanteaza-ne Doamne, ca sa facem numai ce este placut in fata Ta si impreuna sa slavim numele Tau, in toate zilele noastre. Amin.

Sursa rugaciunii.
Nicoleta

Gardasil - un experiment periculos

Postez mai jos pliantul realizat de Asociatia Pro-vita despre controversatul vaccin. Consider ca este o greseala foarte mare aceasta campanie nationala de vaccinare, cand o campanie de educare ar fi mai eficienta si mai putin costisitoare. Si ar salva fetitele de la mai multe boli, mai multe necazuri si mai multa durere.

"DACA AVETI COPII SAU INTENTIONATI SA AVETI, ACEST PLIANT VA PRIVESTE.
VACCINUL ANTICANCER - UN EXPERIMENT PERICULOS.
CE ESTE VACCINUL ANTICANCER DE COL UTERIN? Un vaccin cu scopul declarat de a preveni infectia cu virusul HPV (papilomavirusul uman, care pot duce la cancer de col uterin).
- A fost introdus recent în ţara noastră; începând cu noiembrie 2008 se desfăşoară prima campanie naţională de vaccinare, la fete de 10-11 ani;
- Se comercializează 2 tipuri de vaccin anti-HPV: Cervarix şi Gardasil (3);

LA CINE APARE INFECŢIA CU HPV?
În mod sigur nu la fetele de 10-11 ani, vizate de campania Guvernului!

- Infecţia cu virusul HPV apare la femeile active sexual, nu la fetiţe!
- Obiceiurile sexuale sunt un factor determinant în infecţia cu HPV (9).

CÂND APARE CANCERUL DE COL UTERIN?

- Acest cancer apare după infecţia cu virusul HPV (unul din tipurile oncogene) pe un „col uterin receptiv” -adică deja afectat de boli cu transmitere sexuală (gonoree, candidoză, trichomoniază)-precum şi de alţi factori favorizanţi precum fumatul (7);
- Leziunile produse la nivelul colului uterin vor determina o modificare la nivelul genelor oncogene, provocând formarea cancerului; aceste modificări pot fi produse şi de către contraceptive orale precum şi alţi factori mai puţin cunoscuţi (8);
- Progresia de la infecţia iniţială la leziunile preinvazive şi, ulterior, cancer invaziv (cancer în fază tardivă), necesită o perioadă de chiar şi 10 ani sau mai mult (10).

CÂT DE EFICIENT E VACCINUL?
Nu se ştie încă!

- În momentul de faţă nu există încă date care să dovedească eficienţa vaccinării anti-HPV în prevenţia cancerului invaziv. Va trece încă destul timp până când astfel de date vor deveni disponibile, pentru că vaccinul se utilizează pe plan mondial de doar câţiva ani, în timp ce perioada de la infectarea cu HPV până la apariţia cancerului invaziv este frecvent de peste 10 ani (11);
- Din acelaşi motiv, există prea puţine date inclusiv despre efectele pe termen lung ale acestui vaccin (12).

CE ŞTIM SIGUR DESPRE VACCIN?

- Că vaccinul nu vindecă o infecţie deja existentă! (4);
- Că are efecte secundare!

CARE SUNT EFECTELE SECUNDARE?

- mâncărime, roşeaţă sau durere la locul injecţiei, febră, greţuri;
- şoc anafilactic şi epilepsie;
- paralizii;
- atacuri de panică şi tulburări circulatorii;
- stare de rău, dureri de cap şi de spate;
- căderea părului şi amenoree secundară (lipsa menstruaţiei);
- tulburări de sensibilitate, dureri articulare, erupţii pe piele, oboseală accentuată, ameţeli;
- lipsa poftei de mâncare, depresie;
- ameţeli, tremurături, parestezii (senzaţie de arsură) la picioare şi la faţă;
- meningită virală;
- deces (14, 17).
Până în iunie 2008, în SUA erau înregistrate aproape 9.000 de efecte adverse, inclusiv 10 pierderi de sarcină (17).
CAZURI MORTALE: În SUA s-au raportat 25 de decese posibil asociate cu Gardasil (16). Alte două decese după vaccinare s-au constatat în Germania şi Austria (15).
Din aceste motive, noi nu încurajăm vaccinarea. Decizia vă aparţine.

DE CE ESTE GREŞITĂ ACEASTĂ PREVENŢIE (VACCINAREA)?

- Premizele de la care se pleacă pentru prevenirea cancerului de col sunt greşite; se crede că vaccinul va rezolva totul şi nu se iau în considerare cauzele directe ale infecţiei şi bolii: relaţiile sexuale de la o vârstă fragedă; partenerii multipli; contractarea bolilor cu transmitere sexuală (gonoree, etc.); fumatul; folosirea contraceptivelor orale, etc. Toţi aceşti factori favorizează producerea cancerului de col uterin.
- În locul eliminării cauzelor, riscăm să ne îmbolnăvim copiii (fetele) administrându-le un vaccin încă insuficient testat şi mai ales cu multe efecte secundare.

DACĂ NU MĂ VACCINEZ, CUM MĂ POT APĂRA DE CANCER?

- Evitaţi factorii fazorizanţi de mai sus;
- Efectuaţi Testul Babeş-Papanicolau de două ori pe an, dacă aţi început activitatea sexuală (16).

DE CE NUMIŢI VACCINAREA “EXPERIMENT PERICULOS”?

Pentru că vaccinul HPV nu este pe deplin testat, evaluarea sa urmând să se încheie în sept. 2009 (16). Copiii dvs. au fost aleşi să fie „cobai”.

DE CE AR APROBA GUVERNUL ADMINISTRAREA UNUI VACCIN INSUFICIENT TESTAT?

Pentru că „este vorba despre bani”. Marile concerne farmaceutice acordă comisioane importante distribuitorilor de medicamente şi nu ar fi prima dată când statul lezează interesele cetăţenilor, preferându-le pe cele ale afaceriştilor.

CUM ÎMI POT FERI COPIII DE ACEST VACCIN?

Orice părinte are dreptul de a refuza vaccinarea copilului său, semnând o declaraţie pe propria răspundere. Nici un vaccin nu poate fi administrat “obligatoriu”.

Bibliografie:
1), 4), 12), 16). Dr. Christa Todea Gross. Îndrumarul Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Provita din România. Editura Renaşterea, Cluj 2008, p. 331-335;
7), 8). Dr. Traian Ciucă. Boli transmisibile pe cale sexuală. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1993, p. 59, 66;
3), 10), 11). http://medic.pulsmedia.ro/
9). Dr. Genoveva Tudor. Bolile Homosexualilor - Un documentar medical la zi, Editura Christiana, Bucuresti 2005, pp. 102-103.
14). http://www.sanego.de/Medikament_Gardasil
15). Hans U. P. Tolzin, http://www.impf-report.de
16).http://www.judicialwatch.org/documents/2008/JWReportFDAhpvVaccineRecords.pdf
17).http://www.judicialwatch.org/documents/2008/Gardasil_VAERS_All.pdf

Mai multe informaţii la www.provitabucuresti.ro/gardasil-cervarix/




ASOCIAŢIA CREŞTIN-ORTODOXĂ
”PRO-VITA”


pentru născuţi şi nenăscuţi
Filiala Bucureşti
O.P. 1 – C.P. 410
Tel. 0728.673.673; fax 031 815.27.80
E-mail: provitabucuresti@yahoo.com
Web: www.provitabucuresti.ro/gardasil-cervarix"

Nicoleta

duminică, 23 noiembrie 2008

Copii destepti si cuminti


Copiii alaptati sunt mai destepti si mai cuminti. Toata lumea stie lucrul asta, sau macar asa se spune, iar mamicile care alapteaza sau au alaptat stiu ca au pus o piatra foarte importanta la temelia viitorului copiilor. Ce e mai frumos este faptul ca, in sfarsit, s-a facut si un studiu pe tema asta. Rezultatele acestuia au fost ca alaptarea se asociaza cu o dezvoltare emotionala si intelectuala mai buna decat a copiilor hraniti cu lapte praf. Iata ce spun autorii studiului: "Alaptarea se asociaza cu mai putine preocupari din partea parintilor in ce priveste comportamentul copiilor, frecventa mai scazuta a tulburarii de conduita si nevoie mai mica de ingrijiri de sanatate mintala in timpul copilariei".

Studii care au confirmat o legatura intre alaptare si dezvoltarea intelectuala si cognitiva a copiilor au mai fost facute. De data aceasta studiul s-a referit la comportamentul copiilor si la abilitatile lor de invatare. Si sigur, copiii alaptati au mai rar dificultati de invatare decat cei hraniti cu lapte praf.

Nu e cazul sa ne ingrijoram ca rezultatele sunt date de alti factori! Oamenii astia chiar au facut o treaba buna, s-au gandit la toate: sanatatea mintala a mamei, educatia parintilor, statutul socioeconomic, iar rezultatele nu depind de acestea. Totusi ei mai spun si ca mamele care aleg sa alapteze sunt diferite de cele care aleg sa nu alapteze, primele raspunzad mai bine si mai prompt la nevoile copilului. Si asta spune multe!

Motivele pentru aceste diferente nu au fost explicate, cica nu sunt cunoscute! Ei afirma doar posibilitatea ca anumiti nutienti din laptele matern sa influenteze mecanismele neurologice sau dezvoltarea psihologica a copilului. Oare de ce nu s-au gandit si la legatura emotionala speciala ce se formeaza intre mama si copil cu ocazia asta?!

Indiferent care este mecanismul, e bine sa stim: cine vrea copii destepti si cuminti sa alapteze!


vineri, 21 noiembrie 2008

Pentru Irina...
















Am promis Irinei aceasta...surpriza. Ultima data cand am mers la nasicii mei, am reusit sa pozez goblenurile cusute de nasica mea, special pentru Irina. Cu dedicatie..iti multumesc pentru prietenie.

Nicoleta





Bucataria de post

Actualizare: o poza a rezultatului


Nu intentionam sa postez reteta, mai ales ca nu am o fotografie, dar succesul pe care l-a avut azi la biserica m-a facut sa ma razgandesc. Reiau...pentru astazi la Sfanta Liturghie am adaptat o reteta de saibiet. Saibiet este un fel de placinta de origine libaneza pe care noi o cumparam de la o patiserie libaneza din centru. Ultima data cand am mancat de acolo, m-am suparat pe pretul piparat si am hotarat s-o incerc acasa. Reteta de mai jos este o adaptare de post a acestei retete.

Avem nevoie de:

- 1 pachet foi de placinta

- 100 ml ulei

- 1 litru lapte de cocos (preparat conform retetei de aici)

- 5-6 linguri de zahar +3-4 linguri pentru sirop (eu am folosit zahar brun care este mai putin dulce, astfel ca am marit cantitatea cu 2 linguri)

- 100 mg amidon de porumb (se poate folosi si faina)

- 1 plic esenta naturala de vanilie


Se prepara mai intai o budinca din lapte, zahar, amidon (dizolvat initial in cateva linguri de lapte), in care la sfarsit se adauga vanilia. Daca dupa ce s-a racorit budinca este prea moale, se poate adauga o lingura de gris, fara a mai fierbe.

Se unge tava cu putin ulei sau nu (daca e antiaderenta), se pune prima foaie in tava si se unge cu ulei; se procedeaza la fel cu jumatate din foi, la mijloc se adauga budinca, care se acopera cu restul de foi unse la fel ca primele. Se taie in bucati potrivite si se da la cuptor 30 minute, la foc mediu. Intre timp se prepara siropul din zahar si 5-6 linguri de apa (in functie de marimea tavii poate fi necesara o cantitate mai mare de sirop).

Cand placinta este gata, se toarna peste ea siropul (in special pe margini) si se mai lasa la cuptor inca 5 minute. Se scoate si se acopera cateva minute cu un servet.

Este delicioasa, crocanta si cu gust delicat de vanilie.



Sfaturi:

- incercati sa imbracati, cu foile de sub budinca si marginile tavii.

- nu faceti exces de sirop, foile trebuie sa fie crocante nu moi; si n-o lasati prea mult timp acoperita

- e bine ca budinca sa fie mai moale decat prea batoasa.

Sursa fotografiei.

Nicoleta

joi, 20 noiembrie 2008

Rugaciune pentru aproapele


"Aceste trei etape bune, rugaciunea, postul si milostenia, se intrepatrund si se ajuta intre ele pentru folosul nostru. De asemenea, rugaciunile noastre sunt foarte repede ascultate cand luam in ajutor pe Maica Domnului si pe sfintii lui Dumnezeu, prietenii lui Dumnezeu, si cand aceste rugaciuni sunt facute de mai multi credinciosi impreuna." - Parintele Sofian Boghiu.


Va invit sa ne rugam impreuna pentru fratii nostri care au nevoie de rugaciunea noastra. Si va astept sa postati la comentarii persoane sau situatii care au nevoie de rugaciune.


Pentru saptamana aceasta:

- minerii raniti de la mina Petrila si familiile lor; dar si pe cei decedati si familiile lor greu incercate.


- Cristian, un tanar tatic cu probleme cardiace serioase,


- Liviu, un adolescent cu probleme neurochirurgicale care probabil va fi operat saptamana asta.


-iar pe Cristina, Anca si Andrei, va rog sa-i pomeniti, la adormiti.
Nicoleta

miercuri, 19 noiembrie 2008

Din temnite spre sinaxare


A aparul volumul "Din temnite spre sinaxare" care poate fi obtinut in format DOC de aici.

marți, 18 noiembrie 2008

Icoanele pe sticla ale mesterilor populari din Transilvania

Cred ca nu exista crestin care sa nu fie impresionat de frumusetea icoanelor pe sticla. Desenul naiv, culorile tari, absenta aparenta a regulilor din iconografia clasica, sigur ne-au impresionat daca nu prin frumusete, macar prin inedit. Dar de unde vin ele?


In 1699 icoana maicii Domnului de la manastirea Nicula lacrima...astfel a inceput un pelerinaj care continua si astazi. Iar toti cei care treceau pe acolo isi doreau sa plece cu icoana, sau macar cu o copie a ei. Asa au ajuns mesterii populari din Nicula sa picteze aceste icoane inedite pentru a le vinde pelerinilor. Apoi aceasta mica "industrie" a luat amploare iar taranii au inceput sa le vanda din ce in ce mai departe de Nicula, ajungand pana in ...Asia. Existau ateliere de pictura in care aceste icoane erau pictate in serie, fapt ce a determinat ca in unele locuri reprezentarile iconografice sa se degradeze simtitor, dar s-uau pastrat si multe reprezentari artistice autentice. Ulterior au aparut si alte centre de pictura, intai la Brasov si Gherla (mesterii de la Nicula s-au mutat in aceste locatii), Valea Sebesului si Tara Oltului.



Iconarii de la Nicula erau cu adevarat mesteri populari, icoanele pictate aici se caracterizeaza prin naivitatea desenului si compozitia extrem de simpla, spatiile libere fiind completate cu elemente florale. Fata de aceste icoane, cele zugravite pe Valea Sebesului si cele din tara Oltului sunt diferite: desenul este mai precis, mai fin, compozitia este completa (uneori sufocanta), culorile sunt armonizate. Acesti iconari raman totusi legati de satul romansec prin introducerea unei note nationale.




Pictura pe sticla nu este caracteristica spatiului nostru cultural. Aceasta se intalneste si in alte tari europene, unde are o istorie mai veche: Germania, Elvetia, Austria. Deci putem spuna fara a gresi ca aceasta tehnica a fost preluata la noi de la aceste popoare. Romania reprezinta granita rasariteana a acestui tip de pictura, pictura pe sticla aflata la est de spatiul romanesc fiind de import. Mai mult, in Romania pictura pe sticla are exclusiv un caracter religios.

Prima referire la icoanele pe sticla dateaza din secolul XVIII, cand aceasta arta era controversata. Astfel va ramane pana la inceputul secolului XX cand este redescoperita, iar de atunci se bucura de aprecieri favorabile. Cel dintai dintre pictorii nostri insemnati care a scris despre frumusetea acestor icoane a fost Nicolae Tonitza care le compara cu "celebrele vitraliuri straine".

Temele cel mai des intalnite la aceste icoane sut: Maica Domnului cu pruncul Iisus, Maica Domnului indurerata, Hristos reprezentat singur (binecuvantand, nasterea, botezul, intrarea in Ierusalim, iisus si vita, rastignirea, invierea), Sfantul Gheorghe, Sfantul Haralambie, Sfantul prooroc Ilie, Sfantul Nicolae, Sfanta Parascheva.

Desenul stangaci, dar in care se gaseste o parte din sufletul pictorului, compozitia simplificata, culorile tari, dar atragatoare, sunt elemente de arta sincera, necultivata la acesti zugravi tarani ce ne ofera si astazi adevarata comori de frumusete rustica.


Despre tehnica picturii pe sticla in episodul viitor...
Nicoleta

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Bucataria de post


Fetele au postat in ultimul timp mai multe articole despre alimentatia din post. Asa ca nu vreau sa fiu mai prejos si , pentru ca m-au ajutat postarile lor, va impartasesc si eu din experienta mea. Scopul postului nu este sa ne chinuim noi mintea pentru a gasi retete gustoase, ci tocmai invers, sa ne simplificam viata in aceasta perioada si sa dedicam timpul ramas Lui Hristos. Asa ca nu voi insista pe aceasta tema. Sunt insa situatii in care avem nevoie de solutii hranitoare si gustoase pentru cei dragi.

In primul rand ma intereseaza cu ce pot inlocui ingredientele originale pentru prajituri (as vrea sa duc in fiecare duminica sau sarbatoare la biserica o prajiturica facuta de mine); plus ca vom avea si o zi de nastere in acest post.

Sa reiau...

- untul sau varianta sintetica, margarina. Pe cea din urma nu o folosesc de multi ani, mai ales de cand am aflat ca pa langa grasimile saturate mai poate contine si urme de nichel (catalizatorul reactiei de hidrogenare). Partea proasta este ca foarte multe din dulciurile de post din comert contin asa ceva, inclusiv biscuitii pentru bebelusi. Asa ca pentru Maria folosesc biscuiti bio din supermarket (desi nu prea se omoara ea cu biscuitii). Pentru prajituri se pot folosi cu succes uleiul de floarea soarelui, iar pentru retetele mai pretentioase uleiul de palmier sau pasta de susan - tahini. Aceasta se poate prepara foarte usor in casa (macar stii ce contine si e mai ieftina): 2 masuri seminte de susan usor incalzite se amesteca cu 3/4 masuri ulei (masline sau floarea soarelui) si de mixeaza in blender sau cu mixerul de mana. Sfat: aveti rabdare la mixat, desi la inceput pare sa nu fie foarte eficient, dupa ce se zdrobesc cat de cat semintele pasta devine mai usor de mixat. Tahini da o aroma minunata oricarei prajituri, e sanatoasa si hranitoare.


- laptele - o idee buna este inlocuirea cu laptele de cocos. L-am gustat, are gust de nuci, dar inca nu l-am testat in prajituri sau creme. De asemeni poate fi preparat in casa (cel din magazin contine vreo 5-6 E-uri): razuiti miezul nucii si puneti peste apa fierbinte, lasati 15 minute sa se disperseze grasimile in lichid si strecurati printr-un tifon, storcandu-l. Se pun cca 500 ml apa la o nuca de cocos. Sau laptele de banane obtinut prin mixarea bananei cu apa.


- oul are menirea sa creasca aluatul; poate fi inlocuit cu succes de praful de copt sau bicarbonatul.


Sper sa va fie de folos aceste retete din bucataria mea. Abia astept sa-mi spuneti daca le-ati testat si cum vi s-au parut.


Nicoleta

vineri, 14 noiembrie 2008

Ganduri la inceput de post


Perioada postului, in special cel al Nasterii Domnului esta atat de minunata. Parca abia asteptam sa vina... Mai ales ca se incheie cu asa o bucurie!Si stiu ca multe minuni se petrec in post, fiecaruia dupa credinta si nevointa.

Ne dorim si noi sa avem o perioada a postului cu mai mult spor duhovnicesc, asa ca ne-am gandit sa adaugam ceva in plus la programul nostru obisnuit. Vom face pasi mici, dar speram noi importanti...

Eu imi doresc de mult timp sa citim impreuna din Sfanta Scriptura si sa avem, in familia noastra, lucrul acesta oarecum intrat in sange. Dar n-am fost niciodata constanti in aceasta lectura, asa cum suntem, spre exemplu, cu rugaciunea in comun. Am privit-o ca pe ceva facultativ si asa a ramas. As vrea sa citim impreuna, in fiecare zi, capitole din Noul Testament, astfel ca la sfarsitul postului sa-l terminam sa sa-l putem lua de la capat anul ce vine!

Apoi as vrea sa reiau, pe perioada postului, o indeletnicire mai veche de-a mea, pe care am abandonat-o din lipsa de timp: pictura de icoane pe sticla. Cred ca vor fi cadouri apreciate. Si, desi Domnita noastra este mica pentru activitati voi incerca sa realizam impreuna cateva felicitari si poate chiar sa invete un colind!!

Si as mai vrea ca gandul pe care l-am impartasit aseara Irinei sa se materializeze: sa mergem la colindat. Deci, fetele care vreti sa colindam impreuna anul acesta, haideti sa ne mobilizam!
Nicoleta

joi, 13 noiembrie 2008

Rugaciune pentru aproapele


"Rugăciunea este maică şi împărăteasă peste toate faptele bune. Dragostea de Dumnezeu şi dragostea de aproapele nu vin pe altă cale în sufletul nostru, decât pe calea rugăciunii!" Parintele Cleopa.


Va astept, ca in fiecare saptamana, sa ne rugam impreuna pentru cei care au nevoie de noi. Si, de asemeni, va astept la comentarii sa postati persoanele sau situatiile care credeti ca au nevoie de rugaciune.

Pentru sapatamana aceasta:

- Irina, batranica cea oarba de pe podul Unirii, a venit frigul si ea e tot timpul acolo;

- mamica Irina si copilasii ei Toma-Victor si Mihai, au multe probleme atat financiare cat si de sanatate;

- Cristi, baietelul cu piciorul zdrobit, pe care il gasiti si aici http://isabellelorelai.wordpress.com/

- Ivona, care are nevoie sa-si gaseasca serviciu;

-Ana-Maria, prietena mea care trebuie sa nasca cat de curand si Laura care este in aceeasi fericita situatie;
-Serafima care are nevoie de rugaciunile noastre cat mai curand.


Va doresc un post binecuvantat tuturor!
Rugaciune la necazuri si suparari
Doamne, viforul necazurilor se ridica asupra mea si ape intrat-au pana la sufletul meu - dar intru Tine este toata nadejdea mea. Tu cunosti pricina raului ce ma bantuie. La Tine perii capului meu sunt numarati. La tine, de ci, scap si pe Tine Te rog sa indepartezi de la mine orice rau pierzator de suflet si sa-mi ajuti a birui toate ispitele ce ma invaluie - ca Tu esti intarirea, scaparea si izbavitorul meu, Hristoase Dumnezeule, si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin

marți, 11 noiembrie 2008

Educatie sau abuz

Stiu, stiu, am mai scris pe tema asta, dar suntem inepuizabili cand devenim frustrati!
Ieri in parc, o bunica si un baietel mai nazdravan (in sensul de copil activ, nu obraznic) care dorea sa faca lucrurile mai in stilul lui. Asa ca, desi avea in jur de trei ani, se dadea singur pe topogan, ba chiar incerca s-o atraga si pe bunica sa-l alerge.
La un moment dat cade si se loveste la fata. Iar bunica vine furioasa la el (fireste, nu?) il ia dintr-o zmucitura de jos si ii arde cateva perechi pe palme (la fund) ca sa nu-l doara doar intr-un singur loc!
Apoi il duce la banca, sa-i curete nisipul din gurita, timp in care ii torna in cap o multime de invective si reprosuri pentru neascultarea si purtarea lui cea rea. Oare copilului nu-i era suficient sa indure durerea si nisipul din gurita? Iar bunica nu s-a gandit ca nici ei nu i-ar placea sa mai primeasca una in spate cand e deja la pamant?
Nu as vrea sa ma tina minte nepotii mei ca o baba nemultumita si bodoganitoare, careia ii sare mustarul din nimic si total lipsita de empatie. Sper sa tin minte chestia asta si peste 30-40 de ani!
Clar asta nu se incadreaza in conceptul de educatie! Eu as spune chiar ca ar fi un pic de abuz emotional, pentru ca pedeapsa primita de copil a fost in neconcordanta cu vina si mult exagerata. O pedeapsa corecta si folositoare ar fi fost plecarea din parc dupa primele avertizari legate de neascultare. Ca sa nu mai spun ca in urma unei astfel de experiente un copil invata ca solutia frustrarii este agresivitatea.

Si un cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur referitor la educatie:
"Inchipuiti-va ca sunteti niste mesteri care lucreaza statui si ca statuile sunt copiii vostri. Asupra lor sa aveti indreptata toata atentia. Sculptati aceste minunate opere pentru Dumnezeu. Scoateti ce e de prisos si adugati ce lipseste. In fiecare zi sa cercetati si sa descoperiti la copiii vostri cate o noua calitate, ca s-o sporiti si s-o imbogatiti; la fel sa faceti si cu defectele, cum decoperiti vreunul, indepartati-l".

Nicoleta

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

La Multi Ani!


Pentru toti cei care ii au ocrotitori pe Sfintii Arhangheli, urari de sanatate, pace si mantuire.
Inclusiv pentru dragul meu sot care poarta si numele Sfantului Arhanghel Gavriil.
La Multi Ani!
Nicoleta

joi, 6 noiembrie 2008

Rugaciune pentru aproapele


Ma straduiesc sa contiuni aceasta initiativa a rugaciunii in grup, desi ma mira putin faptul ca sunt atat de putine "solicitari".

Deci va astept sa postati la comentarii persoanele sau situatiile care credeti ca au nevoie de rugaciune. Aceasta poate fi un acatist, o metanie, un Doamne miluieste, pomenirea la Sfintele slujbe ale bisericii, fiecare dupa cum poate.


Iata lista din aceasta sapatamana:

-Daniela, preoteasa care are nevoie de tot ajutorul nostru. O gasiti si aici: http://isabellelorelai.wordpress.com/

- Nasica mea, Elena, care sufera de o boala grava si cam fara leac;

- verii mei Ovidiu si Adriana, care anut trecut cam pe vremea asta si-au pierdut baietelul, Domnul sa-i intareasca;

-Alexandru si familia lui, care au pierdut casa in urma unui proces si vor fi evacuati la inceputul anului viitor.


-Iustin Mihai, un baiat cu ADHD si cu probleme de adaptare


Rugaciune pentru cel bolnav

Preaputernice şi slăvite Doamne Iisuse Hristoase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti smerita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală!Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre folosul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl putem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău.De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, precum vei vrea.Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i suferinţa, ridică-l din patul durerii.Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor.Şi dacă îi e de folos să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei.Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de mulţumire, ca să se învrednicească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!” Amin.

miercuri, 5 noiembrie 2008

Simplitate sau confort



Viata bunicelor noastre a devenit in ultimul timp de ...invidiat. Toti visam la simplitatea aceea...Dar sa recunoastem ca suntem putin ipocriti!


Pai sa le vedem un pic viata refacuta sumar din amintirile mele din copilarie. Bunicii mei locuiau la tara asa ca se trezeau la ora 5, aprindeau focul, deschideau si hraneau animalele, mulgeau vaca; apoi incepeau pregatirea mesei de pranz (dimineata serveau o cana de lapte). Gateau in fiecare zi. Daca era vara plecau la camp cu catel-cu purcel si lucrau pamantul in arsita, ploaie, vant; daca era iarna coseau, torceau, impleteau. Seara se ocupau mai intai de animale, copiii, sot si apoi de ele insele. Apoi spalau la mana, framantau paine tot cu mana, carau apa uneori de la distante mari. Nu foloseau deodorant, creme de fata sau dresuri fine.


Mancau simplu si nu-si faceau griji pentru intarirea imunitatii, vitamine, aport caloric. Mancau carne mai rar, in special toamna (cand taiau cocosii sau ratele) si iarna dupa ce se taia porcul (carne in untura, carne afumata, carnati, slanina), dar baza erau legumele si lactatele, evenual ouale pe perioada verii. Paine framantau rar (doar pentru sarbatori mergeau la targ dupa drojdie, altfel foloseau drojdie de la vin, de calitate proasta), cozonac doar de Pasti, iar dulceturile erau trufandale. Uscau fructe in pod pentru a avea ce sa manance iarna, mai ales in post. Erau dependenti de produsele pe care le cultivau: daca era seceta flamanzeau, nu puteau merge la magazinul din colt sa ia o sunca sau o bucata de branza. Mergeau la Biserica in fiecare Duminica, tineau posturile se rugau.

In concluzie munceau mult, mancau si dormeau putin si se rugau des.

Pentru a ajunge la simplitatea vietii lor cred ca ar trebui sa avem o viata ca a lor: se renuntam la masina de spalat rufe si vase, cuptorul cu microunde, steamer, robotul de bucatarie, mixer, frigider, masina de paine, telefonul mobil, televizor si ...calculator. Adica la confort! Mie mi-ar fi greu sa renunt la masina de spalat rufe!

Cred ca ideea pe care noi ne-o facem despre simplitate este un pic deformata: pentru noi inseamna apelarea la tot felul de comoditati si griji cand, de fapt, ar trebui sa devenim dependenti de Dumnezeu si independenti de cele materiale. Si asta putem face si in apartamentul de bloc, casuta de la tara, cabana din munte. Si nu trebuie sa fim in 1940...

Nicoleta

luni, 3 noiembrie 2008

Rescriind istoria

De cand am inceput acest blog l-am invitat pe dragul meu sot sa scrie si el un articol. Abia in seara asta s-au putut cristaliza ideile lui. Mie imi place ce a iesit.

Marturisesc din capul locului ca sunt un pasionat de istorie. Fara a fii un profesionist(sunt inginer de profesie) am fost din totdeauna atras de istorie, indiferent ca a fost vorba de istoria nationala sau universala.

Evenimentele din decembrie 1989 m-au gasit ca elev in clasa a -9-a (aveam 15 ani) a unui liceu de provincie. Este lesne de inteles ca toti anii de pana atunci si cei imediat urmatori evenimenelor mai sus amintite si-au pus pecetea asupra cunostintelor mele de istorie.Majoritatea informatiilor mele pe aceasta tema se bazau pe manualele,revistele si notele istoriografiei comuniste. Chiar si in primii ani de dupa 89 istoria se preda dupa manualele din perioada comunista. Ca orice societate dictatoriala , comunismul confiscase istoria nationala, interpretand multe momente importante ala acesteia in functie de interesele sale. Astfel unele evenimente importante au fost minimizate , omise sau chiar denigrate, in timp ce altele (in speta cele ce vizau partidul unic si pe conducatorii sai) mai putin importante au devenit adevarate repere istorice.

Un capitol important al istoriei nationale care pe mine m-a fascinat a fost cel legat de perioada interbelica.Consider ca aceasta perioada a constituit momentul de varf al statului si natiunii romane din toate puntele de vedere:spiritual, cultural, economic, teritorial(a fost epoca Romaniei Mari),etc. Sigur,nu sunt un naiv,n-a fost o societate perfecta, a avut minusurile ei (inegalitati sociale,discrepanta uriasa dintre orasele mari si sate,ca sa enumeram doar cateva), dar fata de ceea ce a urmat dupa razboi(tavalugul rosu) putem spune ca a fost o societate superioara.
Nu putem vorbi de perioada interbelica fara a pomenii Miscarea Legionara. Si aici am vrut sa ajung. Mult timp un subiect delicat(inca mai este),ea incepe usor-usor sa fie (re)tratata de catre istorici. Pana in 1989 subiectul era relativ simplu. Comunistii o aruncasera la lada de gunoi a istoriei punandu-i in carca toate relele lumii. Concret ni se spunea ca ar fii fost vorba de o organizatie terorista, xenofoba, un fel de bau bau al istoriei. La orele de istorie cand se aborda acest subiect parca vedeam prin fata ochilor multimi de oameni haituiti, macelariti, fugind care incotro de teama legionarilor fiorosi,"varsatori de sange nevinovat".

Anii au trecut si prin mana mi-au trecut si alte surse de informare.Dictatura comunista cazuse, iar in librariile se umplusera de lucrari istorice. Astfel am inceput sa citesc si altceva, sa vad si alte puncte de vedere ale altor autori (unii chiar nepublicati in vechiul regim); aparusera marturii ale unor oameni care au trait acele vremuri. Asa am aflat ca Miscarea legionara a aparut in societatea romaneasca de atunci ca o miscare spirituala in primul rand, ca un medicament care sa vindece bolile societatii , ca o forta mesianica. Sa nu uitam ca au simpatizat sau au aderat la ea oameni de valoare ai tarii, duhovnici vestiti (Parintele Arsenie Papacioc),filozofi de marca (Petre Tutea sau prof. Nae Ionescu),carturari, scriitori, poeti si foarte multi preoti. A trebuit sa treaca ani pentru a putea afla de caracterul crestin al miscarii, de fratiile de cruce (organizatiile de tineret ale miscarii) in care intrau tinerii valorosi ai tarii (cei ce-l marturiseau pe Hristos si se caracterizau printr-o viata curata si rezultate bune la invatatura), de miile de martiri pe care i-a dat Miscarea inca de pe timpul lui Antonescu si mai ales in perioada comunista. Sa nu uitam de puscariile politice din anii '50 in care mii de oameni au murit pentru Hristos (legionari si nu numai), de celebra inchisoare de la Pitesti unde s-a eperimentat conceptul de "reeducare"(aici tineretul legionar a fost relmente distrus fizic si psihic doar pentru ca nu si-a lepadat credinta ortodoxa si convingerile politice), de tinerii martiri Valeriu Gafencu (propus pentru canonizare) si Ion Jimboiu ,etc. Nu sunt un idealist, Miscarea a avut "bubele ei"; nu trebuie sa uitam de asasinatele comise asupra lui Nicolae Iorga,Virgil Madgearu sau Armand Calinescu, dar noua ne revine datoria morala de a separa ce a fost bun de ce a fost rau, de a tria "graul de neghina", de a pune Miscarea pe locul care -l merita in istoria nationala, cu bunele si relele ei, intr-un cuvant de a rescrie aceasta pagina din istoria nationala.

Florin

P.S . Nu sunt membru al vreunui partid politic si nimeni din familia mea nu a fost legionar.

duminică, 2 noiembrie 2008

Secretul longevitatii



Daca n-ar fi trecut la Domnul in urma cu 14 ani, bunica mea ar fi implinit ieri 98 de ani. II pastrez o frumoasa amintire acestei bunici atat de blande. Cel mai bine imi amintesc mainile ei muncite care se odihneau in poala atunci cand ne povestea despre vremuri de demult... Ne trimitea sa cumparam pufuleti (stiti voi, din aceia tari si nesarati) pe care ii mancam din "pestelca" ei dupa ce la puneam sare. Si ne asezam langa ea sa ne mai povesteasca...Am fi ramas la picioarele ei toata viata.

A crescut 7 copiii in vremuri grele (razboi, refugiu, foamete), s-a zbatut ca lor sa nu le lipsesca lucrurile esentiale, i-a dat la scoala. Apoi si-a ingropat sotul si a ramas vaduva aproape 30 de ani; si-a ingropat si un copil. In toate acestea a fost multumitoare fata de Dumnezeu. Nu am auzit-o niciodata sa carteasca, sau sa se planga sau sa spuna cuvinte grele celor din jur. Le-a primit pe toate ca din mana Lui Dumnezeu. A muncit pamantul, a lucrat la caile ferate, a venit toamna la Bucuresti sa vanda fructe pentru a-si putea da copiii la scoala.

Desi avea doar 4 clase nu lasa sa treaca nici o zi in care sa nu citeasca. La ea am vazut prima data placerea lecturii. Si aveau un dar deosebit de povestitor; inca imi amintesc povestile ei, felul in care ne spunea ce citea in carti si cum ne indemna sa citim cat mai mult.
Si cred ca Domnul i-a ingaduit sa traiasca o viata lunga, binecuvantata, sa se bucure de prezenta nepotilor si a stranepotii, tocmai pentru multumirea din inima ei, pentru ca le-a primit pe toate atat de frumos... Si o iubesc pentru ca mi-a fost model.

Ma rog Domnului s-o primeasca in bratele Sale calde pe bunica mea, Vasilica.

Nicoleta

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Cum am ajuns sa port fusta

Se pare ca acesta este un subiect important printre femeile ortodoxe, sunt multe intrebari si multe ispite...
Eram, chiar si dupa intoarcerea mea la Hristos la fel ca fetele din jurul meu, din punctul de vedere al imbracamintii. Desi aveam colege de facultate pe care le admiram pentru darzenia lor de marturisitoare: purtau fusta lunga si batic. Purtam pantalon pentru ca mi se parea mai comod, mai practic si nici nu vedeam nimic rau in a-l purta. Doar la biserica mergeam imbracata in fusta...
Dar cand eram la biserica ma simteam altfel, era ceva firesc, eram femeie si asa ma simteam. Nu ma mai puteam minti ca daca eu nu sunt instare sa port fusta acest lucru nu e necesar.
Apoi m-am hotarat ca macar in post sa nu mai port pantaloni. Iar la sfarsitul postului Craciunului cand am revenit la imbracamintea mea obisnuita m-am simtit...dezbarcata. Astfel ca acum numar pe degetele de la o mana de cate ori pe an ma imbrac in pantalon.
De ce o port?
- pentru ca asa ma simt imbracata, feminina
-pentru ca asa imi cinstesc sotul
-pentru ca nu pot trece pe langa un preot imbracata asa - adica parintele poarta reverenda si eu umblu in desuuri?!
-pentru ca este o marturisire ca sunt "a Domnului"
-si in primul rand, pentru ca nu as putea sta inaitea Crucii Domnului imbracata in pantaloni.

Nu va ganditi ca am ajuns acolo unde trebuie; mai am mult de lucrat...ca starea mea duhovniceasca sa ajunga la lungimea fustei.

Nicoleta