joi, 21 ianuarie 2016

Prima Liturghie


Mi-au placut intotdeauna bisericile vechi, incarcate de istorie. Le-am admirat zidurile batute de ploi si vant, m-am intrebat de multe ori cum se rugau oamenii in perioada construirii ei si mai apoi, ce-si doreau si cum le-a schimbat biserica viata! Cate lacrimi au strans icoanele, cate bucurii au impartasit frescele, cate cantari de slava au razbatut dincolo de zidurile semete...Si m-am simtit ca parte din istoria ei, o parte nesemnificativa dintr-o istorie mare, ca un graunte de nisip pe plaja.
Anul trecut am participat insa pentru prima data la prima Liturghie in prima biserica ortodoxa romaneasca construita in nordul Europei, o biserica pe care o cunosc de la stadiul de dorinta, sfortare, rugaciune, ispite si dezamagiri. Sa fii martor la inaltarea unei biserici e ca si cum ai fi din nou martor la Facerea lumii sau nasterea unui copil. Prima Liturghie poate trece ca un moment neimportant in multele care vor urma, in evenimentele care o vor face memorabila. Dar atunci cand o cunosti la nivel de scandura, sindrila si petic de cer e altfel, e chiar inceputul lumii. Esti participant la scrierea vietii ei. Ea va dainui mult dupa ce eu nu voi mai fi aici si poate multi vor trece si ii vor mangaia zidurile vechi, si poate se vor intreba din ale cui visuri si rugaciuni o fi fost ea plamadita!


 
 
 


in ziua de Craciun