joi, 14 aprilie 2011

Dreptul la identitate


Rareori ne gandim (eu, cel putin) cat de multe binecuvantari am primit de-a lungul vietii: familii iubitoare, un nume si o identitate, o memorie si speranta. Si un viitor.


Pe lumea asta exista oameni care nu au aceste lucruri. De fapt, mai mult, in jurul nostru, aproapele nostru nu are aceste lucruri...


Cand ne nastem primim ca drept fundamental un nume, iar daca parintii ne iubesc cu adevarat si un botez cu inger pazitor si sfant ocrotitor. Ca drept social, primim inca de la nastere un certificat care atesta ca existam. Ciudat, nu? Ca parca inaintea Domnului cu certificatul de nastere mergem...


Nici nu realizam cat de multe lucruri depind de aceasta inregistrare-inregimentare! Cred ca nici nu putem fi inmormantati fara el...


Dupa cum probabil am mai spus lucrez la o fundatie care are in ingrijire adulti cu disabilitatii mentale (in principal) si motorii. Acolo traieste un om care nu are acte! Deloc! De 29 de ani! Iar de 20 de ani, niste straini se lupta cu sistemul romanesc sa-i obtina un drept fundamental: dreptul la recunostere in fata statului! Pana acum justitia spune ca daca nu are acte (lucru de netagaduit de altfel) nu i se pot da acte!


Am fost si la avocat, care mi-a spus destul de senin ca baiatul nu exista daca nu are acte!! Din punct de vedere legal, desigur.


Sebi a avut la un moment dat o mama si un tata, poate doar pentru cateva minute, poate pentru cateva luni sau mai mult. Primele date despre el le avem de pe cand avea 2 ani. A fost ocrotit in leaganul de copii Arad pana la 4 ani apoi, datorita disabilitatilor sale a fost transferat la Centrul pentru copii cu handicap irecuperabil din Moreni. De acolo a fost salvat in 1990 si adus la fundatie. Aici locuieste de 20 de ani si are o viata buna. Despre el se cunosc doar numele si data nasterii. Se pare ca aceste informatii stau in calea actelor lui, daca nu am sti nimic ar fi simplu! Exista la Arad un dosar despre el din care reies cele doua informatii si atat. Pana acum instanta a spus ca nu poate fi inregistrat tardiv, daca are nume si data nasterii probabil pe undeva exista si un certificat.


Sebi nu mai are parinti de mult, n-a avut niciodata o familie iubitoare, doar persoane iubitoare si daruite in jurul sau. Aproape 10 ani a fost abandonat, batut, infometat, infrigurat, ignorat, a stat in intuneric. Apoi a fost salvat si viata lui s-a schimbat foarte mult. De curand a devenit erou: cand una dintre doamenele ce il ingrijesc a cazut s-a dus dupa ajutor!! Sebi nu are memorie, iar viitorul sau depinde de cei ce-l ingrijesc. Sebi nu are nici acte, pentru statul roman el nu exista. Oare nu-i timpul sa i se faca si lui putina dreptate?


Ne gandim sa mergem cu el la tribunal, sa-si pledeze singur cauza, poate daca il vad cei de acolo se conving ca exista si ca de decizia lor depind foarte multe lucruri: daca nu are certificat de nastere, nu are buletin...nu beneficiaza de certificatul de handicap...de ingrijiri medicale gratuite...eventul, de inmormantare...