marți, 30 decembrie 2014

Lectii

Astazi am mers la patinoar cu cei mai mari. Pentru Em a fost a doua oara cand a patinat si s-a descurcat foarte bine, curand imi va da lectii. M-am surprins dandu-le indicatii despre cum sa tina genunchii indoiti si mi-am amintit de tata si primele mele ore de schi. Desi nu l-am vazut niciodata pe tata schiind, imi amintesc indicatiile lui, de a tine genunchii usor flectati. Nu cred ca eram mai mare decat Em cand am pus prima data schiurile in picioare. Cu toate mijloacele modeste ale parintilor mei n-a fost iarna in care sa nu ne duca la munte, la schi. Imi amintesc si acum ceaiul cu lamaie, fiebinte din termosul rosu si tartinele cu paine subtire mancate cu pofta la baza partiei. Partiile de la Predeal si de la Sinaia au fost locuri ale bucuriei in copilarie...
Astazi nu mai schiez, n-am mai facut-o de multi, multi ani, dar ma bucur sa impart cu copiii mei aceste momente pe patinoar. Si m-am bucurat sa constat ca o parte din tata,  din grija lui, din felul lui de a fi au fost astazi cu nepotii lui, pe care nu i-a cunoscut! Azi am simtit ca i-a atins!
M-am oprit un moment din alunecare si am incercat sa-l imaginez pe tata pe banca, dincolo de mantinela, uitandu-se zambind, mandru la noi! Chiar ar fi fost mandru de cei trei muschetari, de firea rebela a Mariei si cea domoala a lui Em (care de fapt ii seamana tatei foarte mult, atat fizic cat si ca fire) si de zambetul cuceritor al lui Iustin. Azi mi-a lipsit atat de mult, cat pentru tot anul...

miercuri, 24 decembrie 2014

Primul Craciun

Craciunul cu un bebelus in casa mi se pare special. Am simtit lucrul acesta inca de la primul Craciun al nostru ca  parinti, dar parca mai mult cu cat numarul copiilor a crescut.  Poate pentru ca ochii lor au contemplat mai mult Raiul decat lumea nostra si poarta in ei inca stralucirea aceea sau poate ca Pruncul Iisus devine mai concret, palpabil atunci cand bratele sunt pline de inocenta serafica. Sufletul rezoneaza altfel la vestea Nasterii, colindul e mai dulce, inima mai recunoscatoare!

Va doresc sa va bucurati cu bucuria magilor, a pastorilor si a ingerilor la Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, caci pe aceasta nimeni nu o va lua de la noi!!

luni, 22 decembrie 2014

22

Vacanta de iarna, am 12 ani. Niciodata n-am fost o matinala, mama a tras de mine sa ma scol...din nou. Ea nu-si vede capul de treaba, iar eu nu inteleg de ce trebuie sa muncesti pana lesini inainte de sarbatori. Deschid televizorul desi nu poate fi la ora 10 dimineata nimic interesant pentru un copil. Ma uit la stiri cateva minute, apoi inchid, ma duc si ii spun mamei ca 'pe tradator in chema Milea si s-a sinucis.' Mama da ordinul de 'imprasitiere': fratele meu e trimis la coada la pui, eu sunt trimisa la o verisoara ce locuia aproape de o alimentara de unde aveam sanse sa cumpar bomboane invelite in celofan, sa le putem agata in brad...
Plec...ma bucur mult sa merg la veriosoara, are un baietel de 1 an si eu ador sa ma joc cu el. In plus stam muuult de vorba, desi nu suntem de aceeasi varsta. Ajung si ma asez la taclale, mai am timp, alimentara deschide la 12. Ma joc cu Andrei. Nimic nu-i diferit...asteptam Craciunul!
Deodata verisoara se ridica brusc si fuge la aparatul de radio, il da mai tare, asculta incordata. Se aud voci multe si strigate de bucurie. In primele momente nu inteleg nimic, apoi realizez ca a venit momentul pe care il astept de cand am devenit constienta de lumea in care traiesc! Nu o data am visat cu ochiii deschisi, in timp ce ascultam radioul din bucatarie, ca programul se va intrerupe si vom fi anuntati ca al nostru conducator iubit nu mai este...uneori strangeam pleoapele cu putere, nadajduind sa se intample chiar atunci.
Am cumparat bomboanele si m-am intors acasa, deja lumea iesea pe strazi...In acea zi si in noaptea ce a urmat am stat lipiti de televizor, am trecut prin toata tragedia aceea acoperiti de euforie, in transa parca, intr-un univers ireal. Pe retina sufletului s-au inregistrat multe imagini pe care nu le voi uita probabil niciodata, in special de copii martiri. Fiecare decembrie reinvie durerea, de parca s-ar face o bucla in timp si fiecare decembrie e acelasi de la 12 ani!
Ma mangaie gandul ca Domnul a fost si El acolo, cu ei, cu mine, cu noi toti!

joi, 11 decembrie 2014

Ziua Nobel

In fiecare an, in 10 decembrie are loc decernarea premiilor Nobel. Laureatii sunt conoscuti dinainte, nu e surpriza ca la Oscar-uri. Ceremonia este urmata de un dineu  cu cateva mii de invitati. Premiul se acorda anual pentru cinci domenii: fizica, chimie, economie, medicina si literatura plus premiul Nobel pentru pace, care se acorda, in aceeasi zi,  la Oslo.
Maria a avut astazi, la scoala, ziua Nobel, in care s-au cocentrat mai mult pe partea de dineu, au aranjat masa frumos la pranz, s-au imbracat in rochite de seara, au mers cu ceremonie la masa si au mancat trei feluri, frumos si folosit serventelul :), au dansat chiar. Cu toate acestea au invatat cate ceva si despre semnificatia premiului si despre cine a fost Alfred Nobel.
Premiul Nobel pentru pace a fost impartit anul acesta intre Malala Yousafzai si Kailash Satyarthi. Malala este o adolescenta de 17 ani din Pakistan care lupta pentru dreptul la educatie al fetelor din tara ei. A devenit cunscuta dupa ce a scris un blog pentru BBC in care povestea situatia dramatica a fetelor de varsta scolara care voiau sa invete si nu aveau acces. In urma acestei actiuni, a fost ranita intr-un atac cu bomba (produs chiar in scoala unde invata), ca avertisment al talibanilor ca e prea galagioasa. Acum locuieste impreuna cu familia in Marea Britanie iar povestea ei poate fi citita in cartea aparuta relativ recent 'I am Malala'.
Kailash Satyarthi lupta, de asemeni, pentru drepturile copiilor indieni, de data aceasta copii obligati sa munceasca precum scalvii de la varste foarte mici, copii rapiti de la parinti si vanduti la preturi mai mici decat animalele. Pana acum Kailash a salvat cateva mii de copii de la sclavie si misiunea lui nu s-a terminat, dimpotriva a devenit mai cunoscuta si, de aceea, cu sanse mai mari de reusita.
Anul acesta rezonez cu lupta acestor oameni mai mult ca oricand, intrucat in ultimii trei ani am intalnit atat de multe povesti asemanatoare, ale unor copii veniti din tari precum Iran, Pakistan sau Afganistan. Copii deveniti adulti mult prea devreme, copii ai razboiului,  baieti rapiti de talibani si obligati sa lupte, fete obligate sa se casatoareasca la varsta la care noi inca mai copilaream, copii care au fost martori ai unor orori de neimaginat pentru noi. Ma bucur ca au primit acest premiu, poate prin mediatizarea actiunilor lor mai multe vieti vor fi salvate...

duminică, 7 decembrie 2014

Em si suedeza

Discutie intre mine si mijlociu...
eu:- cum se spune 'golan' in suedeza?
el:- Iustin
(Nu va speriati, golan la noi in casa e nume de alint, in special diminutivele derivate)

vineri, 5 decembrie 2014

...si la case mai mari!

Pe 3 decembrie, guvernul suedez a cazut, dupa 63 de zile de la alegeri, pentru ca nu a gasit sprijin la votarea bugetului! Vor fi alegeri anticipate in martie 2015, lucru care nu s-a mai intamplat in Suedia din 1958!
Va suna cunoscut?

miercuri, 3 decembrie 2014

Scones si patinoar

Ieri seara, chiar inainte sa se bage in pat, Maria imi spune senina ca aer nevoie de gustare pentru a doua zi la scoala. In general are nevoie doar de un fruct, dar azi au fost la patinoar si au consumat mai multa energie decat la scoala. M-am tot gandit eu ce sa fac, frigiderul cam gol, nici biscuiti rataciti prin dulap n-am gasit asa ca m-am hotarat sa coc ceva. La ora 20.30 nici nu se punea problema sa alerge unul dintre noi la magazin.
Asa ca i-am facut scones, care in reteta de baza contin 4 ingediente:
- o cutie lapte de cocos
- o lingura unt de cocos
- faina (cat cuprinde, cam doua masuri de faina la una de lapte)
- 2 lingurite praf de copt.
Eu am adaugat ghimbir si coaja de lamaie, sirop de curmale si putina vanilie.
Sunt foarte parfumate, sanatoase si rapide, in 30 de minute sunt gata coapte. Am salvat cu greu doua pentru poza.

miercuri, 26 noiembrie 2014

In carlig!

Ma refer desigur la carligul crosetei, nu la cel de pescuit!
 Inca din copilarie mi-a placut sa mesteresc cu mainile, petreceam ore multe multe facand coliere din scoici si felicitari din boabe de porumb si seminte de dovleac. Dar cand venea vorba de ceva mai serios....eram repetenta! Andrelele au fost un cosmar pentru mine, le tineam stramb si imi trebuiau cinci miscari ca sa fac un ochi, lucram strans si urat, groaznic. Asa ca m-am concentrat pe parte academinca a vietii, macar acolo puteam gandi stramb, fara sa se vada :P
Maternitatea insa a scos din nou la iveala dorinta de a lucra cu mainile, asa ca ajutata de o prietena draga am mai incercat o data. Cum andrelele au fost cosmarul tineretii mele, m-am gandit sa-i dau crosetei o sansa si m-a prins. Imi place sa crosetez, am perioade de crosetat compulsiv, visez si noaptea fire si modele, apoi perioade in care imi trece si nu mai pun mana cu lunile. Acum sunt intr-o perioada buna, zic eu...
Pana acum in afara de paturici de bebelasi si un sal-doua, n-am avut curajul sa fac si altceva. Acum insa am cateva proiecte in lucru (cum am spus, compulsiv) de care sunt multumita.
Una dintre ele e o caciula in puff stich, care mi se pare tare fun de lucrat! Lucrez cu lana 100% super-wash, un fir moale si placut.

luni, 17 noiembrie 2014

Sarcina si cezariana 3- varianta suedeza!

Starea de graviditate e minunata, nu? Vine si cu bine si cu dureri, iar a mea n-a fost cu nimic speciala, chiar banala as putea spune. Nimic de povestit, doar ca au  existat cateva lucruri tehnice legate de sistemul de ingrijire suedez care mi s-au parut de bun simt si din care poate am putea invata si noi cate ceva.
Sarcina mi-a fost urmarita de moasa care a facut tot ce era necesar, de la recoltari de analize la masuratori. Eco am facut o singura data, morfologia, tot o moasa a fost la comanda, dar una specializata in eco fetala. Ea insa are competenta limitata, daca e ceva anormal sau copilul e cu risc de malformatii, gravida e vazuta si de specialist. Personal am intalnit medicul o singura data, si asta doar pentru ca a fost vorba de cezariana, altfel intr-o sarcina normala femeia se vede doar cu moasa, si asta include si nasterea. Mie mi s-a parut frumos, ieftin si logic. Cu moasa mai stai la vorba, mai povestesti, are timp pentru fiecare macar o ora, na, ca intre femei. Alta chestie ieftina si frumoasa este faptul ca masuratorile se fac ca pe vremuri, cu centimetrul, desi ascultarea cordului fetal se face cu un auscultator electronic si nu cu palniuta. Oricum, mult mai ieftin decat eco la fiecare vizita.
Nasterea...Ziua a inceput de seara cu ducerea copiilor la niste prieteni:). Sotul a fost cu mine tot timpul, inclusiv in sala de operatie. S-au perindat multi pe langa mine, moase, asistente  si vreo trei medici, m-am simtit ca pe banda de asamblare de la Dacia :). Pe chirurg l-am vazut pentru prima data in sala si nicodata dupa aceea. Trebuie sa recunosc ca nu e chiar o bila alba pentru sistemul lor totul a fost un pic prea mecanic pentru mine, prea ingineresc. Dar e adevarat ca eu lucrez la psihi...
Pe Iustinel l-au scos, sters un pic, pus o caciulita, invelit in prosoape calde si mi l-au dat mie pe piept, de unde n-a mai plecat. Sotul a fost invitat sa taie cordonul, dar a refuzat:). Nu l-au consultat, spalat, manevrat, infasat, plimbat. Si a stat cu mine tot timpul, in restul operatiei, pe drumul spre recuperare, la recuperare si apoi la neonat. Moasele au lucrat pe principiul 'ajuta mama sa aiba singura grija de pui', le-am vazut rar, aproape deloc. La neonat tatal poate sta cu mama si bebe (econimie de personal), chiar si fratii mai mari pot veni in vizita, iar orele de vizita sunt generoase: toata ziua. Ulterior Iustin a trecut si prin consult pedi, audiograma, recoltare de sange, eco de sold, ca orice pui nascut in 2014!
Comparativ cu data trecuta cand am stat in pat 10 ore, de data asta m-am mobilizat dupa vreo patru ore si a fost foarte bine. Mi-au dat voie si sa mananc imediat dupa cezariana, la celelalte doua am facut foamea (cu supa strecurata si iaurt) cateva zile!! Am avut energie mai multa, nu m-am mai simtit asa slabita...
Intr-un cuvant, totul a fost perfect, dar nu pentru zambetele asistentelor, pledurile calde sau mancarea buna, ci pentru cele zece plus zece degetele si cei doi ochi inca albastri care au venit cu noi acasa!

luni, 10 noiembrie 2014

3 ani

Ieri s-au implinit 3 ani de cand suntem aici! Trei ani cat o clipa, trei ani cat o viata!
Este in continuare o aventura pentru care ii multumim Domnului, care nu inceteaza sa ne uimeasca.  Copiii sunt toti trei bilingvi, chiar si mezinul.. .ma gandesc ca 'nga' inseamna acelasi lucru si in suedeza ca si in romaneste...

vineri, 7 noiembrie 2014

Scoala Montessori

Orarul Mariei:)) Incepe cu trezirea, mic dejun, haine, dinti, geaca, geanta, masina si ajuns la scoala, afara,  adunarea iar mai apoi cateva randuri cu 'nu stiu':). Ziua se termina cu pranz si afterschool. La prima vedere ai zice ca nu fac nimic la scoala sau copilul asta e cu capul in nori (ceea ce e posibil). De fapt ea stie doar ca intre adunarea de dimineata si pranz lucreaza, dar fara sa stie ce. Isi aleg materialele in functie de ce isi doresc si nivelul la care sunt.


Am inscris-o pe Maria la o scoala Montessori pentru ca stiam ca se lucreaza pe programa individualizata iar ea avea nevoie de asa ceva datorita dificultatilor ei cu limba suedeza, speram sa lucreze cu ea mai mult pe limba. Acum insa observ ca progresele ei sunt impresionante in toate domeniile  si asta fara prea multa munca:)) din partea ei sau stress din partea mea. E adevarat ca cele patru ore de la scoala sunt intensive, se munceste pe branci, fiecare cu materialul lui (ca sa evite aparitia concurentei).  Au o singura tema pe saptamana, pe care o face singura intr-un sfert de ora.
Ceea ce insa este incurajator este ca merge cu drag la scoala, dimineata e prima in picioare. Pleaca cu regret de acolo...

joi, 6 noiembrie 2014

M-am intors!

Nu stiu pentru cat timp, cat de des sau cat de bine voi scrie, insa in ultimul timp mi-am dorit sa reiau blogul. Se pare ca am si timp si dispozitie, dar cel mai mult imi doresc sa pastreze aici amintiri ale acestui an special in viata noastra! Eu cu siguranta voi reciti cu drag...
Spun ca este un an special pentru ca din iulie ni s-a adaugat inca o bobita de margaritar, Iustin si odata cu venirea lui simt ca am intinerit ca niciodata. Asa ca sunt in concediu si am timp de citit, de crosetat si cusut, de jucat cu el si cu fratii lui, de plimbari, pescuit si, sper, si de 'bloguit'.
Asadar, bine v-am regasit!