miercuri, 26 noiembrie 2014

In carlig!

Ma refer desigur la carligul crosetei, nu la cel de pescuit!
 Inca din copilarie mi-a placut sa mesteresc cu mainile, petreceam ore multe multe facand coliere din scoici si felicitari din boabe de porumb si seminte de dovleac. Dar cand venea vorba de ceva mai serios....eram repetenta! Andrelele au fost un cosmar pentru mine, le tineam stramb si imi trebuiau cinci miscari ca sa fac un ochi, lucram strans si urat, groaznic. Asa ca m-am concentrat pe parte academinca a vietii, macar acolo puteam gandi stramb, fara sa se vada :P
Maternitatea insa a scos din nou la iveala dorinta de a lucra cu mainile, asa ca ajutata de o prietena draga am mai incercat o data. Cum andrelele au fost cosmarul tineretii mele, m-am gandit sa-i dau crosetei o sansa si m-a prins. Imi place sa crosetez, am perioade de crosetat compulsiv, visez si noaptea fire si modele, apoi perioade in care imi trece si nu mai pun mana cu lunile. Acum sunt intr-o perioada buna, zic eu...
Pana acum in afara de paturici de bebelasi si un sal-doua, n-am avut curajul sa fac si altceva. Acum insa am cateva proiecte in lucru (cum am spus, compulsiv) de care sunt multumita.
Una dintre ele e o caciula in puff stich, care mi se pare tare fun de lucrat! Lucrez cu lana 100% super-wash, un fir moale si placut.

luni, 17 noiembrie 2014

Sarcina si cezariana 3- varianta suedeza!

Starea de graviditate e minunata, nu? Vine si cu bine si cu dureri, iar a mea n-a fost cu nimic speciala, chiar banala as putea spune. Nimic de povestit, doar ca au  existat cateva lucruri tehnice legate de sistemul de ingrijire suedez care mi s-au parut de bun simt si din care poate am putea invata si noi cate ceva.
Sarcina mi-a fost urmarita de moasa care a facut tot ce era necesar, de la recoltari de analize la masuratori. Eco am facut o singura data, morfologia, tot o moasa a fost la comanda, dar una specializata in eco fetala. Ea insa are competenta limitata, daca e ceva anormal sau copilul e cu risc de malformatii, gravida e vazuta si de specialist. Personal am intalnit medicul o singura data, si asta doar pentru ca a fost vorba de cezariana, altfel intr-o sarcina normala femeia se vede doar cu moasa, si asta include si nasterea. Mie mi s-a parut frumos, ieftin si logic. Cu moasa mai stai la vorba, mai povestesti, are timp pentru fiecare macar o ora, na, ca intre femei. Alta chestie ieftina si frumoasa este faptul ca masuratorile se fac ca pe vremuri, cu centimetrul, desi ascultarea cordului fetal se face cu un auscultator electronic si nu cu palniuta. Oricum, mult mai ieftin decat eco la fiecare vizita.
Nasterea...Ziua a inceput de seara cu ducerea copiilor la niste prieteni:). Sotul a fost cu mine tot timpul, inclusiv in sala de operatie. S-au perindat multi pe langa mine, moase, asistente  si vreo trei medici, m-am simtit ca pe banda de asamblare de la Dacia :). Pe chirurg l-am vazut pentru prima data in sala si nicodata dupa aceea. Trebuie sa recunosc ca nu e chiar o bila alba pentru sistemul lor totul a fost un pic prea mecanic pentru mine, prea ingineresc. Dar e adevarat ca eu lucrez la psihi...
Pe Iustinel l-au scos, sters un pic, pus o caciulita, invelit in prosoape calde si mi l-au dat mie pe piept, de unde n-a mai plecat. Sotul a fost invitat sa taie cordonul, dar a refuzat:). Nu l-au consultat, spalat, manevrat, infasat, plimbat. Si a stat cu mine tot timpul, in restul operatiei, pe drumul spre recuperare, la recuperare si apoi la neonat. Moasele au lucrat pe principiul 'ajuta mama sa aiba singura grija de pui', le-am vazut rar, aproape deloc. La neonat tatal poate sta cu mama si bebe (econimie de personal), chiar si fratii mai mari pot veni in vizita, iar orele de vizita sunt generoase: toata ziua. Ulterior Iustin a trecut si prin consult pedi, audiograma, recoltare de sange, eco de sold, ca orice pui nascut in 2014!
Comparativ cu data trecuta cand am stat in pat 10 ore, de data asta m-am mobilizat dupa vreo patru ore si a fost foarte bine. Mi-au dat voie si sa mananc imediat dupa cezariana, la celelalte doua am facut foamea (cu supa strecurata si iaurt) cateva zile!! Am avut energie mai multa, nu m-am mai simtit asa slabita...
Intr-un cuvant, totul a fost perfect, dar nu pentru zambetele asistentelor, pledurile calde sau mancarea buna, ci pentru cele zece plus zece degetele si cei doi ochi inca albastri care au venit cu noi acasa!

luni, 10 noiembrie 2014

3 ani

Ieri s-au implinit 3 ani de cand suntem aici! Trei ani cat o clipa, trei ani cat o viata!
Este in continuare o aventura pentru care ii multumim Domnului, care nu inceteaza sa ne uimeasca.  Copiii sunt toti trei bilingvi, chiar si mezinul.. .ma gandesc ca 'nga' inseamna acelasi lucru si in suedeza ca si in romaneste...

vineri, 7 noiembrie 2014

Scoala Montessori

Orarul Mariei:)) Incepe cu trezirea, mic dejun, haine, dinti, geaca, geanta, masina si ajuns la scoala, afara,  adunarea iar mai apoi cateva randuri cu 'nu stiu':). Ziua se termina cu pranz si afterschool. La prima vedere ai zice ca nu fac nimic la scoala sau copilul asta e cu capul in nori (ceea ce e posibil). De fapt ea stie doar ca intre adunarea de dimineata si pranz lucreaza, dar fara sa stie ce. Isi aleg materialele in functie de ce isi doresc si nivelul la care sunt.


Am inscris-o pe Maria la o scoala Montessori pentru ca stiam ca se lucreaza pe programa individualizata iar ea avea nevoie de asa ceva datorita dificultatilor ei cu limba suedeza, speram sa lucreze cu ea mai mult pe limba. Acum insa observ ca progresele ei sunt impresionante in toate domeniile  si asta fara prea multa munca:)) din partea ei sau stress din partea mea. E adevarat ca cele patru ore de la scoala sunt intensive, se munceste pe branci, fiecare cu materialul lui (ca sa evite aparitia concurentei).  Au o singura tema pe saptamana, pe care o face singura intr-un sfert de ora.
Ceea ce insa este incurajator este ca merge cu drag la scoala, dimineata e prima in picioare. Pleaca cu regret de acolo...

joi, 6 noiembrie 2014

M-am intors!

Nu stiu pentru cat timp, cat de des sau cat de bine voi scrie, insa in ultimul timp mi-am dorit sa reiau blogul. Se pare ca am si timp si dispozitie, dar cel mai mult imi doresc sa pastreze aici amintiri ale acestui an special in viata noastra! Eu cu siguranta voi reciti cu drag...
Spun ca este un an special pentru ca din iulie ni s-a adaugat inca o bobita de margaritar, Iustin si odata cu venirea lui simt ca am intinerit ca niciodata. Asa ca sunt in concediu si am timp de citit, de crosetat si cusut, de jucat cu el si cu fratii lui, de plimbari, pescuit si, sper, si de 'bloguit'.
Asadar, bine v-am regasit!