Daca n-ar fi trecut la Domnul in urma cu 14 ani, bunica mea ar fi implinit ieri 98 de ani. II pastrez o frumoasa amintire acestei bunici atat de blande. Cel mai bine imi amintesc mainile ei muncite care se odihneau in poala atunci cand ne povestea despre vremuri de demult... Ne trimitea sa cumparam pufuleti (stiti voi, din aceia tari si nesarati) pe care ii mancam din "pestelca" ei dupa ce la puneam sare. Si ne asezam langa ea sa ne mai povesteasca...Am fi ramas la picioarele ei toata viata.
A crescut 7 copiii in vremuri grele (razboi, refugiu, foamete), s-a zbatut ca lor sa nu le lipsesca lucrurile esentiale, i-a dat la scoala. Apoi si-a ingropat sotul si a ramas vaduva aproape 30 de ani; si-a ingropat si un copil. In toate acestea a fost multumitoare fata de Dumnezeu. Nu am auzit-o niciodata sa carteasca, sau sa se planga sau sa spuna cuvinte grele celor din jur. Le-a primit pe toate ca din mana Lui Dumnezeu. A muncit pamantul, a lucrat la caile ferate, a venit toamna la Bucuresti sa vanda fructe pentru a-si putea da copiii la scoala.
Desi avea doar 4 clase nu lasa sa treaca nici o zi in care sa nu citeasca. La ea am vazut prima data placerea lecturii. Si aveau un dar deosebit de povestitor; inca imi amint
esc povestile ei, felul in care ne spunea ce citea in carti si cum ne indemna sa citim cat mai mult.
Si cred ca Domnul i-a ingaduit sa traiasca o viata lunga, binecuvantata, sa se bucure de prezenta nepotilor si a stranepotii, tocmai pentru multumirea din inima ei, pentru ca le-a primit pe toate atat de frumos... Si o iubesc pentru ca mi-a fost model.
Ma rog Domnului s-o primeasca in bratele Sale calde pe bunica mea, Vasilica.
Nicoleta
A crescut 7 copiii in vremuri grele (razboi, refugiu, foamete), s-a zbatut ca lor sa nu le lipsesca lucrurile esentiale, i-a dat la scoala. Apoi si-a ingropat sotul si a ramas vaduva aproape 30 de ani; si-a ingropat si un copil. In toate acestea a fost multumitoare fata de Dumnezeu. Nu am auzit-o niciodata sa carteasca, sau sa se planga sau sa spuna cuvinte grele celor din jur. Le-a primit pe toate ca din mana Lui Dumnezeu. A muncit pamantul, a lucrat la caile ferate, a venit toamna la Bucuresti sa vanda fructe pentru a-si putea da copiii la scoala.
Desi avea doar 4 clase nu lasa sa treaca nici o zi in care sa nu citeasca. La ea am vazut prima data placerea lecturii. Si aveau un dar deosebit de povestitor; inca imi amint
esc povestile ei, felul in care ne spunea ce citea in carti si cum ne indemna sa citim cat mai mult.Si cred ca Domnul i-a ingaduit sa traiasca o viata lunga, binecuvantata, sa se bucure de prezenta nepotilor si a stranepotii, tocmai pentru multumirea din inima ei, pentru ca le-a primit pe toate atat de frumos... Si o iubesc pentru ca mi-a fost model.
Ma rog Domnului s-o primeasca in bratele Sale calde pe bunica mea, Vasilica.
Nicoleta
3 comentarii:
O bunica binecuvantata.
Foarte frumos ai scris.
Citind randurile acestea pornite din inima, m-am dus cu gandul la bunica mea...si mi s-a facut dor de ea, de glasul ei bland si de vorba-i inteleapta.
Nicoleta, mi-ai adus o mare bucurie :)
Dumnezeu s-o odihneasca pe bunica ta, Vasilica!
Si altora ai trezit nostalgii si dulci dureri... Se duce o lume cu generatia bunicilor noastre frumoase, sanatoase, curate, neotravite si neperverite de modernism. Fara bunicile noastre suntem tot mai singuri si lumea se stinge tot mai urat.
Am multe de invatat de la bunica ta... Multumesc pentru postare!
Trimiteți un comentariu