Icoanele pe sticla ale mesterilor populari din Transilvania

Cred ca nu exista crestin care sa nu fie impresionat de frumusetea icoanelor pe sticla. Desenul naiv, culorile tari, absenta aparenta a regulilor din iconografia clasica, sigur ne-au impresionat daca nu prin frumusete, macar prin inedit. Dar de unde vin ele?

In 1699 icoana maicii Domnului de la manastirea Nicula lacrima...astfel a inceput un pelerinaj care continua si astazi. Iar toti cei care treceau pe acolo isi doreau sa plece cu icoana, sau macar cu o copie a ei. Asa au ajuns mesterii populari din Nicula sa picteze aceste icoane inedite pentru a le vinde pelerinilor. Apoi aceasta mica "industrie" a luat amploare iar taranii au inceput sa le vanda din ce in ce mai departe de Nicula, ajungand pana in ...Asia. Existau ateliere de pictura in care aceste icoane erau pictate in serie, fapt ce a determinat ca in unele locuri reprezentarile iconografice sa se degradeze simtitor, dar s-uau pastrat si multe reprezentari artistice autentice. Ulterior au aparut si alte centre de pictura, intai la Brasov si Gherla (mesterii de la Nicula s-au mutat in aceste locatii), Valea Sebesului si Tara Oltului.

Iconarii de la Nicula erau cu adevarat mesteri populari, icoanele pictate aici se caracterizeaza prin naivitatea desenului si compozitia extrem de simpla, spatiile libere fiind completate cu elemente florale. Fata de aceste icoane, cele zugravite pe Valea Sebesului si cele din tara Oltului sunt diferite: desenul este mai precis, mai fin, compozitia este completa (uneori sufocanta), culorile sunt armonizate. Acesti iconari raman totusi legati de satul romansec prin introducerea unei note nationale.

Pictura pe sticla nu este caracteristica spatiului nostru cultural. Aceasta se intalneste si in alte tari europene, unde are o istorie mai veche: Germania, Elvetia, Austria. Deci putem spuna fara a gresi ca aceasta tehnica a fost preluata la noi de la aceste popoare. Romania reprezinta granita rasariteana a acestui tip de pictura, pictura pe sticla aflata la est de spatiul romanesc fiind de import. Mai mult, in Romania pictura pe sticla are exclusiv un caracter religios.

Prima referire la icoanele pe sticla dateaza din secolul XVIII, cand aceasta arta era controversata. Astfel va ramane pana la inceputul secolului XX cand este redescoperita, iar de atunci se bucura de aprecieri favorabile. Cel dintai dintre pictorii nostri insemnati care a scris despre frumusetea acestor icoane a fost Nicolae Tonitza care le compara cu "celebrele vitraliuri straine".

Temele cel mai des intalnite la aceste icoane sut: Maica Domnului cu pruncul Iisus, Maica Domnului indurerata, Hristos reprezentat singur (binecuvantand, nasterea, botezul, intrarea in Ierusalim, iisus si vita, rastignirea, invierea), Sfantul Gheorghe, Sfantul Haralambie, Sfantul prooroc Ilie, Sfantul Nicolae, Sfanta Parascheva.

Desenul stangaci, dar in care se gaseste o parte din sufletul pictorului, compozitia simplificata, culorile tari, dar atragatoare, sunt elemente de arta sincera, necultivata la acesti zugravi tarani ce ne ofera si astazi adevarata comori de frumusete rustica.

Despre tehnica picturii pe sticla in episodul viitor...

Nicoleta