Rescriind istoria

De cand am inceput acest blog l-am invitat pe dragul meu sot sa scrie si el un articol. Abia in seara asta s-au putut cristaliza ideile lui. Mie imi place ce a iesit.

Marturisesc din capul locului ca sunt un pasionat de istorie. Fara a fii un profesionist(sunt inginer de profesie) am fost din totdeauna atras de istorie, indiferent ca a fost vorba de istoria nationala sau universala.

Evenimentele din decembrie 1989 m-au gasit ca elev in clasa a -9-a (aveam 15 ani) a unui liceu de provincie. Este lesne de inteles ca toti anii de pana atunci si cei imediat urmatori evenimenelor mai sus amintite si-au pus pecetea asupra cunostintelor mele de istorie.Majoritatea informatiilor mele pe aceasta tema se bazau pe manualele,revistele si notele istoriografiei comuniste. Chiar si in primii ani de dupa 89 istoria se preda dupa manualele din perioada comunista. Ca orice societate dictatoriala , comunismul confiscase istoria nationala, interpretand multe momente importante ala acesteia in functie de interesele sale. Astfel unele evenimente importante au fost minimizate , omise sau chiar denigrate, in timp ce altele (in speta cele ce vizau partidul unic si pe conducatorii sai) mai putin importante au devenit adevarate repere istorice.

Un capitol important al istoriei nationale care pe mine m-a fascinat a fost cel legat de perioada interbelica.Consider ca aceasta perioada a constituit momentul de varf al statului si natiunii romane din toate puntele de vedere:spiritual, cultural, economic, teritorial(a fost epoca Romaniei Mari),etc. Sigur,nu sunt un naiv,n-a fost o societate perfecta, a avut minusurile ei (inegalitati sociale,discrepanta uriasa dintre orasele mari si sate,ca sa enumeram doar cateva), dar fata de ceea ce a urmat dupa razboi(tavalugul rosu) putem spune ca a fost o societate superioara.
Nu putem vorbi de perioada interbelica fara a pomenii Miscarea Legionara. Si aici am vrut sa ajung. Mult timp un subiect delicat(inca mai este),ea incepe usor-usor sa fie (re)tratata de catre istorici. Pana in 1989 subiectul era relativ simplu. Comunistii o aruncasera la lada de gunoi a istoriei punandu-i in carca toate relele lumii. Concret ni se spunea ca ar fii fost vorba de o organizatie terorista, xenofoba, un fel de bau bau al istoriei. La orele de istorie cand se aborda acest subiect parca vedeam prin fata ochilor multimi de oameni haituiti, macelariti, fugind care incotro de teama legionarilor fiorosi,"varsatori de sange nevinovat".

Anii au trecut si prin mana mi-au trecut si alte surse de informare.Dictatura comunista cazuse, iar in librariile se umplusera de lucrari istorice. Astfel am inceput sa citesc si altceva, sa vad si alte puncte de vedere ale altor autori (unii chiar nepublicati in vechiul regim); aparusera marturii ale unor oameni care au trait acele vremuri. Asa am aflat ca Miscarea legionara a aparut in societatea romaneasca de atunci ca o miscare spirituala in primul rand, ca un medicament care sa vindece bolile societatii , ca o forta mesianica. Sa nu uitam ca au simpatizat sau au aderat la ea oameni de valoare ai tarii, duhovnici vestiti (Parintele Arsenie Papacioc),filozofi de marca (Petre Tutea sau prof. Nae Ionescu),carturari, scriitori, poeti si foarte multi preoti. A trebuit sa treaca ani pentru a putea afla de caracterul crestin al miscarii, de fratiile de cruce (organizatiile de tineret ale miscarii) in care intrau tinerii valorosi ai tarii (cei ce-l marturiseau pe Hristos si se caracterizau printr-o viata curata si rezultate bune la invatatura), de miile de martiri pe care i-a dat Miscarea inca de pe timpul lui Antonescu si mai ales in perioada comunista. Sa nu uitam de puscariile politice din anii '50 in care mii de oameni au murit pentru Hristos (legionari si nu numai), de celebra inchisoare de la Pitesti unde s-a eperimentat conceptul de "reeducare"(aici tineretul legionar a fost relmente distrus fizic si psihic doar pentru ca nu si-a lepadat credinta ortodoxa si convingerile politice), de tinerii martiri Valeriu Gafencu (propus pentru canonizare) si Ion Jimboiu ,etc. Nu sunt un idealist, Miscarea a avut "bubele ei"; nu trebuie sa uitam de asasinatele comise asupra lui Nicolae Iorga,Virgil Madgearu sau Armand Calinescu, dar noua ne revine datoria morala de a separa ce a fost bun de ce a fost rau, de a tria "graul de neghina", de a pune Miscarea pe locul care -l merita in istoria nationala, cu bunele si relele ei, intr-un cuvant de a rescrie aceasta pagina din istoria nationala.

Florin

P.S . Nu sunt membru al vreunui partid politic si nimeni din familia mea nu a fost legionar.