vineri, 27 februarie 2009

Calatorie spre Inviere


"Ce bine e sa fie fratii impreuna". N-am simtit adevarul acestor cuvinte atat de intens pana cand nu am participat la calatoria din Postul Craciunului. Iata ca Natalia ne aduce din nou bucurie, invitandu-ne sa urmam Domnului, impreuna, pe cale ce duce spre Inviere.

Impreuna in postire, in cugetare la cele dumnezeiesti, in rugaciune, in bucurie...Intotdeauna drumul impreuna este mai usor, iar destinatia pare mai aproape.

Mai jos este o parte din mesajul Nataliei, pentru cei ce doresc sa ne insoteasca in aceasta calatorie minunata:

"- să ţinem postul alimentar, care ne uşurează şi ne disciplinează trupul (pentru cei care au binecuvântare de la duhovnic să nu ţină partea alimentară, rămân multe alte feluri de post)
- să înmulţim programul zilnic de rugăciune
- să ne întâlnim cu toţii în rugăciune în fiecare seară, la ora 22 (detalii pe coloana din dreapta, sus,

iar pomelnicul cu împreună călătorii pe coloana din stânga)
- să reducem navigatul pe internet şi să îl înlocuim cu lecturarea de cărţi, care are altă aşezare şi fixare în suflet
- să zâmbim mult, să iertăm, să întindem mâini de ajutor
- să nu mai răspundem atunci când cineva ne greşeşte sau ne răneşte
- să îl încredinţăm Domnului printr-o rugăciune şi să îl binecuvântăm pe fiecare om pe care ni-l trimite Dumnezeu, în fiecare zi.

Aştept şi propunerile voastre, aşa cum aştept şi să vă alăturaţi acestei împreună-călătoriri spre Înviere, printr-un comentariu sau mail sau oricum puteţi da de veste. Nu trebuie să aveţi blog, nu trebuie nimic, doar să îmi spuneţi numele, ca să alcătuim un pomelnic comun. În rest, fiecare contribuie cu ce poate şi crede că este de folos, nimic nu este „obligatoriu” în afară de rugăciune, care este cea mai importantă. Vă aştept cu mare drag,
Natalia"
Nicoleta

miercuri, 25 februarie 2009

Acum trei ani...

Acum trei ani primeam acest minunat buchet de flori de primavara foarte parfumate si


semnam acte la primarie!



De trei ani sunt doamna sotului meu...


Ii multumesc iubitului de pe canapea ca imi este sot drag, iubit, prietenul cel mai bun, impreuna parinte pentru Domnita, confident, terapeut, sfatuitor, spalator de vase de seara, intretinator de familie, aspirator de week-end, sofer de placere, schimbator de scutece, si nu in ultimul rand impreuna rugator inaintea Domnului.

N-am fost mai fericita ca in ultimii trei ani!
Si ii multumesc Domnului ca ne-a adus impreuna, ne ocroteste si ne mangaie intotdeauna.
Nicoleta

marți, 24 februarie 2009

Rugaciune pentru aproapele


"Nu pregeta a te ruga din inima, chiar si la capatul unei zile de munca istovitoare. Nu fi neravnitor in sfanta rugaciune, spune-o toata Domnului, din tot sufletul, tinand seama ca este lucrare inchinata Domnului. O rugaciune care nu este facuta din inima, neravnitoare, nu te va lasa sa dormi pana cand nu-ti vei plange pacatul in fata Domnului"-Sfantul Ioan de Kronstadt
Sa ne rugam pentru:

- Mihaela, o tanara care are nevoie de rugaciunile noastre

- Sorinel, un baietel cu hipoacuzie bilaterala, care are nevoie si de ajutor material si pe care il gasiti aici

- Ioana-Diana, o tanara de 16 ani cu cancer

- Dan si Nicoleta, pentru ca Domnul sa le daruiasca copilasi

- Alina, ca Domnul sa implineaca dorinta inimii ei.


- lista continua aici si aici


Rugaciune

Parinte Ioane prea minunate, tu cu faptele tale cele minunate pe multi la Dumnezeu i-ai adus si de daruri duhovnicesti te-ai invrednicit de la Stapnul aici: ai vindecat bolile, patimile le-ai strpit, de aceea te rugam, intristarea noastra stinge-o si ne da noua bucuria cea duhovniceasca in inima si ajuta-ne noua sa fim partasi la viata ta si la faptele tale cele bune, ca sa ne invrednicim si noi de Imparatia cerurilor. Amin.

luni, 23 februarie 2009

Somon cu ghimbir

Astazi este prima zi din saptamana alba, asa ca am hotarat sa nu pierd nici o clipa din beneficiile consumului de peste. In plus am lasat sotul sa plece fara mancare la serviciu, asa ca trebuia sa pregatesc ceva special.Si, iata:

Somon cu sos de iaurt, ghimbir si cimbru.

Reteta e simpla. Saptamana trecuta am tot mancat sos de ghimbir, in special cu pui (dar am folosit si ca baza pentru pizza), asa ca acum eram curioasa daca gustul minunat al ghimbirului se potriveste si cu pestele. Conculzia, se potriveste foarte bine, cel putin noua ne-a placut.

Iata si reteta:

- somon (am avut unul mititel, cam 450 gr, dar a fost suficient pentru o cina in 3) pus pe gartar dupa ce a fost presarat cu sare si cimbru

- sos alb: 100 ml iaurt (cam subtirel al meu), 2-3 cm radacina de ghimbir, 3 catei de usturoi (sosul nostru a iesit destul de usturoiat, cantitatea se poate reduce), 0 lingura ulei de masline, sare, o lingurita cimbru uscat. Toate ingredientele se maruntesc si se amesteca cu ajutorul unui blender.

In sosul acesta se pun bucatile de somon imediat ce au fost luate de pe gratar.

Se serveste cu paine de casa din faina integrala cu rozmarin

vineri, 20 februarie 2009

Efecte secundare

In limbaj medical, efectele secundare sunt acele rezultate nedorite (de cele mai multe ori nedorite, dar exista si un foarte mic procent de efecte secundare dorite ale unui medicament) pe care le poate avea un medicament.
Vreau sa privesc acest lucru acum din perspectiva religioasa, ca un exercitiu de responsabilizare personala.
Acest efecte secundare sunt lasate de Dumnezeu ca o asumare libera a omului pentru cele ce si-a dorit sau a cerut.Oamenii nu s-au multumit cu relatia pe care o aveau cu DUmnezeu si au cerut de la El diverse lucruri, uneori ca substitut, alteori ca si completare, iar Dumnezeu nu s-a opus liberei vointe si dorinte a omului, dar le-a dat pe toate cu efecte secundare.
- Eva a vrut sa stie ce e bine si ce e rau si a mancat din fructuul oprit, iar primul efect secundar a fost alungarea din rai
- omul a dorit sa aiba mai mult si a avut si grija pentru ziua de maine
- a dorit si a cerut sa manance mai bine si sa se imbrace mai bine, si a primit, iar ca efect secundar a primit aditivi, pesticide, ingrasaminte chimice
- omul a dorit sa se deplaseze mai repede, mai bine, mai confortabil, sa-i fie viata mai usoara - si a primit, iar ca efecte secundare a primit si poluare, galagie, stress, departare de familie
- omul a dorit sa traiasca mai mult -iar Dumnezeu a ingaduit atatea medicamente, dar cu...efecte secundare. Se tot discuta ca ar fi unele care nu ar avea...
In orice lucru cerut de noi, Domnul, in mila Lui, a pus si o cruce, mai usoara, pe potriva noastra.
Exista, totusi, si lucruri fara efecte secundare: credinta, nadejdea si dragostea!

joi, 19 februarie 2009

Domnita si "bobonica"


Cea mai dureroasa pedeapsa pentru domnita noastra este s-o duc la ea in patut. Asa ca in momentele in care este in culmea neascultarii am sanse s-o potolesc doar intreband-o daca i-ar place sa stea 5 minute la ea in patut. Raspunsul este, invariabil, NU. Sau era, pana aseara...


Aseara pregateam impreuna masa si ea a gasit ascunse de mine niste dropsuri mentolate si s-a tot jucat cu ele in incercarea de a sustrage una fara ca eu s-o observ, desi i-am spus ca nu are voie. I-am pus si intrebarea cu patutul, cand am vazut ca reusise sa extraga fructul oprit. Iar ea s-a gandit cateva secunde si a luat o hotarare: s-a dat jos de pe scaun, mi-a spus "patut, patut" si a plecat singurica spre dormitor! Evident cu bombonica in manuta.

Ce sacrificii nu face omul pentru o clipa de liniste in compania placerii!!


Nicoleta

miercuri, 18 februarie 2009

Rugaciune pentru aproapele


“Orice fapta buna facuta intru Hristos ne aduce harul Duhului Sfant, dar mai mult decat oricare ne aduce rugaciunea, pentru ca ea este oarecum la indemana noastra ca o arma pentru dobandirea Duhului Sfant” - Sfantul Serafim de Sarov


Saptamana aceasta sa ne rugam pentru:

- Darius, un baietel de 7 ani care se afla in stare grava si are nevoie de foarte multa rugaciune, povestea lui o gasiti aici

- Theodora, micuta care are nevoie de o mana de ajutor pentru a avea o manuta sanatoasa. O gasiti pe blog-ul Marilenei - aici

- cei doi barbati rataciti despre care va povesteam ieri, sa-i lumineze Domnul.


Acatistul Sfantului Nectarie, condacul 1
"Pe steaua cea nou stralucitoare a Ortodoxiei,
Pe al Bisericii nou zid de aparare,
Cu bucurie in inimi sa il laudam.
Slavit fiind de lucrarea Duhului,
Izvoraste tamaduiri si har bogat,
Pentru aceea ii strigam, bucura-te parinte Nectarie"

restul acatistului aici

marți, 17 februarie 2009

Minunea noastra de azi


De obicei sunt o persoana atenta la ce se intampla in jurul meu, desi mai am momente in care sunt distrata si nu stiu ce fac cu lucrurile...

Iar azi am trait o minune. Coboram carutul cu domnita pe o rampa din fata unui magazin; cum rampa facea un mic cot am incetinit din viteza cu care incercam sa o distrez pe micuta. Atunci am observat doi barbati care m-au urmat si apoi s-au intors, au urcat rampa si au coborat pe scari. Initial m-am gandit ca au renuntat la varianta rampii tocmai pentru ca eu ma miscam cam greu, dar instinctiv am dus mana la buzunar. Iar portofelul nu era acolo...In primul moment m-am gandit ca nu l-am pus in buzunar si am inceput disperata sa-l caut; curand am realizat ca nu este nici in carut, nici in alta parte in posesia mea; si m-a apucat si mai tare panica. Nu banii erau motivul disperarii mele ci actele si cardul; ma si vedeam alergand cu copilul in brate pe la politie sau la banca!

M-am gandit ca cei doi si-au insusit obiectul ce imi apartinea, dar mi-a trecut prin cap si ca e posibil sa-l fi lasat in magazin (cu toata neatentia mea, nu mi s-a intamplat lucrul asta pana acum).

In gand am spus "Sfinte Mina, ajuta-ma!" si am plecat dupa cei doi, care inca se mai vedeau... Nu m-am gandit nici o clipa ca voi iesi din situatia asta fara sa fiu pagubita, dar am plecat dupa ei in speranta ca vor lua banii si vor abandona restul pe strada si aveam o mica sansa sa-mi recuperez actele.

Nici nu va imaginati asa o scena: eu impingand disperata carutul in urmarirea infractorilor! Am traversat, inca ii mai vedeam, unul dintre ei s-a intors si probabil m-a vazut si au intrat pe o alee intre un bloc si o curte. Cand am ajuns in dreptul aleii unul dintre ei arunca portofelul meu pe un garaj. L-am vazut, am strigat la el (de unde atata curaj?!) si am rugat un trecator sa ma ajute. Surprinzator s-au intors spre mine, (desi trecatorul s-a oprit nu a schitat nici un gest) si le-am cerut sa-mi inapoieze obiectul (cat tupeu din partea mea!). Culmea este ca s-au conformat: cel mai tanar l-a ajutat pe cel care a aruncat portofelul pe garaj sa-l recupereze si mi l-au inapoiat dintr-o zvarlitura; apoi s-au facut nevazuti.

Nu stiu ce i-a oprit pe cei doi, dar e clar ca nu de mine s-au temut; nu puteam sa fug dupa ei, nu puteam sa ma lupt cu ei si nici sa fac scandal nu avea nici un sens. Stiu sigur ca Sfantul Mina nu a intarziat sa ma ajute. Toata scena a durat aproximativ cinci minute. Si, da, continutul portofelului era intact! E adevarat ca te poti pune cu o femeie de 50 de kg cu un copil mic dupa ea, dar nu te poti pune cu Sfintii lui Dumnezeu!


MINUNAT ESTI, DOAMNE, INTRU SFINTII TAI!

Cum sa vindeci un tatoolic?

Ati vazut vreodata un dependent de doguri sau un alcoolic sau un fumator in cautarea placerii? Nu e o priveliste prea placuta, dar avem si noi in casa un specimen: noi o numi tatoolica.
Universul ei se invarte in jurul suptului: daca o vede pe mami o saluta cu : "tatica", daca o intrebi ce vrea sa manance iti raspunde: "tata", daca se joaca cu tati isi aduce intreaga menajerie plusata sa se serveasca din elixirul alb!
Iar atunci cand o refuzi, dintr-un motiv sau altul, face o fatuca atat de disperata ... Apoi incepe sa se incrunte si sa traga de haina, cu respiratia sacadata si lacrimi in ochi, cu manutele inclestate si cu gurita flamanda! Iar daca reuseste sa ajunga acolo unde isi doreste si isi rezolva nevoia de a suge e cea mai fericita din lume.
Singura deosebire intre micuta noastra tatoolica si restul dependentior, diferenta fundamentala de altfel, este ca pentru ea e izvor de sanatate trupeasca si sufleteasca, de liniste, de normalitate, de bine adevarat, este baza pentru relatii sanatoase si paza pentru dependente ulterioare.
Pana cand? Probabil pana se va vindeca singura...

sâmbătă, 14 februarie 2009

Leapsa de la Ana


Abia acum reusesc sa dau curs acestei descoperiri de sine. Trebuie sa scriu 7 lucruri adevarate despre mine, amestecate cu 7 lucruri false. Sa vad daca reusesc...


1. Imi place sa ma joc cu Domnita

2. Imi iubesc meseria

3. Toata ziua ma uit la televizor

4. Sunt insarcinata

5. Nu-mi place sa petrec timp cu sotul meu

6. Sunt o gospodina desavarsita

7. Ma imbrac des in pantaloni

8. Imi plac pelerinajele la manastiri

9. Imi place sa citesc

10. Nu-mi cunosc toti vecinii

11. Navigatul pe Internet este ocupatia mea de baza

12. Nu stiu sa crosetez

13. Am nevoie sa slabesc

14. Nu-mi place sa am casa in dezordine.

vineri, 13 februarie 2009

Cantecul mamicilor

M-a amuzat tare acest clip. Sper sa va placa si voua. video

joi, 12 februarie 2009

Rugaciune pentru aproapele


"A ne ruga înseamnă a ne înălţa spiritul şi inima către Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul." (Parintele Arsenie Boca)

Imi pare rau pentru intarziere, iata lista pentru saptamana aceasta:


- Preoteasa Iuliana si pruncul ei, care va naste cat de curand, daca nu cumva bucuria deja s-a produs.

- Irina, Mona si Oana si pentru cele trei minuni ce la cresc in pantece, sa-i ocroteasca pe toti Domnul

- Cosmin, un adolescent cu cancer, care are nevoie si de ajutor material

- aici este continuarea listei de rugaciune. Multumesc Ioana.

- iar la adormiti va rog s-o treceti pe Elena, nasica mea.


Paraclisul Maicii Domnului

Doamne, Cela ce ai facut cele de deasupra crugului ceresc si ai zidit Biserica Ta, Tu pe mine ma intareste intru dragostea Ta, ca Tu esti marginea doririlor si credinciosilor intarire, Unule, lubitorule de oameni.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.
Folositoare si acoperamant vietii mele te pun, pe tine Nascatoare de Dumnezeu Fecioara; tu ma indrepteaza la adapostirea ta, ceea ce esti pricina bunatatilor si credinciosilor intarire, una intru tot laudata.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.

Rogu-ma, Fecioara, risipeste-mi tulburarea sufletului si viforul scarbelor mele, ca tu, Mireasa Dumnezeiasca, pe Hristos, incepatorul linistei, ai nascut, ceea ce esti de Dumnezeu fericita. Slava...

Ceea ce ai nascut pe Facatorul de bine, Care este pricina bunatatilor, bogatia facerii de bine izvoraste-o tuturor, ca toate le poti, ca ceea ce ai nascut pe Hristos, Cel puternic intru tarie, una Preacurata. Si acum...

Cu neputinte cumplite si cu chinurile bolilor fiind cuprins, Fecioara, tu imi ajuta, ca pe tine te stiu comoara de tamaduiri neimputinata si necheltuita, ceea ce esti cu totul fara de prihana.

marți, 10 februarie 2009

Primavara asta


Ce tristi sunt ghioceii in primavara asta...I-am vazut pe cei din gradina nasei mele si parca nu indrazneau sa se ridice mai sus si nici sa se bucure un pic de caldura ce a aparut. Si ei stiu ca stapana lor a plecat la Domnul...

Ce mica m-am simtit zilele acestea incercand sa ingaim carteva rugaciuni pentru nasica mea...Atat de mica si de neputincioasa, desi am simtit, acum mai mult decat in alte dati, cat de vie este viata de dincolo.

Ce mult m-a impresionat solidaritatea umana in oraselul acela de provincie in care toti se cunosc si sufera ca un singur organism..

Ce neputincioasa m-am simtit in fata durerii nasicului meu care parca a ramas beteag fara "tovarasa lui de concubinaj timp de 50 de ani", dupa vorbele sale. Nu poti gasi cuvinte care sa conteze in astfel de momente, doar rugaciune ca Domnul sa-i poarte de grija.

Ce trist e cerul cand omul pleaca nepregatit pentru intalnirea cu Creatorul sau..

Ce plina de speranta este slujba inmormantarii...

Doamne, odihneste pe nasica mea, Elena!

joi, 5 februarie 2009

Rezultate sondaj

In timpul cat acest sondaj a rulat pe blog m-am interesat si am aflat ca exista acest tip de asociatie, al femeilor ortodoxe, dar doar cu raspandire locala. Iar in zona unde ma gasesc eu, adica stiti voi, nu functioneaza asa ceva.

78% dintre persoanele care au votat sunt de parere ca ar fi nevoie de asa o asociatie in zona in care locuiesc si probabil ca ar activa in ea. Acest lucru este foarte incurajator, inseamna ca mai avem inca o constiinta comunitara (si nu se refera la cainii de pe strada), ca ne dorim sa ne ajutam aproapele (filialele existente au ca scop principal ajutorarea celor nevoiasi), sa facem mai mult. Si asta e bine...

Da, si eu imi doresc sa existe un astfel de organism. Si spun organism pentru ca e nevoie de o asociatie vie, care sa se implice nu care sa apara de sarbatori cu cateva pachete sau care sa existe doar pe hartie. Pentru asta e nevoie de timp si multa, multa dedicatie. Pe mine, sincer m-ar coplesi o asa responsabilitate, mai ales ca nu sunt o persoana catalizatoare, sa zic. Dar m-as implica cu toata inima.

M-as implica pentru ca imi doresc pentru domnita noastra gradinita si scoala confesionala, tabere crestine, o comunitate in mijlocul careia sa creasca alaturi de oameni cu acelasi scop al vietii. Si pentru ca simt ca ceva lipsste oarecum ortodoxiei noastre, tocmai comunitatea. Sigur exista parohii cu preoti extraordinari care au reusit sa formeze o comunitate in jurul bisericii pe care o pastoresc si e minunat acest lucru; ce sa intampla insa cu ceilalti?

Gata, am zis tot ce am gandit cand am pus sondajul. Deocamdata nu am solutii, doar dorinte. Multumesc celor care au votat.

Nicoleta

miercuri, 4 februarie 2009

Rugaciune pentru aproapele


"Când vezi că te-a cercetat Dumnezeu cu lacrimi si cu umilintă în vremea rugăciunii, nu căuta cu mintea cuvinte mai departe, că ai pierdut atentia din fata lui Iisus, Mântuitorul, si ai pierdut toată rugăciunea odată cu ea. Rămâi la acelea si zi mereu." - Parintele Cleopa

Sa ne rugam pentru:

- mai marii nostri indiferent unde sunt ei: in biserica, la serviciu sau acasa

- Maria si mamica ei, Ileana sa le dea Domnul putere si curaj

- Catalin, un baiat care nu intrisateaza de fiecare data cand trec in vizita pe la spitalul Obregia

- Andrada cu limfom non-Hodgkin, care are nevoie si de ajutor material

- Geo, colegul Ioanei, bolnav de pneumonie.

- Alina si Florin, doi soti ce-si doresc foarte mult copilasi.


Rugaciunea sotilor pentru dobandirea de prunci

Doamne, pustii sunt casele fara copii, si triste inimile sotilor care n-au urmasi. Chiar daca nu avem credinta dreptilor care pentru rugaciunile lor s-au invrednicit sa aiba copii, pentru mila Ta nemasurata nu ne lasa, Atotputernice Doamne, ci vezi suspinul inimii noastre. Umple-ne casa de bucuria pe care o aduc copii, iar pe noi ne intareste ca sa-i crestem cu dragoste si intelepciune, spre slava numelui Tau. Amin.

duminică, 1 februarie 2009

Leapsa

Irina nu putea sa ma ocoleasca cu leapsa asta...Am stat si m-am gandit cam ce nu-mi doresc in casa. Noi locuim in apartamentul cumparat de parintii sotului, asa ca a fost cam greu sa aleg ce-mi doresc. De fapt m-am mutat aici si gata. Micile schimbari pe care am reusit sa le fac au vizat mai mult accesoriile, pentru ca la lucrurile mari inca nu ma pot baga.
Asa ca va povestesc ce am scos din ce am avut pe aici si ce nu imi place:
- bibelouri, lumanarele, flecustete adunate si depozitate prin toate ungherele casei. Pe unele le-am aruncat pe altele le-am ascuns bine, bine. Vitrina cu pahare si cescute pe care am desfintat-o de curand.
-imensele fotolii din sufragerie care in plus sunt de nefolosit datorita pozitiei pe care le au, le-as scoate cu drag, dar inca nu se poate.
-tapetul pe care inca nu am reusit sa-l dam jos (Maria tot a fost mica si nu ne-am inhamata la curatenie de anvergura)
- faianta din bucatarie pentru ca e inchisa la culoare si din cauza asta bucataria e cam intunecoasa
- mobila masiva din dormitor, care desi imi place, nu e potrivita pentru o camera atat de micuta. De fapt nu-mi place aglomerarea de mobile indiferent cat de mare sau mic este spatiul. Eu prefer putin si util. Desi nu-mi place nici stilul , acum la moda, atat de minimalist ca nu mai ai usi in spatele carora sa-ti pui lucrurile, eventual o perdea sau un sac de plastic.

Gata, cam asta a fost. Sper sa le mai aranjez pe parcurs...Leapsa merge la Iulia si la Ana

Nicoleta