Aseara am avut parte de o mare bucurie. Desi consider ca e cam devreme pentru mers cu colindul, am fost bucuroasa sa-i primesc pe cei cativa tineri care ne incanta in fiecare an. Poate pentru ca imi doresc sa bucure cat mai multa lume cu colindele lor.
Imi plac tare mult, canta pentru toti, pentru cei care deschid si pentru cei care asculta din spatele usii. Au voci puternice si melodioase care au umplut scara de bloc si inimile noastre de incantare. Pentru cateva minute m-au transpus in alt loc si timp: in satul bunicilor mei pe vremea cand eram micuta si ascultam cu incantare pe cei mari care veneau cu colindul. Chiar am simtit aceste colinde ca o vestire a Nasterii Domnului! M-am simtit ca in seara de ajun!
Domnita a fost si ea foarte incantata, nu se mai oprea din "dirijat". Am fi ramas amandoua in usa toata seara insa stiam ca baietii au mult de colindat.
Dar am avut si un motiv de tristete: ca usile vecinilor mei nu s-au deschis, vestirea Nasterii Domnului nu i-a facut sa deschida usa...Ce trist pentru ei...Chiar daca s-au bucurat din spatele usii, bucuria lor n-a fost impartasita... Istoria Pruncului Sfant se repeta...oamenii nu-i deschid usa si nu-L primesc in inimi. Sau poate nu erau acasa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu