Bucura-te,Sfinte Nicolae!

Istoria numelui pe care il port e simpla: tatal meu si-a dorit foarte mult o fata, dupa ce s-a nascut fratele meu, asa ca, atunci cand a avut-o i-a dat numele pe care il purta si el.

Toata copilaria mea nu mi-a placut numele pe care il port, mi se parea prea lung si oarecum greu de pronuntat, motiv pentru care si preferam variantele prescurtate. As fi facut schimb de nume cu colegele care aveau nume considerate de mine mai frumoase; dar, in acelasi timp ma bucuram sa-mi sarbatoresc ziua numelui in fiecare 6 decembrie...Of, ce greu sunt de multumit oamenii!

Odata cu apropierea mea de Biserica, am inceput sa vad altfel cum e cu numele astea! Am inteles ca numele nu "sta degeaba pe om", ca sfantul m-a ales si nu eu pe el. Citind despre Sfantul Nicolae a inceput sa-mi placa numele meu, desi mi se pare si acum greu sa traiesc la asemenea "inaltimi". Acum ma mir cum a ingaduit Sfantul ca eu sa port numele sau!

E greu sa te apropii macar cu gandul si cu dorinta de talantii inmultiti de sfantul Nicolae: smerenia, blandetea, bunatatea, acrivia pentru invatatura Bisericii, grija pentru cei napastuiti si necajiti. Vad in chipul sau chipul la care ar trebui sa ajung si eu, daca as lucra talantii daruiti. Dar sunt tare departe...

Ii multumesc Sfantului Nicolae ca m-a luat sub omoforul sau, sa ma creasca duhovniceste, sa-mi fie exemplu si ocrotitor. Si il rog sa ma ajute sa ma ridic de fiecare data cand cad.

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

Nicoleta