HRISTOS SE NASTE, MARITI-L!

Va dorim o sarbatoare a Nasterii Domnului Iisus Hristos cu pace si bucurie si un an nou cu liniste in suflete si in case!

Nicoleta, Florin si Domnita Maria

Va multumesc pentru incurajari si sfaturi si pentru ca m-ati primit in lumea bloggurilor. Noi vom pleca maine intr-o zona fara acces la internet, astfel ca va imbratisez cu drag din aceasta seara; si astept sa ne regasim cu bine la intoarcerea noastra.

HRISTOS SE NASTE! SA NE BUCURAM!

Rugaciune pentru aproapele

Saptamana aceasta si apoi in noul an m-am gandit sa ne rugam pentru copii. Nu conteaza daca sunt sanatosi sau bolnavi, tristi sau veseli, cu parinti sau fara, crestini ortodocsi sau nu. Sa ne rugam ca Domnul sa randuiasca pentru ei, in dragostea Lui nesfarsita, ce le este de folos in primul rand sufleteste, apoi sa-i tamaduiasca pe cei bolnavi, sa-i mangaie pe cei tristi, sa-i miluiasca pe toti.

Si va rog sa n-o uitati pe micuta Daria Maria, despre care am scris mai jos, sa o pomeniti cu o rugaciune in plus.

TROPARUL Naşterii Domnului:

"Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărita lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa, cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui Dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie"

O icoana pentru un copil

Preiau de pe blogul minunat al Iuliei un mesaj de ajutor, acum, in prag de sarbatoare. Si va rog sa donati cat de putin puteti pentru acest inger, conteaza fiecare banut.

Iata mesajul

Daria Maria Vele ar putea fi copilul nostru de 2 ani şi 11 luni... A fost sănătoasă până a aflat că suferă de leucemie acută. Transplantul de măduvă din Austria poate fi mâna pe care i-o întinde Dumnezeu în ajutor. Dar fetiţa e încă mică şi n-are cei 150.000 euro necesari pentru operaţie. O ajutăm să ajungă la mâna salvatoare?Preiau anunţul de pe site-ul Radio Renaşterea Cluj:Familia unui preot are nevoie de ajutorul nostru
Facem pe această cale un apel către toţi cei care doresc să fie alături de drama familiei tânărului preot Cosmin Vele, redactor la Radio Renaşterea, a cărui fetiţă de trei ani a fost diagnosticată cu leucemie acută limfoblastică. Un tratament reuşit nu poate fi asigurat decât la o clinică de specialitate din Viena, cu costuri foarte mari, mult peste posibilităţile acestei familii. Cu convingerea că o boală poate fi învinsă de iubirea creştină dintre oameni şi de încrederea în ajutorul lui Dumnezeu, îi rugăm pe toţi cei care doresc să sprijine această familie să o facă la:
BRD ClujCont în lei - RO19BRDE130SV39919001300

Cont Euro: RO84BRDE130SV81431761300
Titular de cont: Vele Valeriu Cosmin

Si pentru ca faptele bune sa nu ramana nerasplatite, cei care doneaza si se inscriu la comentarii cu o adresa de mail, pot primi in dar, in noul an,

aceasta icoana pictata pe sticla

sau una dintre aceste carti:

Eu nu verific nimic, nu-mi trebuie dovezi, avem nevoie doar de inimi iubitoare. Puneti banutii in cont si veniti sa primiti daruri! Va astept.

Haideti sa mancam o prajitura mai putin si sa trimitem ingerul acesta la transplant!

Nicoleta

Idei pentru ultimele zile de post

Ultimele zile de post sunt provocatoare pentru gospodinele care ajung in pana de idei. Asa ca voi nota mai jos ce am gatit eu pentru cina si desert in ultimele zile.

Falafel la cuptor cu lipie facuta in casa, salata de varza rosie, castraveti murati si rosii.

Eu nu ma impac prea bine cu prajelile, asa ca am facut falafel din naut (1/2 kg, inmuiat peste noapte si matuntit in robot), un morcov, patrunjel, marar, usturoi (muult), 2 cepe, ulei, sare, 50 gr susan (jumatate maruntit, jumatate lasat intreg). Le-am copt in cuptor 25-30 minute, la foc mediu. Reteta lipiei este aici.

Tofu pe grill cu salata de rosii, masline si ceapa rosie:

Pentru astazi la biserica, baclava cu nuci, alune de padure, arahide crude, susan si fructe uscate (curmale, stafide). Baclavaua se face la fel ca si cea cu nuca, doar ca se umple cu acest amestec, dupa dorinta si fantezia fiecaruia. In plus am adaugat in sirop vanilie. Am pozat ultima bucatica scapata din manute pofticioase.

Si am incheiat ziua cu gogosi simple, care s-au umflat foarte frumos si au fost delicioase.

Nicoleta

O rochita de 30 de ani!

Buni ne-a facut de curand o mare bucurie, ne-a adus o rochita. Ce e special la rochita asta e faptul ca a mai fost imbracata de o fetita, acum 30 de ani. Buni a pastrat-o, nici ea nu stie de ce, cu siguranta nu se gandea, acum asa de multi ani, ca o va imbraca o Domnita care o striga "bunda".

Prima fetita a primit aceasta rochita in dar de la nasicii ei si poate si acest lucru o face speciala. Iata fetita de acum 30 de ani cu rochita cea noua si nasicii ei

Si iata si Domnita de astazi, cu aceeasi rochita, innoita de dragostea bunicii:

Nicoleta

Colinde, colinde

Aseara am avut parte de o mare bucurie. Desi consider ca e cam devreme pentru mers cu colindul, am fost bucuroasa sa-i primesc pe cei cativa tineri care ne incanta in fiecare an. Poate pentru ca imi doresc sa bucure cat mai multa lume cu colindele lor.

Imi plac tare mult, canta pentru toti, pentru cei care deschid si pentru cei care asculta din spatele usii. Au voci puternice si melodioase care au umplut scara de bloc si inimile noastre de incantare. Pentru cateva minute m-au transpus in alt loc si timp: in satul bunicilor mei pe vremea cand eram micuta si ascultam cu incantare pe cei mari care veneau cu colindul. Chiar am simtit aceste colinde ca o vestire a Nasterii Domnului! M-am simtit ca in seara de ajun!

Domnita a fost si ea foarte incantata, nu se mai oprea din "dirijat". Am fi ramas amandoua in usa toata seara insa stiam ca baietii au mult de colindat.

Dar am avut si un motiv de tristete: ca usile vecinilor mei nu s-au deschis, vestirea Nasterii Domnului nu i-a facut sa deschida usa...Ce trist pentru ei...Chiar daca s-au bucurat din spatele usii, bucuria lor n-a fost impartasita... Istoria Pruncului Sfant se repeta...oamenii nu-i deschid usa si nu-L primesc in inimi. Sau poate nu erau acasa...

Sondaj

Toata lumea isi doreste sa apartina. Si mai ales sa apartina de cei cu care se aseamana. Se pare ca postarile tuturor in ultima vreme se axeaza oarecum pe subiectul asta. Si pentru a apartine nu ne trebuie o structura neaparat, dar nici prezenta ei nu ar fi ceva rau, cred eu.
Si cum am aflat de curand ca in perioada interbelica exista o societate a femeilor ortodoxe, m-am intrebat daca ar putea fi de folos si in zilele noastre o asemenea societate. Nu stiu inca cu ce se ocupa atunci, desi banuiesc ca mai mult de probleme caritabile.
Am lansat un sondaj tocmai in ideea asta, de a vedea daca femeile ortodoxe isi mai doresc si mai au timp de a face lucruri impreuna. Asa ca va invit sa "votati", il gasiti in coloana din dreapta.

Nicoleta

Rugaciune pentru aproapele

Va invit, ca in fiecare saptamana sa ne rugam pentru cei care au nevoie de ajutor. Ii multumesc Ioanei care este alaturi de mine in aceasta initiativa. Si va invit sa postati la comentarii pe cei care au nevoie de rugaciune in comun.

Pentru saptamana aceasta:

-Maica Siluana, care ajuta atat de multe suflete cu sfatul si rugaciunea.

- Felix, un coleg de serviciu care la 35 de ani a facut o semi-pareza faciala. Nu se stie de ce, nu se stie exact ce se va intampla de aici inainte.

- si toti bolnavii care sunt in spitale in aste zile de post care in curand vor fi zile de sarbatoare. Am colindat cu ASCOR-ul serile trecute si am intrezarit multa durere, parca mai multa durere sufleteasca decat trupeasca. (preluate de la Ioana).

- Matei, un baietel cu leucemie acuta, Andrei cu stenoza esofagiana si Victor cu neurinom de acustic pe care ii putem ajuta si material, amanunte aici

- Andreea si Alexandru, Alina si Florin - sa le daruiasca Domnul cel milostiv copilasi

- Anca, o viitoare mamica cu iminenta de avort - s-o ajute Domnul sa duca sarcina cu bine.

Rugaciunea femeii inainte de nastere
Marie, Maica Preacurata, ceea ce ai purtat in pantecele tau cel binecuvantat pe Mantuitorul a toata lumea, inconjoara-ma pe mine, pacatoasa, cu dragostea ta de Maica si du rugaciunea mea la Fiul tau si Dumnezeul nostru, ca sa-mi binecuvanteze pruncul pe care-l port in pantece si sa ma invredniceasca sa-l aduc la lumina in chip firesc si sanatos, intarindu-ma cu puterea dreptei Sale, intru care bine am nadajduit. Amin.

Lacrimile copilariei

Nu stiu altii cum sunt...dar eu cand imi aud Domnita scancind imi vine sa fuuug! Acum, serios, cred ca e o problema de mentalitate felul in care percepem plansul. Sa incep cu o istorie a plansului la copil.

Sigur ca fiecare mamica iubeste foarte mult amintirea primului scantet al copilului, pe care l-a asteptat cu infrigurare la nastere. Iar mai apoi plansul opilului a declansat reactii in lant, firesti: schimbat, hranit, plimbat, dragalit, cantat, dus la camera de garda, dupa caz... Este absolut firesc ca cel mic sa isi exprime nevoile prin plans, cand alta modalitate de comunicare nu are. Acestea sunt lacrimile de nevoie;

O suparare, o durere, o nemultumire, o frustrare, toate pot declansa instantaneu suvoi de lacrimi din ochisorii copiilor nostri. Asa isi exprima ei sentimentele, la fel ca si noi de altfel. Si cred, din nou, ca e ceva absolut natural ce fac ei. Reactia noastra in astfel de cazuri este de multe ori exagerata: "nu mai plange ca n-ai patit nimic, de ce plangi?, iti dau eu una sa ai motive sa plangi!". Oare unde am invatat sa fim atat de "empatici"? Sa simtim durerea copilului nostru si sa-i raspundem in mod adecvat? Frazele astea le-am auzit probabil la printii nostri si le dam "mostenire" mai departe...Dar e o mostenire foarte dureroasa pentru copil, asa cum a fost si pentru noi. Nu spune nimeni ca dorintele lor trebuie implinite imediat, dar nici sentimentele lor nu trebuie negate. Faptul ca plang nu inseamna ca nu accepta hotararile noastre ci doar ca vor sa-si manifeste deschis nemultumirea sau durerea. Acestea sunt lacrimile de descarcare.

Lacrimile santaj sunt specialitatea copiilor la anumite varste, cine are copilasi mai mari stie despre ce e vorba. Dar nici de adulti nu-mi este rusine, varsa si ei multe lacrimi de tipul asta. Lacrimile de crocodil sunt atat de suparatoare incat trezesc reactii negative din partea celor din jur...sau, in foarte multe cazuri, plangaciosul obtine ce vrea. Asa ca va continua cu aceasta tehnica de induplecare pentru ca stie ca "tine". Doreste ceva? Doar cateva lacrimi strigate in gura mare si cateva batai din picior, pentru efect, si problema lui este rezolvata, mai ales daca spectacolul este in spatii publice. Mamica, bunica, matusa, taticul, toata lumea se grabeste sa linisteasca micutul domn Goe. Sa nu mai spun ca in asemenea situatii dramatice se gaseste cate o necunoscuta binevoitoare sa va dea sfaturi sau sa incerce sa linisteasca copilul!

Ce ne facem cu lacrimile? Exista solutii pentru toate cazurile.

• - in situatia unui copil mic care plange pentru ca are o nevoie, luati-l in brate, dragaliti-l, hraniti-l, plimbati-l. Nu stie sa se exprime altfel, iar la primul semn de santaj lasati-l in patut pentru o repriza sanatoasa de plans


• - daca aveti o situatie din a doua categorie, luati copilul in brate, oferiti suport, caldura: "Stiu ca esti suparat, poate gasim impreuna o solutie", "Stiu ca esti suparat, poti plange pana te simti mai bine" sau alte raspunsuri empatice, in functie de motivul plansului. Cel mai important este sa nu criticam si sa nu negam sentimentele micutului


• - in situatia a treia cea mai buna metoda este sa ignoram comportamentul; asta e cel mai greu lucru: sa ne tinem limba in frau cand copilul urla langa noi, iar noi suntem pregatiti cu discursuri pline de invataminte. Ne obosim in zadar, ei oricum doresc altceva de la noi. Cea mai proasta solutie este sa ii dam doua la fund si apoi sa-i implinim dorinta, ca sa scapam de gura lui. Este momentul sa fim calmi, empatici, suportivi, dar fermi pe pozitie: "Iti inteleg supararea ca nu putem cumpara obiectul x". Nici cearta, nici palmele, nici trimisul in camera nu sunt eficiente pe termen lung. Sigur ca e usor sa ii dai doua si apoi sa-i iei ce-si doreste, dar in situatia asta e bine sa fim pregatiti pentru spectacole asemanatoare in viitor. Copiii au un dar deosebit de a uita pedepsele care n-au legatura cu situatia (o palma pentru ca plange ca nu-i luam o masinuta), mai ales daca obtin ce-si doresc; e doar un pret pe care trebuie sa-l plateasca.

Lacrimile sunt firesti, le folosim si noi, iar unii le dorim in viata duhovniceasca. Ce exprima ele e mai greu de descoperit, dar cu putin exercitiu fiecare mamica poate gasi solutii eficiente si pline de dragoste pentru a-si calma micutul si a-l invata sa nu foloseasca lacrimile ca pe o arma si nici sa si le reprime.

Nicoleta

Rugaciune pentru aproapele

"Rugăciunea nu numai că îl apropie pe om de Dumnezeu, ci îl lipeşte de Dumnezeu şi îl face un duh cu El. Este ceea ce spune marele Apostol Pavel: Cela ce se lipeşte de desfrânată, un trup este cu ea... şi cel ce se lipeşte de Domnul, un duh este cu El. Sudura aceasta duhovnicească de a se uni omul cu Dumnezeu, se face pe calea rugăciunii."-Parintele Cleopa

Imi cer iertare pentru intarzierea postarii de azi.

Pentru saptamana aceasta:

- personalul medical care au uitata sa zambeasca oamenilor pe care ii ajuta, sa le intoarca Domnul zambetul

-Iulia si Aurelian, prietenii nostri in Domnul care trec prin ceva probleme de sanatate

- Domnita noastra, Maria, care a facut un piu de laringita

- la rugaciunea pentru adormiti va rog sa-i treceti pe Alexandra (tanara pentru care ne-am rugat si saptamana trecuta) si taticul meu, Nicolae, de la a carui trecere la Domnul se implinesc duminica 2 ani. Domnul sa-i odihneasca!

Iata si completarea Ioanei, careia ii multumesc:

- Alexei, patriahul Rusiei, care a fost inmormantat ieri - despre care a inceput deja sa se scrie si sa se vorbeasca vrute si nevrute pe care nu le mai consemnez aici.

- Ticu (Dumitrescu), inca unul dintre putinii martori ai luptei anti-comuniste din Romania care a plecat dintre noi

- Anca (Parghel) cunoscuta cantareata de muzica jazz pentru care Ramona ne ruga sa ridicam o rugaciune saptamana trecuta, cand inca se lupta sa traiasca

Rugaciune pentru cei adormiti

"Cel ce cu iconomia Ta cea nepatrunsa ai pregatit pacea spre binele cel vesnic, hotarand tuturor vremea si felul sfarsitului, iarta, Doamne, pacatele celor din veac adormiti, primeste-i in locasul luminii si al bucuriei si le deschide bretele parintesti. Auzi-ne, Milostive, pe noi, cei ce le facem pomenirea si strigam: Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!" (intregul acatist il gasiti aici)

Tort de post

Stiu ca locul unui tort nu este in post, dar nu puteam lasa sa treaca sarbatoarea sfantului meu drag fara sa-i indulcesc pe cei ai casei si pe cei veniti in vizita. Astfel ca mi-a facut temele si am ajuns la acest rezultat:

Un tort cremos cu crema foarte foarte buna. Noua ne-a placut.

Pentru blat(am folosit un pahar de 200 ml):

- un pahar suc de portocale + un pahar lapte de banana (o banana mica mixata cu jumatate de pahar de apa); am pus banana pentru ca ajuta la legarea aluatului

- un pahar ulei;

- 3 pahare faina;

- un pahar de zahar (aici puteti pune mai mult daca il doriti mai dulce)

- un plic praf de copt:

- o lingurita bicarbonat de sodiu;

- coaja rasa de la 2 portocale

Se amesteca separat ingredientele uscate si cele lichide, apoi cele lichide (e bine sa fie amestecate cu mixerul pentru a face bule) se toarna peste cele uscate. Dupa amestecare rezulta un aluat putin mai gros decat cel de che care se pune la copt in tava rotunda, 45 minute la foc mic. Inainte de a fi scos se face proba cu scobitoarea; nu se lasa prea mult in tava pentru ca se umezeste. Sfat: e bine ca blatul sa fie facut din timp, cu una-doua zile inainte, astfel are timp sa se usuce bine. Al meu nu a iesit foarte inalt, dar am reusit sa-l tai in trei.

Crema:

- 750 ml suc de portocale

- 250 ml smantana de soia (poate lipsi si atunci se une 1 litru de suc de portocale)

- 2 plicuri pudding cu cacao sau 6-7 linguri amidon si una - doua de cacao (eu am avut plicuri de pudding si am vrut sa scap de ele)

- 150 g ciocolata amaruie (eu am folosit o ciocolata Dark Orange si 1/2 obisnuita)

- 6-8 linguri de zahar (depinde de cat de dulce este sucul de portocale)

Sucul de portocale si smantana se pun la foc impreuna cu zaharul, puddingul se dizolva in cateva linguri de suc si se apauga peste amestecul de pe foc. Cand crema se ingroasa se pun si tabletele de ciocolata rupte in bucatele; se amesteca pana la topirea ciocolatei. Crema se lasa la racit.

Se umple blatul cu aceasta crema si se decoreaza cu felii de portocale.

Si sectiunea:

Pofta buna.

Nicoleta

Bucura-te,Sfinte Nicolae!

Istoria numelui pe care il port e simpla: tatal meu si-a dorit foarte mult o fata, dupa ce s-a nascut fratele meu, asa ca, atunci cand a avut-o i-a dat numele pe care il purta si el.

Toata copilaria mea nu mi-a placut numele pe care il port, mi se parea prea lung si oarecum greu de pronuntat, motiv pentru care si preferam variantele prescurtate. As fi facut schimb de nume cu colegele care aveau nume considerate de mine mai frumoase; dar, in acelasi timp ma bucuram sa-mi sarbatoresc ziua numelui in fiecare 6 decembrie...Of, ce greu sunt de multumit oamenii!

Odata cu apropierea mea de Biserica, am inceput sa vad altfel cum e cu numele astea! Am inteles ca numele nu "sta degeaba pe om", ca sfantul m-a ales si nu eu pe el. Citind despre Sfantul Nicolae a inceput sa-mi placa numele meu, desi mi se pare si acum greu sa traiesc la asemenea "inaltimi". Acum ma mir cum a ingaduit Sfantul ca eu sa port numele sau!

E greu sa te apropii macar cu gandul si cu dorinta de talantii inmultiti de sfantul Nicolae: smerenia, blandetea, bunatatea, acrivia pentru invatatura Bisericii, grija pentru cei napastuiti si necajiti. Vad in chipul sau chipul la care ar trebui sa ajung si eu, daca as lucra talantii daruiti. Dar sunt tare departe...

Ii multumesc Sfantului Nicolae ca m-a luat sub omoforul sau, sa ma creasca duhovniceste, sa-mi fie exemplu si ocrotitor. Si il rog sa ma ajute sa ma ridic de fiecare data cand cad.

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

Nicoleta

O minune a Sfintei Varvara

Nu sunt eu un om caruia sa i se intample multe minuni atat de evidente, probabil pentru putina mea credinta, dar asta mi-a ramas in suflet.

Eram la Sihastria - proaspat licentiata, trecusem si de examenul de rezidentiat, eram fara griji - impreuna cu o prietena. Ea trebuia sa ajunga pe 4 decembrie la facultate, la Iasi. Asa ca de dimineata ne-am facut bagajele si am asteptat cuminti in fata chiliei parintelui sa luam binecuvantare de drum. Dar parintele intarzia...se facuse deja destul de tarziu, dar speram sa ajungem totusi si sa prindem trenul. Intr-un final parintele a iesit si ne-a dat binecuvantare. Am iesit bucuroase si a mai zabovit cateva minute la pangar. Parintele de la pangar ne-a certat: "Cum iesiti voi din Sfanta Biserica in timpul Sfintei Liturghii?" (noi nu fusesem in paraclis, unde se tinea Sfanta Liturghie, dar de unde era parintele de la pangar asa se parea, ca am fi iesit din paraclis). Am incercat sa ne scuzam, sa-i argumentam ca avem tren si trebuie sa ajungem neaparat la Iasi. Un cuvant al sau ne-a intors din drum: "Cum nu va incredeti voi in Sfanta Varvara?"

Asa ca ne-am intors, am mers in paraclis si am participat la Sfanta Liturghie. Minunat a fost faptul ca desi pana atunci imi tot faceam calcule despre cum sa facem sa ajungem la timp, odata intrata in paraclis toate grijile au disparut si m-am putut bucura in tihna de slujba.

Cand s-a terminat un parinte ne-a facut semn sa-l asteptam ; a durat ceva timp pana s-a intors. Apoi a venit si ne-a adus cateva plase grele cu fructe si paine, ne-a trimis la masa si apoi ne-a spus sa-l cautam la chilie. E, era clar ca nu mai ajungeam noi la tren, poate doar daca am fi zburat. Dar ascultarea nu se discuta.

Dupa masa am mers la chilie si ne-a dat o carte pe care trebuia sa o ducem la Iasi si un domn cu o masina care ne-a dus confortabil si rapid la Iasi. In masina, la caldurica, ne gandeam cu groaza pe ce coclauri am fi umblat noi atunci daca n-am fi ascultat si nu ne-am fi intors (pentru cine nu stie, de la Sihastria pana la Targu-Neamt sunt in jur de 26 de km dintre care 6 pe jos prin padure).

Si asa, cu ajutorul Sfintei Varvara am ajuns la Iasi chiar inaintea trenului.

Minunat esti, Doamne, intru sfintii Tai!

Rugaciune pentru aproapele

"Rugăciunea nu numai că îl apropie pe om de Dumnezeu, ci îl lipeşte de Dumnezeu şi îl face un duh cu El. Este ceea ce spune marele Apostol Pavel: Cela ce se lipeşte de desfrânată, un trup este cu ea... şi cel ce se lipeşte de Domnul, un duh este cu El. Sudura aceasta duhovnicească de a se uni omul cu Dumnezeu, se face pe calea rugăciunii."-Parintele Cleopa

Este datorie crestineasca sa ne rugam pentru aproapele nostru, fiecare dupa cum putem, caci rugaciunea este dovada a dragostei si a comuniunii.

Va astept, ca in fiecare saptamana, sa ne rugam impreuna pentru aproapele nostru. Ii multumesc Ioanei pentru ajutor.

Pentru saptamana aceasta:

- Cristi, un baiat cu boala psihica, care a ajuns sa locuiasca in spital, desi are mama.

- Catalin, un copilas din acelasi spital, dar care provine dintr-un centru de plasament si care este respins de toata lumea.

- Alexandra cea frumosa, cu neuroblastom, pe care o gasiti aici

-Simona, copilasul cu inimioara bolnava, tot de aici.

-Catalin Bogdan, care are teza unica si e cam timid,

- batranica din Piata Victoriei din Bucuresti care inca mai vinde flori (deja vestejite) din gradina ei, desi sunt inghetate si ea si ele. Nu stiu cum o chema, dar ii sclipesc ochisorii cand te apropii si o intrebi ceva, mai curand decat daca ii dai, in treacat, o bancnota.

- pentru Eugen - tanarul de 29 de ani din Constanta care a murit sambata, la cateva zile dupa ce ii ceruse presedintelui Basescu permisiunea de a fi eutanasiat. Era grav bolnav si singur de multi ani. Va fi inmormantat joi.

- Alexandra, o tanara ce a trecut la Domnul la doar 18 ani.

Cozonac

Si pentru ca azi a fost ziua nationala, am facut o prajitura traditionala, cozonac, de data aceaasta de post si in forma de floare. Ideea formei am luat-o de pe un site (scuze, nu mai stiu care), reteta am adaptat-o pentru a fi de post.

Am avut nevoie de :

-500 gr de faina,

-drojdie corespunzatoare cantitatii de faina

-3 linguri de zahar,

-4-5 linguri de ulei

-300 ml de lichid caldut (se poate apa sau suc, eu am folosit Tedi, da o culoare frumoasa cozonacului)

-un praf de sare

-pentru umplutura: 200 gr nuca, 2 linguri cacao, 5-6 linguri de zahar, zahar vanilat, cateva linguri de apa. Se amesteca ingredientele si se pun pe foc pentru cateva minute, mai mult pentru a se incalzi decat pentru ale fierbe. Umplutura trebuie sa fie groasa, sa nu curga.

Se framanta un aluat ca de cozonac, care se lasa la dospit pana isi dubleaza cantitatea. Se intinde o foaie pe care se intinde umplutura, in strat subtire.

Aluatul se ruleaza si se taie in segmente groase de 4-5 cm cm. Ar trebui sa iasa cam 10-12 segmente.

Se aseaza in tava rotunda cu taietura in sus (imi pare rau ca nu am poza si cu faza asta, mi s-a descarcat aparatul). Se lasa la crescut inca 30 minute. Se coace la 180 grade timp de 25-30 minute (face proba cu scobitoarea pentru a fi sigure ca s-a copt).

Are avantaje multiple: rata de esec 0, se face repede, este delicios plin de crema, poate fi dus la biserica pentru a fi impartit.

Pofta buna

Nicoleta

La Multi Ani, Romania mea!

N-ar putea cuvintele mele sarace sa exprime mai bine decat imaginile de mai jos credinta, lupta, demnitatea si insufletirea strabunilor nostri pentru a trai uniti si liberi.
Oare vom fi si noi capabili sa ne sacrificam egoismul pentru copiii nostri?

Fotografiile au fost realizate de Samoila Marza.

Si versuri pentru neamul meu, apartinand lui Nichifor Crainic

Cântecul potirului

"Când holda taiata de seceri fu gata

Bunicul si tata

Lasara o chita de spice în picioare

Legand-o cucernic cu fir de cicoare;

Iar spicele-n soare sclipeau matasos

Să-nchipuie barba lui Domnu Hristos.

Când painea-n cuptor semana cu arama,

Bunica si mama

Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,

Purtau parca moaste cinstite si lucii

Ca painea, dand abur cu dulce miros,

Parea ca e barba lui Domnu Hristos.

Si iata potirul la gura te-aduce,

Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce,

Hraneste-mă mama de sfant Dumnezeu.

Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine

Esti totul în toate si toate prin tine,

Tu painea de-a pururi a neamului meu.

Din coarda de vita ce-nfasura crama

Bunica si mama

Mi-au rupt un ciorchine, spunandu-mi povestea;

Copile, graira, broboanele-acestea

Sunt lacrimi de mama varsate prinos

La casnele Domnului nostru Hristos.

Apoi, când culesul de struguri fu gata,

Bunicul si tata

In joc de calcaie jucand nestemate

Ce lasa ca rana siroaie-nspumate,

Copile, graira, e must sangeros

Din inima Domnului nostru Hristos.

Si iata potirul la gura te-aduce,

Iisuse Hristoase, Tu jertfa pe cruce;

Adapa-mă, seva de sfant Dumnezeu.

Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine

Esti totul în toate si toate prin tine,

Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.

Podgorii bogate si lanuri manoase,

Pamantul acesta, Iisuse Hristoase,

E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.

Priveste-te-n vie si vezi-te-n grane

Si sangera-n struguri si frange-te-n paine,

Tu, viata de-a pururi a neamului meu."

Nicoleta