Cantec de leagan.

"A venit un lup din crang

Si-alerga prin sat sa fure

Si sa duca in padure

Pe copiii care plang,

Si-a venit la noi la poarta

Si-am iesit eu c-o nuia;

-"Lup flamand cu trei cojoace,

Hai la maica sa te joace"-

Eu chemam pe lup incoace

El fugea-ncotro vedea.

Ieri pe drum un om sarac

Intreba pe la vecine:

-"Poarta-se copiii bine?

Daca nu, sa-i var in sac!"

Si-a venit la noi la poarta

Si-am iesit eu si i-am spus:

-"Puiul meu e bun si tace

Nu ti-l dau si du-te-n pace!

Esti sarac, dar n-am ce-ti face!

Du-te, du-te!" Si s-a dus.

Si-a venit un negustor

Plin de bani, cu valva mare,

Cumpara copii pe care

Nu-i iubeste mama lor.

Si-a venit la noi la poarta

Si-am iesit si l-am certat:

-"N-ai nici tu nici imparatul

Bani sa-mi cumpere baiatul!

Pleaca-n sat ca-i mare satul,

Pleaca, pleaca!" Si-a plecat." George Cosbuc

Cat de reconfortant trebuie sa fie pentru un copil sa aiba o astfel de mama! Pe care sa nu o miste in afectiunea pentru copilul ei nici pericolele, nici compasiunea si nici castigul!

Gasesc ca aceste versuri se potrivesc cel mai bine pentru descrierea unui atasament stabil al copilului. Asta inseamna ca mamica din cantec nici macar nu si-a amenintat puiul ca-l da la tigani, il lasa in parc sau il lasa singur cand ea pleaca in Spania la munca.

Acum cateva zile in parc, un copilas mai strengar nu prea asculta de bunica. Asa ca respectabila doamna s-a gandit sa-i dea o lectie: cand copilul nu era atent s-a ridicat de pe banca si a plecat din parc. Fireste ca nu avea intentia sa il paraseasca, doar sa-l sperie...Nu va puteti imagina expresia de groaza de pe fata copilului cand a realizat ca a ramas singur! Teama de abandon este devastatoare!

Din punctul de vedere al dezvoltarii, un copil incepe sa-si formeze atasamentul fata de parinte in jurul varstei de 5-6 luni si dureaza pana pe la 8-9 luni. Aceasta este o perioada cruciala in dezvoltarea sa ca persoana, mai ales emotional vorbind. De calitatea atasamentului vor depinde mai tarziu calitatea relatiilor pe care le vor lega cu semenii, increderea pe care o vor avea in acestia si in general de atasament va depinde sanatatea mentala a persoanei respective de-a lungul vietii. o persoana cu atasament stabil va avea incredere in ceilalti si in sine, va stie sa lege relatii sanatoase, sa treaca mai usor prin momentele grele ale vietii si va avea risc mai mic de a dezvolta probleme psihice(depresie, anxietate).

In perioada de formare a atasamentului e bine ca parintele sa implineasca cat mai prompt nevoile bebelusului (de hrana, somn, mangaiere, curatenie), astfel copilul va invata ca se poate baza pa parinte si, prin extrapolare, pe ceilalti oameni. Poate fi o perioada mai dificila, mai ales daca parintelui i se pare ca cel mic cam profita de perioada asta de "alintare", dar merita tot efortul.

Din pacate, la noi se practica pe scara larga amenintarile de genul: "te dau la tigani", "nu te mai iubesc (si aceasta e tot un fel de parasire)", "pleaca, sa nu te mai vad" si altele in acelasi ton. Este dificil uneori sa-ti tii firea cand cel mic face cate o nazbatie, dar amenintarile de tipul acesta sunt nu doar ineficiente, ci chiar daunatoare. Mai bine o pedeapsa insotita de reasigurari ca nimic nu s-a schimbat in afectiunea parintelui fata de copil decat o amenintare "nevinovata".

Imi doresc ca acest "Cantec" sa fie pe buzele cat mai multor mamici cand isi adorm la piept copilasii!

Nicoleta