Romania mea

NU ma hotaram sa scriu despre ziua de luni, pana cand am citit un titlu: "...o alta Romanie". Era exact ce lipsea din mintea mea pentru a da un contur ideilor. Nu am stiut pana in momentul acela unde sa plasez trairea de liniste si de bine despre care va voi povesti.

Luni am mers la Sfanta Liturghie la Patriarhie; ma iluzionam ca fiind luni nu va fi chiar foarte aglomerat!

Impingand carutul spre multime, cu atentie la ce facea domnita , la lumea pestrita din jur, straduindu-ma sa nu accidentez pe cineva in timp ce cautam din privire ecranul pe care era proiectata slujba, ochii mi s-au odihnit pe "cealalta Romanie"! Trei calugari urcau incet dealul patriarhiei; urcau incet ca pe Golgota, sfios, cu capetele plecate in rugaciune, cu inimile arzand pentru Hristos. Era Romania pe care o apar eu in fata celor atat de fericiti ca au scapat de ea, Romania pentru care au murit atatia martiri in temnite, Romania ce traieste ascunsa sub manele, gunoaie, reclame luminoase, escroci si masini de lux. NU, nu, n-a murit, desi e atat de greu sa ii convingem pe ceilalti si pe noi insine ca mai este acolo. Este si am vazut-o!

Traieste, luminoasa dar trista, cu adevarat vie, hranindu-se din margaritarele neamului acestuia, plangand pentru cei care o ignora sau n-o mai gasesc. Traieste sperand, iubind, rugandu-se pentru ca fii ei sa se intoarca.

Traieste in fiecare dintre noi: in preotii si duhovnicii nostri, in monahi, in "gloata" prezenta la Sfanta Liturghie, in banutul lasat in mana cersetorilor, in faptele noastre bune, in viata traita in Hristos, in inchinarea copiilor nostri. Dar traieste ca o lumina ascunsa sub obrocul nepasarii si nestiintei. Oare facem suficient pentru a o scoate de acolo...?

Poate mai multa rugaciune ar fi necesara: pentru Biserica noastra, pentru ierarhii si preotii nostri, pentru cei "din intuneric". Atunci poate vom vedea mai clar lumina din aproapele nostru, zbaterea lui pentru a-L cunoaste pe Hristos, am intelege neputinta lui si am lasa piatra jos...

Nicoleta

Rugaciune pentru aproapele

Cea mai importanta fapta buna a crestinului este rugaciunea. Iar in jurul nostru sunt atat de multi oameni care au nevoie de ajutorul nostru. Astfel m-am gandit ca un "cerc de rugaciune" ar fi un lucru bun.

Voi posta in fiecare saptamana pentru cine ne rugam: poate fi o familie in dificultate, frati bolnavi, o biserica cu probleme sau doar ispite cotidiene.

Ce putem face noi e mult: un acastist, o metanie, un "Doamne miluieste", sau pomenirea la Sfanta Liturghie sau la Sfantul Maslu.

Va astept sa postati la comentarii persoanele sau situatiile care credeti ca au nevoie de rugaciune.

Pentru saptamana aceasta:

-proiectul "Din temnite in sinaxare" pentru canonizarea a trei marturisitori ai credintei in temintele comuniste;

-parintele nostru duhovnic Irineu care are ceva probleme de sanatate si pentru obstea manastirii "Inaltarea Domnului" Ponor, jud Alba

- Alexandru si Stefan, doi copilasi cu parinti sau bunici grav bolnavi

-Nicolae, Matei (are 1 an si o tumora cerebrala), Elena fetita cu inimioara bolnava de aici , Diana (are 5 ani si nefroblastom), Lucian (are 3 ani si leucemie), Andrei, Emanuela.

-Timi si Danut, doi copilasi crescuti mai mult de vecini, Ramona o mamica singura si Aurelian - un sot mereu framantat.

Rugaciunea pentru frati

Doamne, Tie ma rog, tine pe fratii si surorile mele in deplina sanatate, viata indelungata, daruindu-le harul Tau cel sfant ca sa umble in cararile tale si sa faca cele ce sunt dupa voia Ta cea sfanta. Daruieste-le ajutor si buna reusita in ostenelile lor pentru binele propriu si al semenilor. Da-ne Doamne, ca de acum si pana la sfarsitul vietii sa ne iubim si sa ne cinstim unii pe altii. Caci ce este mai bun si mai frumos decat a vietui fratii in unire? Asa, Doamne, asculta rugaciunea mea si fii milostiv noua, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin

Sfantul Dimitrie Basarabov

Condacul al 11 -lea

Cantari si multumiri din tot sufletul aducem prin tine Lui Dumnezeu, Sfinte Parinte, pe care primindu-le, roaga dimpreuna cu toata ceata cuviosilor pe blandul Iisus sa ne daruiasca iertare, dezlegare de pacate si mila in ziua judecatii, noua celor ce strigam Lui: Aliluia!

Icosul al 11- lea

Faclie purtatoare de lumina esti intre preacuviosi si impreuna-locuitor cu toti sfintii. Drept aceasta se bucura de tine, Sfinte Dimitrie, si Tatal ceresc dimpreuna cu Fiul si cu Duhul Sfant, iar noi cu credinta, privind acestea, strigam catre tine:

Bucura-te, podoaba cea frumoasa a cuviosilor;

Bucura-te, nevointa cea cu osardie a pustnicilor;

Bucura-te, cel impreuna urmator cu Marele Antonie;

Bucura-te, cel impreuna la obicei cu Onufrie;

Bucura-te, cel impreuna cu Pavel Tebeul la savarsirea nevointelor;

Bucura-te, cel cu nevinovatia si cu facerea minunilor ca Pavel;

Bucura-te, cu Ammon, cu Ahila si cu Agatonie;

Bucura-te, cu Antim, cu Amonata si cu Amonie;

Bucura-te, cel impreuna cu Grigorie Decapolitul;

Bucura-te, impreuna cu parintele nostru Nicodim Sfintitul;

Bucura-te, Parintele nostru cel totdeauna folositor;

Bucura-te, izbavitorul nostru cel grabnic ajutator;

Bucura-te, Facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie!

Cantec de leagan.

"A venit un lup din crang

Si-alerga prin sat sa fure

Si sa duca in padure

Pe copiii care plang,

Si-a venit la noi la poarta

Si-am iesit eu c-o nuia;

-"Lup flamand cu trei cojoace,

Hai la maica sa te joace"-

Eu chemam pe lup incoace

El fugea-ncotro vedea.

Ieri pe drum un om sarac

Intreba pe la vecine:

-"Poarta-se copiii bine?

Daca nu, sa-i var in sac!"

Si-a venit la noi la poarta

Si-am iesit eu si i-am spus:

-"Puiul meu e bun si tace

Nu ti-l dau si du-te-n pace!

Esti sarac, dar n-am ce-ti face!

Du-te, du-te!" Si s-a dus.

Si-a venit un negustor

Plin de bani, cu valva mare,

Cumpara copii pe care

Nu-i iubeste mama lor.

Si-a venit la noi la poarta

Si-am iesit si l-am certat:

-"N-ai nici tu nici imparatul

Bani sa-mi cumpere baiatul!

Pleaca-n sat ca-i mare satul,

Pleaca, pleaca!" Si-a plecat." George Cosbuc

Cat de reconfortant trebuie sa fie pentru un copil sa aiba o astfel de mama! Pe care sa nu o miste in afectiunea pentru copilul ei nici pericolele, nici compasiunea si nici castigul!

Gasesc ca aceste versuri se potrivesc cel mai bine pentru descrierea unui atasament stabil al copilului. Asta inseamna ca mamica din cantec nici macar nu si-a amenintat puiul ca-l da la tigani, il lasa in parc sau il lasa singur cand ea pleaca in Spania la munca.

Acum cateva zile in parc, un copilas mai strengar nu prea asculta de bunica. Asa ca respectabila doamna s-a gandit sa-i dea o lectie: cand copilul nu era atent s-a ridicat de pe banca si a plecat din parc. Fireste ca nu avea intentia sa il paraseasca, doar sa-l sperie...Nu va puteti imagina expresia de groaza de pe fata copilului cand a realizat ca a ramas singur! Teama de abandon este devastatoare!

Din punctul de vedere al dezvoltarii, un copil incepe sa-si formeze atasamentul fata de parinte in jurul varstei de 5-6 luni si dureaza pana pe la 8-9 luni. Aceasta este o perioada cruciala in dezvoltarea sa ca persoana, mai ales emotional vorbind. De calitatea atasamentului vor depinde mai tarziu calitatea relatiilor pe care le vor lega cu semenii, increderea pe care o vor avea in acestia si in general de atasament va depinde sanatatea mentala a persoanei respective de-a lungul vietii. o persoana cu atasament stabil va avea incredere in ceilalti si in sine, va stie sa lege relatii sanatoase, sa treaca mai usor prin momentele grele ale vietii si va avea risc mai mic de a dezvolta probleme psihice(depresie, anxietate).

In perioada de formare a atasamentului e bine ca parintele sa implineasca cat mai prompt nevoile bebelusului (de hrana, somn, mangaiere, curatenie), astfel copilul va invata ca se poate baza pa parinte si, prin extrapolare, pe ceilalti oameni. Poate fi o perioada mai dificila, mai ales daca parintelui i se pare ca cel mic cam profita de perioada asta de "alintare", dar merita tot efortul.

Din pacate, la noi se practica pe scara larga amenintarile de genul: "te dau la tigani", "nu te mai iubesc (si aceasta e tot un fel de parasire)", "pleaca, sa nu te mai vad" si altele in acelasi ton. Este dificil uneori sa-ti tii firea cand cel mic face cate o nazbatie, dar amenintarile de tipul acesta sunt nu doar ineficiente, ci chiar daunatoare. Mai bine o pedeapsa insotita de reasigurari ca nimic nu s-a schimbat in afectiunea parintelui fata de copil decat o amenintare "nevinovata".

Imi doresc ca acest "Cantec" sa fie pe buzele cat mai multor mamici cand isi adorm la piept copilasii!

Nicoleta

Unde este etica medicala?

Am citit de dimineata un articol despre noile confruntari ale eticii medicale. S-a trecut cu mult dincolo de "banalele " discutii despre clonare, chiar si despre cea umana!!! De curand s-a reusit realizarea unor hibrizi animali-umani; adica genomul uman este introdus intr-un ovul animal (de data asta de vaca) care a fost golit in prealabil de materialul genetic propriu. Ce se face cu acesti hibrizi? Se fac studii pe embrioni, de diverse tipuri de la obtinerea de celule stem pana la studii pe genomul uman. Pana acum studiile erau limitate la embrionii umani donati sau obtinuti in urma avorturilor (poate nu degeaba Marea Britanie, unde se intampla cele de mai sus, este una dintre putinele tari in care avortul la cerere se poate realiza pana in saptamana 24 de sarcina).

Raul nu se opreste aici, din pacate! Vor sa aprobe o lege prin care sa se poata recolta celule de la cele mai neajutorate fiinte: bolnavii psihici (fara a se obtine consimtamantul), copiii (daca parintii sunt de acord) si persoanele care au donat si nu mai pot fi gasite pentru a li se obtine consimtamantul. Mi se pare o incalcare infioratoare a oricarui drept, de orice fel, a oricarei etici: umane sau profesionale. De cea religioasa nici nu mai vorbesc!

Fiinta umana este privita acum atat de materialist incat nici nu mai conteaza! Nu mai suntem persoane, suntem doar carne, buna pentru studii. Cat de aproape sunt aceste lucruri de studiile pe pacientii cu intarziere psihica ale nazistilor! De fapt este acelasi lucru, caci demnitatea umana oferita noua in DAR de Dumnezeu este calcata in picioare fara remuscari. Nebunia lumii acesteia este atat de profunda, incat bolnavii psihici o privesc cu compasiune!

Si cat de departe de noi sunt cuvintele Mantuitorului: "Lasati copiii sa vina la mine caci a unora ca acestia este Imparatia cerurilor!"

Nicoleta

Rugaciune pentru aproapele

Cea mai importanta fapta buna a crestinului este rugaciunea. Iar in jurul noastru sunt atat de multi oameni care au nevoie de ajutorul noastru. Astfel m-am gandit sa initiez un "cerc de rugaciune".

Voi posta in fiecare saptamana pentru cine ne rugam: poate fi pentru un copil bolnav, o biserica in dificultate, un frate sau o sora in ispite, un sot cu greutati, oricine.

Iar ce putem face noi e mult: un acatist, o metanie, un "Doamne miluieste" sau doar pomenirea la Sfanta Liturghie sau la Sfantul Maslu. Fiecare cum poate.

Va astept sa postati la comentarii, persoanele sau situatiile care credeti ca au nevoie de rugaciune (insotite de cateva cuvinte lamuritoare).

Pentru saptamana aceasta:

-Biserica ortodoxa din Bucium , Fagaras si parintele paroh Marius Corlean (mai multe amanunte gasiti aici:http://daruindveidobandi.blogspot.com/ )

- Parintele Mina Dobzeu care este foarte bolnav, internat la Spitalul de boli infectioase din Iasi

- Varul meu, Andrei, care saptamana asta va suferi o interventie chirurgicala la un genunchi

- pentru Cezar, Robert, Nadia, Catalin-Stefan, Teodor-Andrei, Ramona-Stefania, Cosmin, Andrei, Liviu, Cristian - toti copii bolnavi care au nevoie de rugaciunile noastre.

Sa avem mai multa grija!

Am primt pe mail aceasta informatie pe care nu o comentez pentru ca nu cred ca mai are nevoie. Poate fi adevarata sau nu. Dar e bine sa luam aminte ca poate fi adevarata.

"In urma cu ceva timp a murit o femeie in conditii absurde. Intr-o duminica, a plecat cu niste prieteni sa faca o excursie cu barca si si-a pus la rece niste cutii de suc. Urmatoarea zi, luni, a fost primita la Spitalul Universitar si miercuri a iesit moarta. Autopsia a scos la iveala o leptospiroza (cu simptome de febra ridicata, fata palida si hemoragii) provocata de o bautura la cutie care a fost consumata fara pahar in barca.
Examinarea cutiilor a confirmat ca acestea au fost contaminate cu urina de soarece, in consecinta cu leptospire. Probabil ca persoana in cauza nu a spalat partea superioara a cutiei inaintea de a bea, si a fost contaminata cu urina de soarece, care contine substante toxice si mortale, printre care leptospirele care provoaca leptospiroza. Bauturile si alte alimente la cutie sunt inmagazinate in depozite infestate de rozatoare, si transportate pana la punctul de vanzare fara a fi curatate in prealabil .

De fiecare data cand cumparati o cutie, trebuie sa spalati foarte bine partea superioara cu apa si detergent, apoi clatiti bine inainte sa o puneti in frigider. Dupa un studiu realizat de catre INMETRO (Spania), capacele cutiilor de bauturi sau de conserve sunt mai contaminate decat capacele WC-urilor publice. Studiul arata ca, cantitatea germenilor si a bacteriilor de pe capacele cutiilor este atat de importanta, incat este foarte important sa fie spalate cu apa si detergent, si sa fie clatite foarte bine. "

Nicoleta

Bogatia de care nu ne putem lipsi

"Ar trebui sa ne gandim nu cum sa-i facem pe copiii nostri bogati in argint si aur, ci cum sa-i facem sa fie cei mai bogati dintre toti in evlavie, in credinta, in teama si iubire de Dumnezeu, in dobandirea virtutii, cum sa le explicam ca nu au nevoie de multe lucruri, cum sa-i invatam sa nu se lase stapaniti de cele ale vietii si de dorintele tineretii. Ar mai trebui sa-i controlam cand intra si cand ies din casa, unde-si petrec timpul, cu cine, stiind ca, daca neglijam toate aceste lucruri, Dumnezeu nu ne va ierta."

Acest cuvant apartine Sfantului Ioan Gura de Aur. Mai multe cuvinte sunt de prisos. Nu-i asa ca aceste cuvinte sunt atat de actuale?

Nicoleta

Amin

De vreo doua zile avem un nou motiv de incantare si bucurie. La vremea mesei, cand spunem rugaciunea de multumire, domnita isi tine manutele impreunate si e tare cuminte. Iar la sfarsit spune "Amin" in locul nostru.
Ne rugam sa ramana la fel de dulce si de apropiata de Domnul!
Nicoleta

Casa mea, dulce casa

In ultimul timp Domnul imi da tot mai multe motive de bucurie. Una dintre cele mai mari este relatia cu sotul meu drag.
Cand eram mai tanara (sic!) aveam o dorinta arzatoare de a duce o viata mai putin banala, ca sa nu spun una stralucitoare. Iar premizele erau potrivite: capacitatea intelectuala nu-mi lipsea, carieira ma astepta, am ales specialitatea cea mai draga mie, ce mai, eram pregatita sa rastorn lumea! Vedeam viata parintilor mei atat de...obisnuita, ma gandeam ca bucuriile lor sunt atat de mici si de dependente de noi, copiii lor, lucruri care ma intristau.
Mai apoi aveam sa implinesc si eu dorinta fiecarei femei de-a fi mireasa...si apoi mama. Si sunt atat de fericita, cum n-am fost nicicand in cariera mea.
Imi plac mirosul de paine framantata dimineata, gustul iaurtului pe care il fac din lapte adevarat, glasciorul micutei mele cand striga mama sau tata, imbratisarea calda a sotului meu, discutiile noastre de fiecare seara, tihna din casa noastra la vremea rugaciunii, duminicile inmiresmate de Sfanta Liturghie! Si chiar nisipul din pantofi cand ma intorc din parc! Si nu e nimic banal in asta! E viata, a mea, plina de bucurie!
Azi Ii multumesc Domnului ca a ales pentru mine acest banal de bucurie si ca mi l-a dat pe sotul meu drag cap pe drumul mantuirii!

Nicoleta

Premiu

Inca nu-mi revin din uimire dupa primirea unui premiu: al prieteniei.

Ii multumesc Anei - http://jurnalulanei.blogspot.com/ si cu aceasta ocazie. Ana, sunt coplesita de acesta onoare de a fi considerata prietena ta. Inca nu-mi dau seama ce am facut sa merit aceasta onoare.

Si pentru ca l-am primit, il voi da mai departe:

Irinei - http://dulcecasa.blogspot.com/ pentru inspiratie, ajutor si prietenia ei

Nataliei - http://daruindveidobandi.blogspot.com/ pentru munca ei atat de grea dar binecuvantata

Mihaelei - http://doileisiopisicuta.blogspot.com/ pentru modul minunat in care isi vede cele trei "felinute"

Iulianei - http://pridvor.blogspot.com/ pentru daruirea cu care face toate lucrurile.

Va multumesc pentru ajutor si sustinere.

Educatia in Sfanta Scriptura

Ma gandesc de mult la o pericopa evanghelica, atat de draga noua: cea a fiului risipitor. Si in afara de intelesul primirii pocaintei noastre de catre Tatal ceresc, exista acolo si o lectie de educatie pentru copiii nostri.

"Si a zis: un om avea doi fii.

Si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Si el le-a impartit averea.

Si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara indepartata si acolo si-a risipit averea, traind in desfranari.

Si dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa

Si, ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari,si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii.

Si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea.

Dar, venindu-si in sine a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame!

Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta;

Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul dintre argatii tai.

Si, sculandu-se, a venit la tatal sau. Si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul sau si l-a sarutat.

Si i-a zis fiul: tata am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.

Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui;

Si aduceti vitelul cel ingasat si-l injunghati si, mancand, sa ne veselim;

Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa se veselasca"

Luca 15:11-24

Vedem ca parintele isi primeste fiul cu bratele deschise, se bucura de intoarcerea lui, face ospat mare pentru el, il repune in demnitatea de fiu, dar ii permite sa invete din propriile greseli si sa suporte consecintele actiunilor sale.

Mai intai ii permite sa aleaga, permitandu-i sa plece cu jumatatea lui de avere, desi cu siguranta stia ca este necopt si o va risipi. Asa face si Dumnezeu cu noi: ne da invatatura, ne calauzeste pe drumul bun, dar noi ne luam talantii si plecam sa-i cheltuim cum vrem noi. Dar oricand ne asteapta cu bratele deschise.

Apoi fiul realizeaza, in mijlocul "porcilor" ca ii este mai bine sa se intoarca la tatal sau chiar daca are de indurat rusinea de a recunoaste ca a gresit. Asta e mai greu cu noi; copiii nostri asteapta sa ne ducem noi dupa ei, caci asa ii invatam de mici. Nici nu cade bine copilul si mama e langa el sa-l ridice, sa-l stearga si sa-l pupe. Iar mai departe mergem si ne aducem copiii acasa, chiar daca ei nu constientizeaza ca le este mai bine langa noi decat intre straini. Ce e mai trist, e faptul ca ei vor pleca iar din invatatura noastra.

Il primeste cu bratele deschise, nu il cearta, nu il umileste, nu il bate! Il lasa sa suporte consecintele faptelor lui. Tatal nu zice: "Ce bine ca te-ai intors, vino sa-ti dau si jumatate din averea fratelui tau!" Ci zice fratelui mai mare: "Toate ale mele, ale tale sunt". Acest lucru ne arata ca dupa ospat fiul cel mic va ingriji porcii tatalui sau! Isi va asuma toata responsabilitatea, va face ca prin cainta lui sa se invredniceasca din nou de binecuvantarea de a fi fiu. Dar va trece prin acest "dus rece" pentru a creste duhovniceste. Iar tatal il va iubi, chiar daca e plin de necuratia porcilor.

Sa-i invatam pe copiii nostri calea dreapta, iar apoi sa le dam libertatea de a alege. Si daca noi ne facem treaba bine, chiar de vor gresi, vor sti sa se intoarca singuri, sa-si ia crucea responsabilitatii si sa mearga dupa Hristos.

Nicoleta

Bucurie Duhovniceasca

Sfarsitul acesta de saptamana l-am petrecut la Campina, orasul meu natal, atfel ca am avut ocazia sa ma bucur inca o data de Sfanta Liturghie de duminica la biserica mea de suflet: parohia Sfantul Nicolae, Slobozia. De aici am inceput sa-L simt pe Dumnezeu in fiinta mea. Imi amintesc ca era de Adormirea Maicii Domnului si am rugat-o pe mama sa mergem impreuna acolo, in ideea ca vom sta cateva minute cum stateam de obicei. Dar ajunsa acolo si intrata in acea atmosfera, nu as mai fi plecat vreodata.

Este o parohie model, oamenii se cunosc intre ei si se ajuta, daca esti strain te primesc cu bratele deschise. Prin jertfa lor s-a ridicat in 9 luni (25 martei-25 decembrie 2000, tarnosita la 17 decembrie) o biserica monumentala, pe care ei o ingrijesc, pe baza de voluntariat. In biserica toate sunt in randuiala, nimic nelalocul lui, armonie si liniste: nici o floare artificiala, nici un bec in plus, nici o icoana indoielnica, nici o cantare neortodoxa. In strane se sta cu schimbul, nimeni nu este "proprietar".

Biserica veche a fost a unui schit din secolul VIII si este cea mai veche biserica din zona. Biserica noua este in stil brancovenesc, iar pictura interioara in tehnica fresca(deocamdata sunt pictate doar altarul si cupola naosului) apartin pictorului Grigore Popescu, recunoscut ca cea mai desavarsit pictor bisericesc (a pictat de asemeni, printre altele biserica noua a Manastirii Lainici si biserica romaneasca mitropolitana de la Nurnberg). Biserica are doua hramuri: Pogorarea Sfantului Duh si Nasterea Domnului.

In timpul slujbelor nimeni nu deranjeaza, nu se foieste spre altar, nu vorbeste; cine intarzie se inchina scurt si se aseaza la locul sau. Parintele Petru Moga slujeste exemplar, astfel incat toata lumea sa inteleaga ce se intampla. Se canta omofon, de catre in cor barbatesc deosebit, dar de fapt toata lumea prezenta canta. Predica este profunda, provocatoare, pe placul intelectualului care il cauta pe Dumnezeu, as zice, bine documentata si argumentata; de obicei plec de acolo cu dorinta de a patrunde mai bine cuvintele parintelui. Duminica aceasta mi-a ramas in inima un cuvant al parintelui la care trebuie sa meditez: "Predica de pe munte se refera la fiinta omului, nu la comportamentul lui".

Sambata se organizeaza seri de cataheza de tip colocvial, iar periodic se tin conferinte pe diverse teme (teologie, economie, istorie, arta) sau concerte de muzica clasica. Toate acestea se desfasoara in minunata casa praznicala, sau casa pictorilor.

Imi pare rau ca nu am fotografii, dar va recomand cu caldura sa mergeti, daca aveti drum prin zona. Mai ales ca acest complex parohial a primit anul acesta premiul pentru arta, iar vernisajul complexului va avea loc pe 21 octombrie a.c.

Fotografiile sunt cu pictura din biserica mitropolitana Nurnberg, sursa http://www.rom2.de/modules.php?name=News&file=article&sid=1101.

Celor interesati le stau la dispozitie cu informatii despre cum se ajunge acolo.

Nicoleta

Liniste, va rog!

Iesim din casa si in holul blocului Domnita incepe:
- Aaaaa...aaaa...(tare)AAAAAA....(explicatie: e o fetita muzicala, si ii place mult ecoul de pe scara).
- Puiule, ssssst, intervine mami, trezim bebelusii de la 7!
A doua zi, in scara blocului, Domnita:
- Aaaaa....AAAAA....ssssst....aaaaa....ssssst.

Pelerinaj cu...caruciorul

De mai mult timp imi doresc sa mai mergem intr-un mic pelerinaj. Dar parca nu se potrivesc lucrurile si nu ajungem...din pacate.

Astazi au fost praznuiti in Biserica sfintii mucenici Ciprian si Iustina, si cum moastele lor se gasesc la biserica Zlatari din Bucuresti, am programat o mica iesire. Am incarcat domnita in carucior, mancata si dormita (oarecum), mancare de drum, apa, schimburi si haine si am plecat. Drumul cu autobuzul a fost usor, dar de la Unirii pana la Zlatari am avut de trecut multe obstacole (centrul vechi e in plina reconstructie). Coada la inchinat avea peste 50 de metri, lucru la care nu ma asteptam. Asa ca nu am putut implini dorinta de a ne inchina la sfintele moaste, dar ne-am inchinat in biserica. O biserica ingrijita, curata, cu pictura in restaurare, cu icoane frumoase si un cor pe masura (asa cred, nu l-am ascultat). M-am bucurat sa vad de cata evlavie se bucura Sfintii Ciprian si Iustina printre bucuresteni, chiar si printre cei care de obicei nu frecventeaza Biserica. Am vazut tineri si mai varstinici, femei si barbati, cu batic sau cu machiaj, citind acatistul sfintilor sau discutand intre ei, cu flori in maini sau cu lumanari. Atmosfera linistita, fara prea multi ambulanti, potrivita unui pelerinaj.


Si pentru ca mai aveam ceva timp am hotarat sa prelungim putin pelerinajul. Asa am ajuns la biserica Stavropoleos, bijuteria din centrul capitalei. Minunata biserica era aproape goala, doar cateva persoane se inchinau sau o admirau. Ne-am inchinat si am mai zabovit putin in atmosfera aceea dumnezeiasca, mai ales ca domnita a vrut sa sarute toate icoanele si sa reorganizeze pernele din strane.

Am lasat Stavropoleos si ne-am indreptat spre biserica cea mai draga mie: biserica Rusa. Imi era atat de dor de ea, n-am mai fost de mult...de prin Postul Mare. Aici am trait unele dintre cele mai frumoase momente ale vietii mele: slujbe duminicale, privegheri, cel mai minunat paraclis al Maicii Domnului pe care l-am auzit, predici profunde si sa nu uit cel mai minunat moment din viata mea de adult: cununia noastra. Asa ca aveam multe motive sa-mi doresc sa ajung aici...

Ne-am inchinat, domnita era tare bucuroasa sa sarute icoane si sa faca inchinaciuni! Era asa liniste si atat de bine...Apoi am zabovit pe bancile de afara, mai ales ca erau si parteneri de joaca pentru domnita: doi batranei si un pusti.

As fi vrut sa ajungem si la Darvari, dar era atat de bine la Rusa ca nu m-a putut desprinde de ea!
M-am intors acasa cu inima plina de lumina, ca si cum as fi fost la Sihastria! Si ii multumesc Domnului pentru ziua aceasta!

Nicoleta