Sfantul Ioan Rusul

Dupa cum stiti maine Biserica noastra sarbatoreste pe Sfantul Ioan Rusul, un sfant foarte drag mie. Cu ingaduinta Lui Dumnezeu am ajuns in Evvia in urma cu patru ani si sfantul acesta mi-a ramas lipit de inima. Nu stiam eu prea multe, citisem totusi cartea, ma impresionase viata sfantului dar trairea mea nu trecea mai departe de cat putea gandi mintea. Acatistul facut insa la racla cu sfintele sale moaste impreuna cu ceilalti pelerini si toate semnele minunilor prezente in biserica din Evvia au miscat ceva in sufletul meu. De atunci il simt foarte aproape si m-a ajutat de foarte multe ori. Poate acesta este motivul pentru care as fi vrut sa alegem acest nume pentru baietelul nostru, dar Domnul a ales un altul...

Trusa mea medicala de urgenta este formata din cele doua flaconase luate din Evvia, unul cu ulei sfintit si celalalt cu aghiasma. La fiecare problema medicala a mea sau a fetitei, ne-a scos din incurcatura, tamaduirea a fost rapida si completa. Nici nu stiu cum de mai este ceva in flaconasele acelea!

Si spre bucuria noastra in urma cu mai bine de un an am aflat ca exista si la noi o manastire cu hramul Sfantul Ioan Rusul, chiar aproape de noi. Si, mai minunat, ca unul dintre parintii dragi noua a fost numit staret acolo. Manastirea se gaseste la cativa kilometri de Giugiu, despre ea am scris aici. Pentru cei care doresc sa mearga maine acolo va pot spune ca nu veti regreta, parintele se pregateste de hram de mult timp, locul este minunat, copii au padurea intreaga sa se joace, ca sa nu mai spun de prezenta caprioarelor, a iepurilor si a paunilor.

Acatistul Sfatului Ioan Rusul

Inaltarea Domnului - Ziua Eroilor si hramul familiei noastre

HRISTOS S-A INALTAT!
Pana azi nu am fost foarte constienta de motivul tainic pentru care am ales acest hram al familiei. Sigur, ne-am cunoscut de Inaltare, iar cand ne-am pus problema alegerii hramului, am avut mai multe optiuni. Parca nu puteam lasa de-o parte vreo sarbatoare care face sa vibreze sufletul nostru: orice sarbatoare inchinata Maicii Domnului, Nasterea Domnului, sarbatoarea Sfantului meu ocrotitor, sau chiar duminica femeilor mironosite. Si cu toate acestea am ales, impinsi cu tainica iubire de Mantuitorul, spre o zi atat de mare ca astazi alegerea noastra ne coplesteste. In fiecare an sarbatorim impreuna doar seara, pentru ca in fiecare an cade in mijlocul saptamanii, masa de hram o oferim doar la Biserica, nu este timp pentru mai mult si cu toate acestea nu ne-am fi putut alege o sarbatoare mai potrivita.
Si asta pentru ca suntem plamaditi cu o sensibilitate fata de martiriu, desi noi nu am putea duce o asemenea cruce, vietile sfintilor mucenici sunt cele la care noi vibram din toata fiinta, cu atat mai mult a sfintilor martiri pentru credinta si neamul romanesc. Ne imbarbateaza sacrificiul lor de sine si ne-ar fi tare bine daca i-am lua mai des ca exemplu. Si ca o coincidenta minunata, locuim in cartierul Aparatorii Patriei, construit pe vechiul sat in care au fost improprietariti veteranii Marelui Razboi. Iar strada noastra poarta nume de martir!
Port in inima imaginea bunicului meu, crestin, veteran in al doilea razboi monadial, detinut politic, tamplar, tata si sot; bland, smerit, simplu, epitrop toata viata al bisericii din sat care nu pleca duminica la Sfanta Liturghie pana nu-si cerea iertare de la sotie si de al copii si care la 80 de ani citea doar Sfanta Scriptura si ardea de dorul casei lui de la tara. N-ar fi povestit niciodata unor minti fragede de copii ororile razboiului, dar pe care mintile noastre iscoditoare de adulti le-au descoperit. A supravietuit razboiului si lagarului, iar in imaginea lui contopesc eu toate chipurile de martiri ale neamului nostru.

Pelerinaj in zi de sarbatoare

Nu puteam petrece mai frumos ziua Sfantului Gheorghe decat in pelerinaj... Si in ce locuri minunate am ajuns!

Vor vorbi mai mult imaginile decat eu pentru ca sunt atat de sarace cuvintele pentru a povesti

Mai intai Catedrala Episcopala din Giurgiu in asteptarea resfintirii:

Scoaterea sfintelor moaste:


Sosirea Ierarhilor:

Ungerea cu Sfantul si Marele Mir:Apoi am mers acasa la Sfantul Dimitrie Basarabov.

Pestera Sfantului:Scarile spre pestera:

Paraclisul amenajat in interior:Locul pe malul raului Lom, unde au fost descoperite sfintele moaste:

Apoi am plecat spre Ivanovo, o biserica saptata in piatra, monument UNESCO, aflata in rezervatia naturala a raului Lom. Fara poze in interior.

Poate credeati ca acest obicei ne apartine; se pare ca l-am imprumutat de la vecinii nostri:

Apoi biserica Draganescu, o adevarata carte de invatatura in fresca, semnata de parintele Arsenie Boca:
Cu ajutorul Domnului si al Sfintilor, am ajuns cu bine acasa, doar putin obosita, chiar daca am stat ore multe in picioare si am urcat zeci de trepte. Cred ca si bebelusului nostru i-a fost bine.

Cresa

Nu este usor sa duci un copil de doi ani la cresa. Dar cand s-a pus problema asta pentru noi, n-am avut alternative viabile, decat sa devenim parinti de week-end. Insa ea a fost incantata, fiind un copil foarte sociabil. S-a adaptat rapid la program si la tot ce se intampla acolo, a inceput sa fie mai independenta la masa si sa aiba mai multa initiativa, lucru de altfel, normal intr-o colectivitate de copii.
In plus n-am avut nici probleme medicale cu ea odata cu intrarea in colectivitate, mai ales ca este vorba de 20 si ceva de copii. A racit usor de cateva ori, lucru care se putea intampla in sezonul rece si daca nu era in colectivitate.
Ce m-a nemultumit pe mine de la inceput a fost prezenta televizorului deschis in sala lor. Dar, cum nu le poti avea pe toate, m-am bizuit mai mult pe interesul ei auditiv in detrimentul celui vizual pentru a fi protejata de acesta. Este adevarata ca nu se uita la televizor, n-o intereseaza imaginile decat daca sunt insotite de muzica placuta. Are o inclinatie deosebita spre sunete, lucru care i-a permis sa vorbeasca foarte repede si foarte bine si sa invete cantece, poezii ,rugaciuni cu o usurinta uimitoare. Asta, desigur, in detrimentul unor activitati vizuale, fata de care are putine procupari si performante nu la fel de bune.
Sa revin insa la problema mea. Programul ei de dimineata, ma refer la cel educational, mi s-a parut foarte subtire pentru ca nu a venit acasa cu vreo poezie noua invatata sau cu un cantecel ceva. Este adevarat ca au doar doi ani, dar trebuie sa aiba si ei o activitate acolo, nu?
Dar se pare ca au si chiar una foarte...adulta!!
Intr-o zi insa ma pomenesc ca-mi spune "lady ga-ga"!!?? Am ramas un pic descumpanita, mai ales ca eu auzisem de acest nume in urma cu 2 saptamani, atat de multe cunostinte tv avem noi. Am luat-o la intrebari si intr-un final mi-a spus ca doamna N le pune muzica si ei danseaza...

Nu exista nici o lege prin care un copil sa fie protejat de asa ceva in crese si gradinite? Nu mai exista si alte programe TV (daca este atat de indispensabil respectivul obiect) potrivite pentru copii (din punctul meu de vedere, nu exista nici un asemenea program la tv, dar nu decid eu acolo)?
Nu se mai poate dansa pe "Alunelu" si "Vine primavara"? Nu mai exista povesti de citit?
Si merg inca mai departe: nu exista sanctiuni pentru ingrijitori de cresa de stat care expun copiii la sexualitate?
Sunt foarte curioasa cum vor reactiona cand voi face putin scandal...Nu-mi sta in fire, dar ca mama si profesionist in sanatate mintala cred ca au depasit cu mult orice limita educationala, morala, profesionala si chiar legala. Anul trecut clinica de Psihiatrie a copilului si adolescentului din Bucuresti a organizat o conferinta pe tema sanatatii mintale a copilului de varsta mica, conferinta care a avut si o sectiune pentru educatori. Ghiciti cati au venit (personal am dus invitatiile in sectorul 4)? Vreo 30, in conditiile in care totul era gratuit si se ofereau si puncte. Asa de mult interes a existat pentru aceasta problema. Cred ca pe multi i-a motivat doar posibilitatea inscrierii intr-un program Phare alaturi de clinica (program Phare=bani, pentru cine nu stie). Asa ca nu ma mira foarte tare lipsa de cunostinte in ce priveste riscurile expunerii unor copii la lucruri nepotrivite varstei lor. Dar ma ingrijoreaza ca s-a ajuns, totusi, atat de departe!
Ce noroc ca nasc in nici doua luni si o voi scuti o perioada de binefacerile televizorului!

HRISTOS A INVIAT!

Tristi am fost si Domnul ne-a inveselit

Osteniti si Domnul ne-a odihnit,

Flamanzi si insetati si Domnul ne-a saturat.

Mai multa bucurie si mai multa lumina in zilele Invierii Domnului cred ca ne-ar sparge inimile, nu credeti?

HRISTOS A INVIAT! Lumina Invierii sa ne insoteasca toata viata!

sursa fotografiei

Sfantul Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi

Va fi, incepand de miercuri 24 martie protectorul bisericii "Sfantul Nicolae" - parohia Aparatorii Patriei I. La slujba vecerniei pentru praznicul Bunei Vestiri, vor fi aduse particele din moastele Sfantului care vor ramane in biserica noastra, iar biserica va primi acest al treilea hram- Sfantul Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi.

O bucurie pentru noi la care va dorim partasi!

Postul Mare

Prima saptamana din Postul Mare, a fost intotdeauna pentru mine o perioada speciala. Asa ca anul acesta am stat mai departe de blog, ca sa-mi pot limpezi cum trebuie trairile.
Trecera aceasta brusca spre infrangerea firii noastre cazute mi se pare imposibil de realizat fara ajutor de sus. Si nici trecerea prin saptamana aceasta de "foc" in care fiinta noastra este rascolita pana in cele mai adanci fibre. Din fericire, anul acesta am putut participa in fiecare zi la Pavecernita Mare si Canonul Sfantului Andrei Criteanul, pentru ca s-a facut si la biserica noastra.
Desi uneori imi este greu in post, mai ales cand ma gandesc la bunatati, cred ca este perioada mea preferata din an. Oricat de aspru post as tine intr-o zi obisnuita de miercuri sau vineri, nu se compara cu felul in care ma simt in Postul Mare. Parca pluteste ceva in aer...aerul este diferit, apa are alt gust, painea este mai hranitoare, dorinta noastra de a ne apropia de Hristos arde in noi. Slujbele Bisericii nu mai trec doar prin urechi, se infig direct in inima. Simtim bucurie navalnica izvorata din tristetea renuntarii.
Exista la mine ispita de a pregati mancaruri gustoase si diverse in post, de a pierde vremea cautand retete savuroase de post, de a face ceva dulce, lucru nu tocmai bun si recomandat, o adevarata ispita. Dar pentru anul acesta am hotarat doar sambata si duminica sa variez mancarurile, in rest fierturile "anoste" si simple pe care le faceau si bunicile noastre. Este adevarat ca atunci cand si copiii tin post in casa, au nevoie de un meniu mai variat si cat mai hranior pentru a putea trece cu bine prin aceasta perioada.
Clar, fara cruce nu exista Inviere, iar bucuria Invierii apare chiar cand ne hotaram pentru o clipa sa ne ducem crucea.
Va doresc un post cu revarsare de daruri ceresti!