Prima saptamana din Postul Mare, a fost intotdeauna pentru mine o perioada speciala. Asa ca anul acesta am stat mai departe de blog, ca sa-mi pot limpezi cum trebuie trairile.
Trecera aceasta brusca spre infrangerea firii noastre cazute mi se pare imposibil de realizat fara ajutor de sus. Si nici trecerea prin saptamana aceasta de "foc" in care fiinta noastra este rascolita pana in cele mai adanci fibre. Din fericire, anul acesta am putut participa in fiecare zi la Pavecernita Mare si Canonul Sfantului Andrei Criteanul, pentru ca s-a facut si la biserica noastra.
Desi uneori imi este greu in post, mai ales cand ma gandesc la bunatati, cred ca este perioada mea preferata din an. Oricat de aspru post as tine intr-o zi obisnuita de miercuri sau vineri, nu se compara cu felul in care ma simt in Postul Mare. Parca pluteste ceva in aer...aerul este diferit, apa are alt gust, painea este mai hranitoare, dorinta noastra de a ne apropia de Hristos arde in noi. Slujbele Bisericii nu mai trec doar prin urechi, se infig direct in inima. Simtim bucurie navalnica izvorata din tristetea renuntarii.
Exista la mine ispita de a pregati mancaruri gustoase si diverse in post, de a pierde vremea cautand retete savuroase de post, de a face ceva dulce, lucru nu tocmai bun si recomandat, o adevarata ispita. Dar pentru anul acesta am hotarat doar sambata si duminica sa variez mancarurile, in rest fierturile "anoste" si simple pe care le faceau si bunicile noastre. Este adevarat ca atunci cand si copiii tin post in casa, au nevoie de un meniu mai variat si cat mai hranior pentru a putea trece cu bine prin aceasta perioada.
Clar, fara cruce nu exista Inviere, iar bucuria Invierii apare chiar cand ne hotaram pentru o clipa sa ne ducem crucea.
Va doresc un post cu revarsare de daruri ceresti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu