Bucataria de post

Actualizare: o poza a rezultatului

Nu intentionam sa postez reteta, mai ales ca nu am o fotografie, dar succesul pe care l-a avut azi la biserica m-a facut sa ma razgandesc. Reiau...pentru astazi la Sfanta Liturghie am adaptat o reteta de saibiet. Saibiet este un fel de placinta de origine libaneza pe care noi o cumparam de la o patiserie libaneza din centru. Ultima data cand am mancat de acolo, m-am suparat pe pretul piparat si am hotarat s-o incerc acasa. Reteta de mai jos este o adaptare de post a acestei retete.

Avem nevoie de:

- 1 pachet foi de placinta

- 100 ml ulei

- 1 litru lapte de cocos (preparat conform retetei de aici)

- 5-6 linguri de zahar +3-4 linguri pentru sirop (eu am folosit zahar brun care este mai putin dulce, astfel ca am marit cantitatea cu 2 linguri)

- 100 mg amidon de porumb (se poate folosi si faina)

- 1 plic esenta naturala de vanilie


Se prepara mai intai o budinca din lapte, zahar, amidon (dizolvat initial in cateva linguri de lapte), in care la sfarsit se adauga vanilia. Daca dupa ce s-a racorit budinca este prea moale, se poate adauga o lingura de gris, fara a mai fierbe.

Se unge tava cu putin ulei sau nu (daca e antiaderenta), se pune prima foaie in tava si se unge cu ulei; se procedeaza la fel cu jumatate din foi, la mijloc se adauga budinca, care se acopera cu restul de foi unse la fel ca primele. Se taie in bucati potrivite si se da la cuptor 30 minute, la foc mediu. Intre timp se prepara siropul din zahar si 5-6 linguri de apa (in functie de marimea tavii poate fi necesara o cantitate mai mare de sirop).

Cand placinta este gata, se toarna peste ea siropul (in special pe margini) si se mai lasa la cuptor inca 5 minute. Se scoate si se acopera cateva minute cu un servet.

Este delicioasa, crocanta si cu gust delicat de vanilie.



Sfaturi:

- incercati sa imbracati, cu foile de sub budinca si marginile tavii.

- nu faceti exces de sirop, foile trebuie sa fie crocante nu moi; si n-o lasati prea mult timp acoperita

- e bine ca budinca sa fie mai moale decat prea batoasa.

Sursa fotografiei.

Nicoleta

Rugaciune pentru aproapele

"Aceste trei etape bune, rugaciunea, postul si milostenia, se intrepatrund si se ajuta intre ele pentru folosul nostru. De asemenea, rugaciunile noastre sunt foarte repede ascultate cand luam in ajutor pe Maica Domnului si pe sfintii lui Dumnezeu, prietenii lui Dumnezeu, si cand aceste rugaciuni sunt facute de mai multi credinciosi impreuna." - Parintele Sofian Boghiu.

Va invit sa ne rugam impreuna pentru fratii nostri care au nevoie de rugaciunea noastra. Si va astept sa postati la comentarii persoane sau situatii care au nevoie de rugaciune.

Pentru saptamana aceasta:

- minerii raniti de la mina Petrila si familiile lor; dar si pe cei decedati si familiile lor greu incercate.

- Cristian, un tanar tatic cu probleme cardiace serioase,

- Liviu, un adolescent cu probleme neurochirurgicale care probabil va fi operat saptamana asta.

-iar pe Cristina, Anca si Andrei, va rog sa-i pomeniti, la adormiti.

Nicoleta

Din temnite spre sinaxare

A aparul volumul "Din temnite spre sinaxare" care poate fi obtinut in format DOC de aici.

Icoanele pe sticla ale mesterilor populari din Transilvania

Cred ca nu exista crestin care sa nu fie impresionat de frumusetea icoanelor pe sticla. Desenul naiv, culorile tari, absenta aparenta a regulilor din iconografia clasica, sigur ne-au impresionat daca nu prin frumusete, macar prin inedit. Dar de unde vin ele?

In 1699 icoana maicii Domnului de la manastirea Nicula lacrima...astfel a inceput un pelerinaj care continua si astazi. Iar toti cei care treceau pe acolo isi doreau sa plece cu icoana, sau macar cu o copie a ei. Asa au ajuns mesterii populari din Nicula sa picteze aceste icoane inedite pentru a le vinde pelerinilor. Apoi aceasta mica "industrie" a luat amploare iar taranii au inceput sa le vanda din ce in ce mai departe de Nicula, ajungand pana in ...Asia. Existau ateliere de pictura in care aceste icoane erau pictate in serie, fapt ce a determinat ca in unele locuri reprezentarile iconografice sa se degradeze simtitor, dar s-uau pastrat si multe reprezentari artistice autentice. Ulterior au aparut si alte centre de pictura, intai la Brasov si Gherla (mesterii de la Nicula s-au mutat in aceste locatii), Valea Sebesului si Tara Oltului.

Iconarii de la Nicula erau cu adevarat mesteri populari, icoanele pictate aici se caracterizeaza prin naivitatea desenului si compozitia extrem de simpla, spatiile libere fiind completate cu elemente florale. Fata de aceste icoane, cele zugravite pe Valea Sebesului si cele din tara Oltului sunt diferite: desenul este mai precis, mai fin, compozitia este completa (uneori sufocanta), culorile sunt armonizate. Acesti iconari raman totusi legati de satul romansec prin introducerea unei note nationale.

Pictura pe sticla nu este caracteristica spatiului nostru cultural. Aceasta se intalneste si in alte tari europene, unde are o istorie mai veche: Germania, Elvetia, Austria. Deci putem spuna fara a gresi ca aceasta tehnica a fost preluata la noi de la aceste popoare. Romania reprezinta granita rasariteana a acestui tip de pictura, pictura pe sticla aflata la est de spatiul romanesc fiind de import. Mai mult, in Romania pictura pe sticla are exclusiv un caracter religios.

Prima referire la icoanele pe sticla dateaza din secolul XVIII, cand aceasta arta era controversata. Astfel va ramane pana la inceputul secolului XX cand este redescoperita, iar de atunci se bucura de aprecieri favorabile. Cel dintai dintre pictorii nostri insemnati care a scris despre frumusetea acestor icoane a fost Nicolae Tonitza care le compara cu "celebrele vitraliuri straine".

Temele cel mai des intalnite la aceste icoane sut: Maica Domnului cu pruncul Iisus, Maica Domnului indurerata, Hristos reprezentat singur (binecuvantand, nasterea, botezul, intrarea in Ierusalim, iisus si vita, rastignirea, invierea), Sfantul Gheorghe, Sfantul Haralambie, Sfantul prooroc Ilie, Sfantul Nicolae, Sfanta Parascheva.

Desenul stangaci, dar in care se gaseste o parte din sufletul pictorului, compozitia simplificata, culorile tari, dar atragatoare, sunt elemente de arta sincera, necultivata la acesti zugravi tarani ce ne ofera si astazi adevarata comori de frumusete rustica.

Despre tehnica picturii pe sticla in episodul viitor...

Nicoleta

Bucataria de post

Fetele au postat in ultimul timp mai multe articole despre alimentatia din post. Asa ca nu vreau sa fiu mai prejos si , pentru ca m-au ajutat postarile lor, va impartasesc si eu din experienta mea. Scopul postului nu este sa ne chinuim noi mintea pentru a gasi retete gustoase, ci tocmai invers, sa ne simplificam viata in aceasta perioada si sa dedicam timpul ramas Lui Hristos. Asa ca nu voi insista pe aceasta tema. Sunt insa situatii in care avem nevoie de solutii hranitoare si gustoase pentru cei dragi.

In primul rand ma intereseaza cu ce pot inlocui ingredientele originale pentru prajituri (as vrea sa duc in fiecare duminica sau sarbatoare la biserica o prajiturica facuta de mine); plus ca vom avea si o zi de nastere in acest post.

Sa reiau...

- untul sau varianta sintetica, margarina. Pe cea din urma nu o folosesc de multi ani, mai ales de cand am aflat ca pa langa grasimile saturate mai poate contine si urme de nichel (catalizatorul reactiei de hidrogenare). Partea proasta este ca foarte multe din dulciurile de post din comert contin asa ceva, inclusiv biscuitii pentru bebelusi. Asa ca pentru Maria folosesc biscuiti bio din supermarket (desi nu prea se omoara ea cu biscuitii). Pentru prajituri se pot folosi cu succes uleiul de floarea soarelui, iar pentru retetele mai pretentioase uleiul de palmier sau pasta de susan - tahini. Aceasta se poate prepara foarte usor in casa (macar stii ce contine si e mai ieftina): 2 masuri seminte de susan usor incalzite se amesteca cu 3/4 masuri ulei (masline sau floarea soarelui) si de mixeaza in blender sau cu mixerul de mana. Sfat: aveti rabdare la mixat, desi la inceput pare sa nu fie foarte eficient, dupa ce se zdrobesc cat de cat semintele pasta devine mai usor de mixat. Tahini da o aroma minunata oricarei prajituri, e sanatoasa si hranitoare.

- laptele - o idee buna este inlocuirea cu laptele de cocos. L-am gustat, are gust de nuci, dar inca nu l-am testat in prajituri sau creme. De asemeni poate fi preparat in casa (cel din magazin contine vreo 5-6 E-uri): razuiti miezul nucii si puneti peste apa fierbinte, lasati 15 minute sa se disperseze grasimile in lichid si strecurati printr-un tifon, storcandu-l. Se pun cca 500 ml apa la o nuca de cocos. Sau laptele de banane obtinut prin mixarea bananei cu apa.

- oul are menirea sa creasca aluatul; poate fi inlocuit cu succes de praful de copt sau bicarbonatul.

Sper sa va fie de folos aceste retete din bucataria mea. Abia astept sa-mi spuneti daca le-ati testat si cum vi s-au parut.

Nicoleta

Ganduri la inceput de post

Perioada postului, in special cel al Nasterii Domnului esta atat de minunata. Parca abia asteptam sa vina... Mai ales ca se incheie cu asa o bucurie!Si stiu ca multe minuni se petrec in post, fiecaruia dupa credinta si nevointa.

Ne dorim si noi sa avem o perioada a postului cu mai mult spor duhovnicesc, asa ca ne-am gandit sa adaugam ceva in plus la programul nostru obisnuit. Vom face pasi mici, dar speram noi importanti...

Eu imi doresc de mult timp sa citim impreuna din Sfanta Scriptura si sa avem, in familia noastra, lucrul acesta oarecum intrat in sange. Dar n-am fost niciodata constanti in aceasta lectura, asa cum suntem, spre exemplu, cu rugaciunea in comun. Am privit-o ca pe ceva facultativ si asa a ramas. As vrea sa citim impreuna, in fiecare zi, capitole din Noul Testament, astfel ca la sfarsitul postului sa-l terminam sa sa-l putem lua de la capat anul ce vine!

Apoi as vrea sa reiau, pe perioada postului, o indeletnicire mai veche de-a mea, pe care am abandonat-o din lipsa de timp: pictura de icoane pe sticla. Cred ca vor fi cadouri apreciate. Si, desi Domnita noastra este mica pentru activitati voi incerca sa realizam impreuna cateva felicitari si poate chiar sa invete un colind!!

Si as mai vrea ca gandul pe care l-am impartasit aseara Irinei sa se materializeze: sa mergem la colindat. Deci, fetele care vreti sa colindam impreuna anul acesta, haideti sa ne mobilizam!

Nicoleta

Rugaciune pentru aproapele

"Rugăciunea este maică şi împărăteasă peste toate faptele bune. Dragostea de Dumnezeu şi dragostea de aproapele nu vin pe altă cale în sufletul nostru, decât pe calea rugăciunii!" Parintele Cleopa.

Va astept, ca in fiecare saptamana, sa ne rugam impreuna pentru cei care au nevoie de noi. Si, de asemeni, va astept la comentarii sa postati persoanele sau situatiile care credeti ca au nevoie de rugaciune.

Pentru sapatamana aceasta:

- Irina, batranica cea oarba de pe podul Unirii, a venit frigul si ea e tot timpul acolo;

- mamica Irina si copilasii ei Toma-Victor si Mihai, au multe probleme atat financiare cat si de sanatate;

- Cristi, baietelul cu piciorul zdrobit, pe care il gasiti si aici http://isabellelorelai.wordpress.com/

- Ivona, care are nevoie sa-si gaseasca serviciu;

-Ana-Maria, prietena mea care trebuie sa nasca cat de curand si Laura care este in aceeasi fericita situatie;

-Serafima care are nevoie de rugaciunile noastre cat mai curand.

Va doresc un post binecuvantat tuturor!

Rugaciune la necazuri si suparari

Doamne, viforul necazurilor se ridica asupra mea si ape intrat-au pana la sufletul meu - dar intru Tine este toata nadejdea mea. Tu cunosti pricina raului ce ma bantuie. La Tine perii capului meu sunt numarati. La tine, de ci, scap si pe Tine Te rog sa indepartezi de la mine orice rau pierzator de suflet si sa-mi ajuti a birui toate ispitele ce ma invaluie - ca Tu esti intarirea, scaparea si izbavitorul meu, Hristoase Dumnezeule, si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin