Puiul mic si furnicutele

Puiul mic intalneste pietricele mici, negre si miscatoare. E fascinat! Asa ceva n-a mai descoperit pana acum! N-a mai stat asa de aproape de ceva atat de minunat, interesant, de asemenea jucarii!
Din picioare puiul mic se aseaza pentru a le vedea mai bine...se apleaca sa le vada si mai bine. Oare poate sa le prinda? Intinde degetelele mici si nesigure si incearca sa le apuce. O data, de doua ori, de trei ori; ridica degetele de jos, bucuros de micuta prada. Dar ...nimic, pe pamant micile vietati isi continua drumul. Este dezamagit, dar nu atat de dezamagit ca sa nu mai inceerce o data. Intinde iar degetele mititele si apuca pietricica, le ridica vesel sa vada ce a prins. Nimic, nimic; de sub degetele picioruse mici mici si negre duc in viteza pietricica. Incearca din nou, acum cu un singur deget, cel mai bun al lui, cu care reuseste orice. Cu o miscare cat se poate de sigura pentru un pui de aproape un an, prinde sub buricelul degetului micul trup! Il ameteste cu o miscare rapida si cand incearca sa-l prinda in pensa degetelor...acesta dispare din nou.
Aha, deci asa se prind micile pietricele! Intinde iar degetelul fermecat si invarte pietricica de cateva ori. Ametita, aceasta renunta; e gata sa se apropie de nasucul cel curios. Dar cand degetelele mici sunt gata sa se ridice triumfatoare o mana mare il opreste: Em, lasa furnicutele sa mearga la casuta lor!
Aha, deci astea sunt furnici! Nu pietricele! Data viitoare va fii mai pregatit!
Ce ziceti, vanator sau om de stiinta?