Rareori ne gandim (eu, cel putin) cat de multe binecuvantari am primit de-a lungul vietii: familii iubitoare, un nume si o identitate, o memorie si speranta. Si un viitor.
Pe lumea asta exista oameni care nu au aceste lucruri. De fapt, mai mult, in jurul nostru, aproapele nostru nu are aceste lucruri...
Cand ne nastem primim ca drept fundamental un nume, iar daca parintii ne iubesc cu adevarat si un botez cu inger pazitor si sfant ocrotitor. Ca drept social, primim inca de la nastere un certificat care atesta ca existam. Ciudat, nu? Ca parca inaintea Domnului cu certificatul de nastere mergem...
Nici nu realizam cat de multe lucruri depind de aceasta inregistrare-inregimentare! Cred ca nici nu putem fi inmormantati fara el...
Dupa cum probabil am mai spus lucrez la o fundatie care are in ingrijire adulti cu disabilitatii mentale (in principal) si motorii. Acolo traieste un om care nu are acte! Deloc! De 29 de ani! Iar de 20 de ani, niste straini se lupta cu sistemul romanesc sa-i obtina un drept fundamental: dreptul la recunostere in fata statului! Pana acum justitia spune ca daca nu are acte (lucru de netagaduit de altfel) nu i se pot da acte!
Am fost si la avocat, care mi-a spus destul de senin ca baiatul nu exista daca nu are acte!! Din punct de vedere legal, desigur.
Sebi a avut la un moment dat o mama si un tata, poate doar pentru cateva minute, poate pentru cateva luni sau mai mult. Primele date despre el le avem de pe cand avea 2 ani. A fost ocrotit in leaganul de copii Arad pana la 4 ani apoi, datorita disabilitatilor sale a fost transferat la Centrul pentru copii cu handicap irecuperabil din Moreni. De acolo a fost salvat in 1990 si adus la fundatie. Aici locuieste de 20 de ani si are o viata buna. Despre el se cunosc doar numele si data nasterii. Se pare ca aceste informatii stau in calea actelor lui, daca nu am sti nimic ar fi simplu! Exista la Arad un dosar despre el din care reies cele doua informatii si atat. Pana acum instanta a spus ca nu poate fi inregistrat tardiv, daca are nume si data nasterii probabil pe undeva exista si un certificat.
Sebi nu mai are parinti de mult, n-a avut niciodata o familie iubitoare, doar persoane iubitoare si daruite in jurul sau. Aproape 10 ani a fost abandonat, batut, infometat, infrigurat, ignorat, a stat in intuneric. Apoi a fost salvat si viata lui s-a schimbat foarte mult. De curand a devenit erou: cand una dintre doamenele ce il ingrijesc a cazut s-a dus dupa ajutor!! Sebi nu are memorie, iar viitorul sau depinde de cei ce-l ingrijesc. Sebi nu are nici acte, pentru statul roman el nu exista. Oare nu-i timpul sa i se faca si lui putina dreptate?
Ne gandim sa mergem cu el la tribunal, sa-si pledeze singur cauza, poate daca il vad cei de acolo se conving ca exista si ca de decizia lor depind foarte multe lucruri: daca nu are certificat de nastere, nu are buletin...nu beneficiaza de certificatul de handicap...de ingrijiri medicale gratuite...eventul, de inmormantare...
5 comentarii:
Ce durere mare! Si cum sa intealeaga cei care nu lucreaza cu astfel de oameni-ai nimanui?!
Cu mare tristete, asistam la atatea nedreptati si parca ne parilizeza constiinta si foarte rar, atat de rar, ne smulgem din ale noastre pentru a lupta pentru cineva care are nevoie de noi...Trist!
din cate stiu eu, daca iti pierzi cetificatul ti se da un duplicat. dar daca nu stii ce nume ai, banuesc ca nu poti inventa unul.
nu stu de ce se incapataneaza unii sa sustina ca ar avea o inregistrare undeva. poti sti ce nume ai si cand esti nascut din marturia parintilor, dar fara certificat. acum legea obliga parintii sa aiba certificat de nastere la scoaterea copilului din maternitate, dar acu multi ani in urma nu era asa.
sunt sute de copii in tara ca au avut certificatl abia cand au trebuit sa mearga la scoala.
inclusiv virgil gheorghiu are o carte, cum am vrut sa ma fac sfant, in care povesteste ca mult mai tarziu si-a obtinut certificatul. si el era fiu de preot. sunt sigura ca baiatul de care spui nu e singurul in aceasta situatie.
Doamne ajuta sa o scoateti la capat!
Loredana, pe mine ma ingrijoreaza felul in care baga capul in nisip (a se citi legi): nu scrie, nu dam! Baiatul poate a fost inregistrat dar nu cu numele asta, pentur ca l-am cautat in registrle de nastere din 4 judete si nu-i, poate a fost nascut acasa si abandonat (cel mai probabil), iar parintii i-au pus un nume si clar ii stiau data nasterii.
Nu este singururl in acesata situatie, la fundatie mai sunt baieti care n-au avut acte, dar nu se stia absout nimic despre ei; asa ca primaria, IML-ul fundatia le-au dat nume, adresa si data probabila nasterii.
Multumim de incurajare, nadajduim sa reusim cat mai curand!
Tandrete, e greu cu noi, oamenii, daca nu ne iese ceva nu-i chip sa ne intereseze!
Hristos a inviat!
Ce trist ptr acest copil dar sa speram il ajuta cineva.
Trimiteți un comentariu