Puiul mic si albinuta

Trebuia sa se intample si o intalnire mai dramatica, avand in vedere cat de nazdravan este mezinul nostru. Cand am vazut albina zburand prin casa mi-a trecut o clipa prin cap ca exista pericolul intalnirii celor doi. Dar cand s-o invit afara m-a strigat Domnita , iar cand m-am intors lucratoarea disparuse. Dar se pare ca n-a disparut de tot si lovindu-se de geam in incercarea disperata de a iesi din balcon a ajuns pe jos, aproape de degetele-pensa ale nazdravanului. Care nici n-a stat pe ganduri si a pus mana pe ea, doar era destul de mare si de interesanta. Albinuta insa, dupa cum stim noi, nu-i furnica sa fuga spariata, ea se apara chiar si cu pretul vietii...
Plansul disperat si neintrerupt m-a facut sa ma gandesc ca a patit ceva, dar doar cand am vazut calaul-victima nemiscat in prag am realizat ca s-au cunoscut. A plans un pic, s-a umflat un pic, apoi a dormit un pic. Data viitoare va fi la fel de pregatit de intalnire, din pacate!
Nu stiu eu cum voi fi data viitoare, de data asta am stat in cumpana daca sa-l iau in brate si sa fug cu el la urgenta sau sa mai astept. Nu suntem persoane alergice, dar cu cei mici nu se stie niciodata...
Asa ca aveti grija la albinute, sunt tare harnicute, dar si razboinice si nu fac diferenta intre dusmanul -hot si degetele curioase de un an!