"Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme ? Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa ?" (Psalmul 26)
Ne este dat sa traim un timp propice mantuirii noastre. Iar teama a fost intotdeauna arma celui rau. Curge multa cerneala internauta in ultimul timp legat de vremurile acestea pe care le traim. Oare ne este de folos?
Sigur e bine sa stim citi semnele vremurilor si este bine ca avem inca oameni care sa ni le arate. Dar nu cred ca e cazul sa intram in panica. E nevoie doar ca lupta noastra pentru mantuire sa fie mai acerba. Ma tem ca tot ce se scrie e dintr-o teama exagerata a omului ca vine sfarsitul lumii si el nu e pregatit si s-ar putea sa-l rateze...Sau pentru ca se cauta vinovatii.
Teama asta anticipatorie nu este buna. Mantuitorul spune de mai multe ori in Evanghelii "nu va temeti"! Iar noi ce facem? Ne gandim ca aceste cuvinte sunt doar pentru apostoli, caci noi traim alte vremuri...cum alte vremuri? Nu este si pentru noi promisiunea Domnului ca va fi cu noi? Domnul vrea sa avem belsug...de El, de Har.
Ne temem pentru neputinta noastra, caci o cunoastem. Nu vi s-a intamplat sa descoperiti "o tarie" in voi atunci cand ati intampinat situatii limita? E, acolo a fost Hristos, El a fost taria din acele momente. Ce suntem fara El?! Daca noi credem in cuvantul Lui, nu avem motive de teama, poate de bucurie pentru ca-L vom intalni. Teama il scoate pe Hristos din inimile noastre, teama ne face sa plecam de la picioarele Lui, teama ne arunca in noi insine si in patimile noastre.
Este vremea sa arda inimile in noi pentru Hristos, nu sa ne milogim sa ne mai ingaduie in lumea aceasta, este vremea sa avem curajul de a-L marturisi si El va fi cu noi, este vremea sa ne apropiem de El in rugaciune staruitoare si sa ne dorim sa fim cu El. Este vremea aceasta de 2000 de ani, cum de n-am vazut pana acum?
Nicoleta
5 comentarii:
Eu totusi inca ma mai milogesc pentru articolul acela...Sau...poate ca nu...
N-am avea motive de teama daca am duce o viata smerita, plina de rugaciune si de jertfa....Daca am reusi sa ne sfintim; cu siguranta ca am fi plini de bucurie la gandul ca poate maine o sa-l intalnim pe Hristos... Dar asa cum ai spus si tu "ne temem pentru neputinta noastra caci o cunoastem", ne temem pentru faptul ca suntem pacatosi si impatimiti...si oare nu ar fi cazul sa ne temem? caci cine este curat ca pruncul? cine nu are pacat? si nu trebuie sa uitam: oricat de mare este milostivirea lui Dumnezeu, Acesta ne-a avertizat ca nimic necurat nu va intra in Imparatia Cerurilor si se va tine de cuvant.... Ceea ce am inteles din articolul tau este ca trebuie sa intetim razboiul cu ispitele si sa avem nadejde, si este foarte adevarat... .
Asa este, Gabriela, teama de neputintele noastre ne poate fi de folos duhovnicesc, dar panica semanata printre noi nu este.
Ar trebui sa ne temem chiar si fara aceste semne, caci ziua judecatii noastre poate fi si maine, doar Domnul stie asta. Lupta noastra, cred eu, trebuie sa fie aceeasi, cu patimile noastre. Iar Domnul se va milostivi spre noi.
Draga mea simt atata pace in randurile tale si ma bucur. Sunt cu totul de acord cu tine lupta trebuie dusa inlauntrul nostru asa cum spunea si Anca in articolul ei nu pe net, dar vezi daca nu ne-am manifesta teama si prin aceasta nu am recunoaste ca suntem slabi nici ajutorul nu ar veni... De multe ori Dumnezeu lucreaza prin oameni si vezi eu mai citesc de la tine un rand de la Anca un rand si tot asa imi clarific unele idei sau pur si simplu mi se atrage atentia asupra unui aspect pe care l-am scapat... Daca am fi imbunatatiti, sau am avea o viata plina de Duhul Sfant nu ar fi util sa aflam si parerile altora si sa ne confesam pe net grijile si fricile, despre ceea ce simtim noi, caci Duhul Sfant ne-ar lamuri dinainte .Vezi pana si aici oscilez caci ma gandesc ca nu imi este de folos sa am blog, la mantuire si totusi alta voce din inima spune ca e bine cand crestinii se aduna si se ajuta si sustin reciproc fie si doar pe net...Cred totusi ca cumpatarea e cheia ... sa judecam totul prin prisma moralei crestine ... Mie imi e tare drag de voi si cred ca si daca as renunta sa am blog tot le-as vizita pe ale voastre...
Nimic nu mai conteaza. Traim intr-o lume gri, goala pe dinauntru, pustiita de Dumnezeu si de smerenie. Orgolii nemasurate, vanitate si egocentrism exacerbat, iata noul sistem de valori care ne guverneaza viata.
Bine ai venit, Satana, pe Pamant ! Bine te-am regasit !
Bine ai venit, Iisuse Hristoase in sufletul meu ! Bine ne-am regasit !
Oricat m-as stradui sa fiu mai bun, mai umil, mai atent cu cei din jurul meu, parca cu atat este mai vigilent ochiul dracului, ochiul banului, ochiul cel gol si fara de lumina… Oricum as incerca sa ma apropii de oameni, cu atat mai mare este respingerea lor… Ma vei intreba, de ce ? Care este explicatia ? Vine Apocalipsa ? Vine Ziua Judecatii de Apoi ? Traim ultimile timpuri ?
Unii spun ca da, altii ca ba… Unii zic sa acceptam noile pasapoarte si noile cipuri, altii spun ca nu e bine… Eu cred ca daca Dumnezeu a ingaduit ca aceste cipuri sa apara, atunci stie El mai bine de ce… Nimic nu se intampla pe Pamant fara voia lui Dumnezeu… Toate relele pe care le resimtim din plin sunt pentru ca Dumnezeu a ingaduit sa le resimtitm… Vine Sfarsitul Lumii ? Nu putem stii…
Nu ne putem noi impotrivi planului lui Dumnezeu, dragii mei prieteni ! Nu putem noi prezice ziua si ora cand domnul Iisus Hristos va cobori din Ceruri langa noi pentru Judecata de Apoi…
Daca va fi sa se intample, se va intampla oricum, cu toata oponenta noastra fata de nu stiu ce cipuri sau fata de nu stiu ce pasapoarte digitale… Sfarsitul Lumii va veni odata cu Dumnezeu ! Iar atunci, fericiti vor fi aceia care se vor smeri si il vor primi in sufletul lor pe Acesta… Fericiti veti fi voi, dragii mei prieteni, care aveti acum rabdarea sa cititi aceste cuvinte simple pe care Dumnezeu a ingaduit ca eu sa le tastez acum pentru voi…
Ce facem totusi cu sufletul nostru ? Il vindem Diavolului ?
Din nefericire, aproape toti l-am amanetat deja… este deja arvunit sau inchiriat pe o perioada determinata Diavolului… Platim rate la banca, platim tribut orgoliului si mandriei noastre exacerbate, ne plang copiii de foame, ne plange sufletul in noi de durere… Toate acestea sunt rani pe care noi insine le-am provocat, poate din bune intentii, poate involuntar, poate inconstient… Indiferent de motiv, nu avem scuze, prieteni ! Nu putem da vina pe altii ! Noi suntem vinovati pentru propriile fapte si vom raspunde ca atare pentru ceea ce am gandit, pentru ceea ce am infaptuit…
Vin vremuri grele… Asta o stim cu totii… O simtim deja…
Exista oare o Cale mai scurta spre Fericire ?! O poteca spre luminisul inverzit al izvorului vietii ?! Un drum catre Adevar ?!
Putem sa spunem oare ca NOI suntem cei care CUNOASTEM cel mai bine ADEVARUL ? Putem sa ridicam primii piatra ?
Veti spune ca eu sunt de vina… Eu v-am provocat atata suferinta, atata durere, atatea nenorociri… Eu, eu, eu sunt de vina…
Veti indrepta poate si degetul aratator in directia mea pe strada…
Asta nu e nici o problema, pentru ca eu stiu ca am gresit…
Aveti insa grija ca trei degete ale mainii dumneavoastra sunt indreptate catre voi, dragii mei prieteni… Daca ma veti arata pe mine cu degetul, de fapt va aratati de 3 ori pe voi insiva… Trei degete le aveti indreptate catre barna din ochiul vostru. Aveti grija sa nu ramaneti orbi pentru totdeauna ! Sa nu va mai puteti dezlega de patima orgoliului vostru nemasurat… de ego-ul vostru infinit, de intunericul si de goliciunea sufletului secat de iubire…
Eu plec… Am primit un SMS de la un prieten care are nevoie de ajutorul meu. Va sosi maine dimineata in Orasul Ales si nu are unde dormi pentru ca toate hotelurile si hostelurile sunt deja ocupate. Sunt ocupate de altii oameni. M-a rugat sa il ajut si sa il primesc sa innopteze la mine acasa. Il voi astepta maine la gara, la trenul de ora 09 si 12 minute… Daca vreti sa il cunoasteti, maine ma puteti gasi cu EL la mine acasa. Vom da o petrecere in cinstea tuturor celor care au avut rabdarea sa citeasca cu atentie pana aici… Cum il cheama ? Pai... Numele lui este Iisus Hristos…
www.bogdan-oancea.blogspot.com
Trimiteți un comentariu