duminică, 4 ianuarie 2009

Ne-am intors...

Va dorim un an binecuvantat de Dumnezeu cu cele de folos spre mantuire.

Noi ne-am intors de pe unde am umblat, odihniti, si plini de bucurie; parca in ultimele zile imi era un pic dor de casuta noastra si de rutina mea zilnica...Dar sa va povestesc pe unde ne-au purtat pasii...si rotile.

Am plecat spre Campina abia pe 24 decembrie, foarte de dimineata, caci nu vroiam sa prindem aglomeratia infernala ce se produce de obicei la iesirea din Bucuresti; asa ca am ajuns la o ora matinala, numai buna de ajutat la framantat cozonacul. Buni avea toate ingrdientele pregatite, ne astepta sa ii tinem de lighean. Si a iesit un cozonac minunat, ca de fiecare data.


Apoi am cautat si gasit bradutul cel mai potrivit pentru noi, care a fost cioplit si impodobit cu multa bucurie si cu multe colinde. Desi Domnita noastra inca nu intelege semnificatia sarbatorii si nici a bradutului, s-a bucurat sa se joace cu podoabele si sa ne asculte cantand colinde. Acesta este rezultatul



In dimineata Cracuinului, ne-a trezit foarte devreme, caci Sfanta Liturghie incepe aici la ora 5. Ajunsi la biserica am avut o prima surpriza: curtea bisericii era luminata de candele facute de copii, lucru care ne-a facut sa intram mai repede in atmosfera de sarbatoare. Casuta de turta dulce din biserica a fost o alta surpriza placuta: Am trait apoi, ca in fiecare an, o liturghie minunata, ne-am simtit ca pastorii, veghind in linistea noptii nasterea Pruncului sfant. Bucuria ne-a fost intregita de cuminecare si de darurile primite de la parintele Petru (felicitari, turta dulce, ciocolata).

O craciunita ce duce vesela darul primit la Biserica:
Si darurile:
Zilele Sarbatorii au continuat pentru noi cu bucuria de a fi impreuna. Am mers si la parintii sotului, apoi la nasii nostri, impreuna cu care am intrat mai bine in lumea copilariei. Asa ca pe un ger cumplit si zapada, ne-a aventurat la malul marii sa privim cu se sparg valurile de tarm, apoi in oraselul copiilor, unde am pozat (ca orice parinte mandru de progresele odraslei) prima "invarteala" in carusel a domnitei; pe seara am mers sa ne jucam la caldurica impreuna cu alti copii, cautandu-l pe "ios caciuna". Oare unde s-a ascuns mosul asta? Duminica dintre sarbatori am avut si o surpriza dureroasa: o zi fara Sfanta Liturghie...


Trecerea in noul an a fost linistita, am fi vrut sa mergem la biserica, dar micuta noastra avea nevoie de somnul ei de frumusete. Asa ca am admirat de la balcon focul de artificii, am servit o feliuta de tort (cu blat de bezea si crema de ciocolata si zmeura) si ne-am culcat. Dimineata am fost pregatiti de Sfanta Liturghie, pe care atat de mult o doream dupa duminica fara aceasta bucurie. Si o fotografie cu biserica noastra draga:

Nu puteam pleca fara a ne bucura mai bine de zapada. Despovarati de Domnita am plecat la Sinaia. Desi drumul a fost dificil datorita aglomeratiei, ne-am simtit bine. La cota 1400 erau multi turisti pe schiuri, pe sanii, cu carucioare de copii si frig, ceata, asa ca am coborat repede. Ne-a placut drumul pana acolo, pe jos si apoi cu telegondola, asa ca odata ajunsi n-a mai avut nici un farmec si ne-am intors.

Am venit acasa plini...de bucate si bucurie. Si cu dorinta de a ne apropia si mai mult de Hristos, caci tare e bine langa ieslea Sa.

Nicoleta

2 comentarii:

MihaelaMaria spunea...

Bine ati revenit, La Multi Ani!

Raluca spunea...

La multi ani si un an nou binecuvantat!