Citeam acest articol al domnului Mircea Cartarescu si am ramas surprinsa de pozitia domniei sale in legatura cu subiectul educatiei si al moralei la romani. Ma mir ca domnia sa este atat de atins de decaderea morala a romanilor. Aceasta degradare e fireasca: constiinta crestina e pe patul de moarte privegheata de intelectualii nostri, iar cea "juridica"(adica sa-i fie frica romanului de lege) inca nu s-a trezit. Daca nesocotim poruncile lui Dumnezeu, le nesocotim pe toate nu doar una singura: de ce e mai putin grav sa desfranezi decat sa furi? Sigur, intr-o lume centrata pe sine, sa te simti amenintat de aproapele tau este cel mai grav lucru.
Intr-o lume care L-a uitat pe Dumnezeu si legile Sale, morala e doar un instrument de limitare a comportamentului. Si aceasta morala tinde sa se opreasca la deranjarea acestuia: libertatea mea se termina unde incepe libertatea celuilalt. De asta avem o zicala foarte iubita: "hotul neprins e negustor cinstit". Dar inaintea Lui Dumnezeu "isi fura singur caciula".
Cand un "formator de opinie" considera ca unele dintre legile Lui Dumnezeu sunt depasite si interpretate gresit, cum ar putea sa functioneze celelalte (sa nu furi, sa nu ucizi)? Daca homosexualitatea este "doar o pata de culoare" de ce nu ar fi si hotia o simpla aventura? Morala crestina nu e un set de reguli, este un mod de viata, un mod de viata traditional, curat, rodnic. Dar noi ne dorim atat de mult fatada slefuita a vestului , chiar daca are miros de necuratie; daca necuratia este in spatele usilor inchise, noua ne convine. Iar mai nou, daca e colorata si inedita poate iesi si in strada.
Excluderea educatiei religioase din scoli (eventual introducerea celei sexuale) va face ca lucrurile sa mearga din ce in ce mai prost. Asa ca e bine sa ne pregatim, domnilor carturari, de vremuri si mai rele!
Oamenii sunt debusolati, confuzi, nu stiu incotro s-o apuce nu din lipsa de educatie (=civilizatie) ci din lipsa unei legaturi cu Creatorul lor. Orice copil care ramane fara mama va purta aceasta lipsa in inima toata viata, indiferent cat de iubit va fi de cei care-l cresc. Cu atat mai mult lipsa legaturii cu Dumnezeu lasa urme. Psihologic vorbind un copil isi asculta parintele pentru ca il iubeste si nu pentru ca se teme de pedeapsa. Acelasi lucru este valabil si in legatura dintre om si Dumnezeu. De cine sa asculte un om care nu-L cunoaste pe Dumnezeu sau nu crede in El? Asculta de cei ce scriu in ziare sau apar la televiziune sau de cei considerati luminatori ai poporului.
Si inca un amanunt semnificativ: exista cercetati stiintifice(laice) care sustin cuvintele Sfintilor Parinti. Studii recente arata ca adolescentii care privesc imagini pornografice isi incep viata sexuala mai devreme. Acelasi lucru il spun si Sfintii Parinti: ca samanta pacatului intrata in om creste si ajunge copac ce darama casa. O neascultare neconstientizata va duce la alte si alte caderi ale omului.
PS. De obicei nu citesc textele domnului Cartareascu, astazi a fost o intamplare, dar imi amintesc cu durere un articol al domniei sale in care eram acuzati de un fel de orbire intelectuala ce ne impiedica sa vedem culoarea imaculata a ...noroiului.
Nicoleta
3 comentarii:
TU ai scris asta? Nu pot decat sa ma bucur!Te rog scrie mai des asa! Este nevoie! Eu mai am un singur lucru de adaugat, pentru ca hidosenia sa fie completa :M. C. este "studiat" la Limba si literatura romana din clasa a VII a!
Cartarescu, de-a lungul timpului, si-a exprimat multe opinii care nu-i fac cinste...
Da, Ivona, ma mai apuca si pe mine cateodata!
Sincer, nu sunt in masura sa comentez de nici un fel nici opera si nici editorialistica domnului Cartarescu, dar m-a revoltat faptul ca nu-si asuma nici un fel de responsabilitate pentru lucrurile pe care le scrie. Doar daca nu te citeste nimeni poti sa arunci cu vorbe fara sa-ti pese.
Si nu te poti considera un om responsabil daca nu realizezi ca spartura din pantof se va mari daca n-o repari (mai mult, tragi de pantof sa vezi cat de rezistent e)
Trimiteți un comentariu