luni, 12 ianuarie 2009

O duminica fara Sfanta Liturghie


Am stat putin in cumpana daca sa scriu...poate il sterg inainte de a-l publica...

Vreau doar sa scriu despre durerea pe care am simtit-o intr-o duminica. Eram cu sotul in vizita la socri, iar in acea duminica masina noastra nu mergea. De obicei ocoleam biserica din sat, caci auzisem multe lucruri nedemne...Dar in acea zi nu aveam cum sa ajungem pana la oras...

Pe drum ne gandeam ca am putea gasi biserica inchisa, desi era duminica si ora 10, dar era carare prin zapada, poarta deschisa si curtea bisericii maturata...asa ca ne-a trecut teama.

Am intrat si ne-am asezat mai in spate, se canta ceva, se rugau oamenii...Speram sa nu fi intarziat chiar atat de mult si asteptam sa prindem firul slujbei, sa intelegem si noi ce se petrece.

Era cald si bine in biserica, cateva capete imbrobodite s-au intors spre noi, trei brazi frumosi, impodobiti dominau mijlocul naosului, o lumina diafana se strecura cu indrazneala prin fereastra.

Si noi asteptam sa intelegem ceva...am auzit cateva rugaciuni de multumire si de binecuvantare pentru noul an ce avea sa inceapa in cateva zile, apoi un luuung pomelnic cu aproape toti cei din sat, cateva colinde, dar nici urma de Sfanta Liturghie...Si parintele a terminat...

Noi inca asteptam sa intelegem...si parintele ne-a spus ca baba Safta care coace prescurile a refuzat sa mai coaca si a patra prescura, cea pentru duminica! Au fost patru zile de sarbatoare si ea s-a ostenit sa coaca prescurile asa ca pentru cea de-a patra n-a mai avut energie...Iar fara prescura nu se poate tine sfanta slujba.

Am plecat dezamagiti, suparati, chiar furiosi, convinsi ca se apropie sfarsitul lumii...

Dar intr-un final am inteles...am fost acolo sa vedem ca Dumnezeu e ingaduitor si fata de noi cand lipsim, caci si noi suntem madulare ale Bisericii. Am aflat ca asa cum noua ne-a lipsit Sfanta Liturghie in acea duminica asa si noi ii lipsim Domnului atunci cand nu mergem la slujbe, desi am putea, dar suntem prea osteniti sau e mai cald in casuta noastra. E nevoie de noi caci biserica e un madular viu si sufera pentru fiecare voce ce nu canta la Liturghie.

Am inteles ca preotii pot gresi, dar si noi gresim, dar pe noi nu ne judecam prea aspru pentru ca noi suntem doar "nimeni" care intra si apoi poate pleca sau nici nu vine. Nu e chiar asa, caci Domnul ne stie fiecare pas, ne aude fiecare cantare si abia asteapta sa fie cu noi acolo, in casa Sa.

Sa mergem deci la Sfanta Liturghie cat de des putem, caci de va ingadui Domnul sa ajungem vremuri in care vom fi lipsiti de ea, vom simti mangaierea amintirii!
Nicoleta

Un comentariu:

Georgiana spunea...

Ma bucur ca ati ales sa publicati postarea! Am gasit-o foarte folositoare, intrucat si eu ma lupt cateodata cu "lenea" care ma impinge sa imi doresc sa lipsesc de la Liturghie! Postarea aceasta mi-a schimbat insa perspectiva. Va multumesc!

Doamne, ajuta!