Bunicul meu s-a nascut in 1912 si a fost un om foarte respectat in satul sau, munca lui este inca prezenta acolo desi a trecut la Domnul acum mai bine de 10 ani. N-a fost nici dascal, nici preot, a fost tamplar. Si nu exista casa veche in acel sat care sa nu aiba lemnarie facuta de mainile lui.
Era un om bland si calculat, cu credinta puternica in Dumnezeu, ar fi vrut sa fie preot, dar a ascultat de dorinta tatalui sau si a ramas in satul natal, ca tamplar.
Avea 29 de ani si o fetita cand a fost concentrat pe front; a plecat de acasa pe 10 aprilie 1940 si s-a mai intors in satul sau prin 1945. A avut si doua perioade scurte de concediu.
In 1941 a fost luat prizonier impreuna cu multi alti soldati romani, in luptele de la Odessa.
Acesta este jurnalul sau de razboi; e scurt, dar semnificativ pentru coordonatele pe care traiau oamenii in acele timpuri.
"Amintire din 7 iulie cand stateam in Bogdanesti, in transee si ne-a batut artileria rusa 3 zile in sir. Iar pe data de 10 iulie am fost dati un pluton la dispozitia companiei 24 Infanterie si noaptea inspre 11 am pus piciorul pe pamantul cel mult dorit al Basarabiei. 2 zile am luptat cu ei. Iar pe ziua de 14 am fost dati la dispozitia companiei 11 Siret si am plecat de am deplantat cateva brese de mine. Eram cu 2 grupe, eu cu una si Sergentul Cretu cu alta si mergand sa ne indeplinim misiunea am ajuns in marginea satului Tiganca. Am descoperit 72 de mine anti pe care le-am adunat si le-am dat foc; si mergand mai departe am ajuns in satul Gheltasu unde am gasit 4 brese si am facut la fel.
..........................
Iar in ziua de 4 August se face adunarea companiei si vine Dl capitan si ne intreaba care suntem Distrugatori, iar eu si cu sergentul Gandu am iesit afara din front si am spus ca noi suntem. Ma cheama pe mine capitanul si-mi arata schita unui...de dincolo de Nistru si imi spune sa mai iau pe sergentul Gandu si inca un om , sa trecem Nistrul si sa-l distrugem. Mi-am luat material, mi-am facut cruce si mi-am luat ramas bun de la prietenii mei si am plecat cu Dumnezeu inainte."-sergent Ioan Craciun
va urma
2 comentarii:
ce oameni!ma intreb cati si-ar mai risca azi viata pentru tara
Poate bunicul tau a luptat impreuna cu tatal meu. Cine stie? Poate voi afla asta din episoadele urmatoare...ar fi culmea...astept cu nerabdare continuarea. E minunat ca ai gasit jurnalul si ca-l impartasesti cu noi!
Trimiteți un comentariu