Citeam deunazi o carte despre educatia respectuoasa a copilului. Si incerc din rasputeri sa aplic cele citite cu domnita mea desi nu este foarte usor. Ma gasesc deseori stapanita de emotii primare si le eliberez fara cenzura. Acest lucru nu e prea intelept. Desi domnita e mica, cred ca simte si raspunde pe masura; mai ales cand reactioneaza la frustrare cu pumnisorii stransi sau cand ciupeste (de unde o fi vazut ea ca lucrul asta tine, doar nu ne-a vazut pe noi ciupind!). Cred ca e la faza in care invata prin incercare si eroare; sunt curioasa cate comportamente va mentine din cele ignorate.
Si mai citeam si despre oglindirea senimentelor copilului...Oare cum se face acest lucru la un copil de 1 an? Inca nu este constienta de emotiile ei, e la stadiul de emotii primare, neslefuite, explozive, ce se modifica rapid.
Cum putem noi, oameni stapaniti de patimi sa slefuim ortodox un temperament minunat? Asta este treaba de Sfinti!
Sfintii, in iubirea lor nelimitata pentru Dumnezeu si pentru creatia Sa se pot apleca sa faca educatie. Noi ne jucam...Dar cat e de dureros sa vezi copiii "jucati" fara dragoste dumenzeiasca. Si cat e de greu sa vezi adulti care vor "juca" alte fapturi. Ma cutremur de atata responsabilitate!
Dar stiu ca Domnul milei si al indurarii nu-I va lasa pe cei ce-L cauta cu inima curata. Asa ca ma rog ca Domnul sa nu ne lase sa ne "jucam" prea rau cu copiii nostri.
Iti multumesc Doamne, ca ne dai sansa sa crestem duhovniceste crescandu-ne copiii si ca ne dai atatea ajutoare in munca aceasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu