O icoana pentru un copil

Preiau de pe blogul minunat al Iuliei un mesaj de ajutor, acum, in prag de sarbatoare. Si va rog sa donati cat de putin puteti pentru acest inger, conteaza fiecare banut.

Iata mesajul

Daria Maria Vele ar putea fi copilul nostru de 2 ani şi 11 luni... A fost sănătoasă până a aflat că suferă de leucemie acută. Transplantul de măduvă din Austria poate fi mâna pe care i-o întinde Dumnezeu în ajutor. Dar fetiţa e încă mică şi n-are cei 150.000 euro necesari pentru operaţie. O ajutăm să ajungă la mâna salvatoare?Preiau anunţul de pe site-ul Radio Renaşterea Cluj:Familia unui preot are nevoie de ajutorul nostru
Facem pe această cale un apel către toţi cei care doresc să fie alături de drama familiei tânărului preot Cosmin Vele, redactor la Radio Renaşterea, a cărui fetiţă de trei ani a fost diagnosticată cu leucemie acută limfoblastică. Un tratament reuşit nu poate fi asigurat decât la o clinică de specialitate din Viena, cu costuri foarte mari, mult peste posibilităţile acestei familii. Cu convingerea că o boală poate fi învinsă de iubirea creştină dintre oameni şi de încrederea în ajutorul lui Dumnezeu, îi rugăm pe toţi cei care doresc să sprijine această familie să o facă la:
BRD ClujCont în lei - RO19BRDE130SV39919001300

Cont Euro: RO84BRDE130SV81431761300
Titular de cont: Vele Valeriu Cosmin

Si pentru ca faptele bune sa nu ramana nerasplatite, cei care doneaza si se inscriu la comentarii cu o adresa de mail, pot primi in dar, in noul an,

aceasta icoana pictata pe sticla

sau una dintre aceste carti:

Eu nu verific nimic, nu-mi trebuie dovezi, avem nevoie doar de inimi iubitoare. Puneti banutii in cont si veniti sa primiti daruri! Va astept.

Haideti sa mancam o prajitura mai putin si sa trimitem ingerul acesta la transplant!

Nicoleta

Idei pentru ultimele zile de post

Ultimele zile de post sunt provocatoare pentru gospodinele care ajung in pana de idei. Asa ca voi nota mai jos ce am gatit eu pentru cina si desert in ultimele zile.

Falafel la cuptor cu lipie facuta in casa, salata de varza rosie, castraveti murati si rosii.

Eu nu ma impac prea bine cu prajelile, asa ca am facut falafel din naut (1/2 kg, inmuiat peste noapte si matuntit in robot), un morcov, patrunjel, marar, usturoi (muult), 2 cepe, ulei, sare, 50 gr susan (jumatate maruntit, jumatate lasat intreg). Le-am copt in cuptor 25-30 minute, la foc mediu. Reteta lipiei este aici.

Tofu pe grill cu salata de rosii, masline si ceapa rosie:

Pentru astazi la biserica, baclava cu nuci, alune de padure, arahide crude, susan si fructe uscate (curmale, stafide). Baclavaua se face la fel ca si cea cu nuca, doar ca se umple cu acest amestec, dupa dorinta si fantezia fiecaruia. In plus am adaugat in sirop vanilie. Am pozat ultima bucatica scapata din manute pofticioase.

Si am incheiat ziua cu gogosi simple, care s-au umflat foarte frumos si au fost delicioase.

Nicoleta

O rochita de 30 de ani!

Buni ne-a facut de curand o mare bucurie, ne-a adus o rochita. Ce e special la rochita asta e faptul ca a mai fost imbracata de o fetita, acum 30 de ani. Buni a pastrat-o, nici ea nu stie de ce, cu siguranta nu se gandea, acum asa de multi ani, ca o va imbraca o Domnita care o striga "bunda".

Prima fetita a primit aceasta rochita in dar de la nasicii ei si poate si acest lucru o face speciala. Iata fetita de acum 30 de ani cu rochita cea noua si nasicii ei

Si iata si Domnita de astazi, cu aceeasi rochita, innoita de dragostea bunicii:

Nicoleta

Colinde, colinde

Aseara am avut parte de o mare bucurie. Desi consider ca e cam devreme pentru mers cu colindul, am fost bucuroasa sa-i primesc pe cei cativa tineri care ne incanta in fiecare an. Poate pentru ca imi doresc sa bucure cat mai multa lume cu colindele lor.

Imi plac tare mult, canta pentru toti, pentru cei care deschid si pentru cei care asculta din spatele usii. Au voci puternice si melodioase care au umplut scara de bloc si inimile noastre de incantare. Pentru cateva minute m-au transpus in alt loc si timp: in satul bunicilor mei pe vremea cand eram micuta si ascultam cu incantare pe cei mari care veneau cu colindul. Chiar am simtit aceste colinde ca o vestire a Nasterii Domnului! M-am simtit ca in seara de ajun!

Domnita a fost si ea foarte incantata, nu se mai oprea din "dirijat". Am fi ramas amandoua in usa toata seara insa stiam ca baietii au mult de colindat.

Dar am avut si un motiv de tristete: ca usile vecinilor mei nu s-au deschis, vestirea Nasterii Domnului nu i-a facut sa deschida usa...Ce trist pentru ei...Chiar daca s-au bucurat din spatele usii, bucuria lor n-a fost impartasita... Istoria Pruncului Sfant se repeta...oamenii nu-i deschid usa si nu-L primesc in inimi. Sau poate nu erau acasa...

Sondaj

Toata lumea isi doreste sa apartina. Si mai ales sa apartina de cei cu care se aseamana. Se pare ca postarile tuturor in ultima vreme se axeaza oarecum pe subiectul asta. Si pentru a apartine nu ne trebuie o structura neaparat, dar nici prezenta ei nu ar fi ceva rau, cred eu.
Si cum am aflat de curand ca in perioada interbelica exista o societate a femeilor ortodoxe, m-am intrebat daca ar putea fi de folos si in zilele noastre o asemenea societate. Nu stiu inca cu ce se ocupa atunci, desi banuiesc ca mai mult de probleme caritabile.
Am lansat un sondaj tocmai in ideea asta, de a vedea daca femeile ortodoxe isi mai doresc si mai au timp de a face lucruri impreuna. Asa ca va invit sa "votati", il gasiti in coloana din dreapta.

Nicoleta

Rugaciune pentru aproapele

Va invit, ca in fiecare saptamana sa ne rugam pentru cei care au nevoie de ajutor. Ii multumesc Ioanei care este alaturi de mine in aceasta initiativa. Si va invit sa postati la comentarii pe cei care au nevoie de rugaciune in comun.

Pentru saptamana aceasta:

-Maica Siluana, care ajuta atat de multe suflete cu sfatul si rugaciunea.

- Felix, un coleg de serviciu care la 35 de ani a facut o semi-pareza faciala. Nu se stie de ce, nu se stie exact ce se va intampla de aici inainte.

- si toti bolnavii care sunt in spitale in aste zile de post care in curand vor fi zile de sarbatoare. Am colindat cu ASCOR-ul serile trecute si am intrezarit multa durere, parca mai multa durere sufleteasca decat trupeasca. (preluate de la Ioana).

- Matei, un baietel cu leucemie acuta, Andrei cu stenoza esofagiana si Victor cu neurinom de acustic pe care ii putem ajuta si material, amanunte aici

- Andreea si Alexandru, Alina si Florin - sa le daruiasca Domnul cel milostiv copilasi

- Anca, o viitoare mamica cu iminenta de avort - s-o ajute Domnul sa duca sarcina cu bine.

Rugaciunea femeii inainte de nastere
Marie, Maica Preacurata, ceea ce ai purtat in pantecele tau cel binecuvantat pe Mantuitorul a toata lumea, inconjoara-ma pe mine, pacatoasa, cu dragostea ta de Maica si du rugaciunea mea la Fiul tau si Dumnezeul nostru, ca sa-mi binecuvanteze pruncul pe care-l port in pantece si sa ma invredniceasca sa-l aduc la lumina in chip firesc si sanatos, intarindu-ma cu puterea dreptei Sale, intru care bine am nadajduit. Amin.

Lacrimile copilariei

Nu stiu altii cum sunt...dar eu cand imi aud Domnita scancind imi vine sa fuuug! Acum, serios, cred ca e o problema de mentalitate felul in care percepem plansul. Sa incep cu o istorie a plansului la copil.

Sigur ca fiecare mamica iubeste foarte mult amintirea primului scantet al copilului, pe care l-a asteptat cu infrigurare la nastere. Iar mai apoi plansul opilului a declansat reactii in lant, firesti: schimbat, hranit, plimbat, dragalit, cantat, dus la camera de garda, dupa caz... Este absolut firesc ca cel mic sa isi exprime nevoile prin plans, cand alta modalitate de comunicare nu are. Acestea sunt lacrimile de nevoie;

O suparare, o durere, o nemultumire, o frustrare, toate pot declansa instantaneu suvoi de lacrimi din ochisorii copiilor nostri. Asa isi exprima ei sentimentele, la fel ca si noi de altfel. Si cred, din nou, ca e ceva absolut natural ce fac ei. Reactia noastra in astfel de cazuri este de multe ori exagerata: "nu mai plange ca n-ai patit nimic, de ce plangi?, iti dau eu una sa ai motive sa plangi!". Oare unde am invatat sa fim atat de "empatici"? Sa simtim durerea copilului nostru si sa-i raspundem in mod adecvat? Frazele astea le-am auzit probabil la printii nostri si le dam "mostenire" mai departe...Dar e o mostenire foarte dureroasa pentru copil, asa cum a fost si pentru noi. Nu spune nimeni ca dorintele lor trebuie implinite imediat, dar nici sentimentele lor nu trebuie negate. Faptul ca plang nu inseamna ca nu accepta hotararile noastre ci doar ca vor sa-si manifeste deschis nemultumirea sau durerea. Acestea sunt lacrimile de descarcare.

Lacrimile santaj sunt specialitatea copiilor la anumite varste, cine are copilasi mai mari stie despre ce e vorba. Dar nici de adulti nu-mi este rusine, varsa si ei multe lacrimi de tipul asta. Lacrimile de crocodil sunt atat de suparatoare incat trezesc reactii negative din partea celor din jur...sau, in foarte multe cazuri, plangaciosul obtine ce vrea. Asa ca va continua cu aceasta tehnica de induplecare pentru ca stie ca "tine". Doreste ceva? Doar cateva lacrimi strigate in gura mare si cateva batai din picior, pentru efect, si problema lui este rezolvata, mai ales daca spectacolul este in spatii publice. Mamica, bunica, matusa, taticul, toata lumea se grabeste sa linisteasca micutul domn Goe. Sa nu mai spun ca in asemenea situatii dramatice se gaseste cate o necunoscuta binevoitoare sa va dea sfaturi sau sa incerce sa linisteasca copilul!

Ce ne facem cu lacrimile? Exista solutii pentru toate cazurile.

• - in situatia unui copil mic care plange pentru ca are o nevoie, luati-l in brate, dragaliti-l, hraniti-l, plimbati-l. Nu stie sa se exprime altfel, iar la primul semn de santaj lasati-l in patut pentru o repriza sanatoasa de plans


• - daca aveti o situatie din a doua categorie, luati copilul in brate, oferiti suport, caldura: "Stiu ca esti suparat, poate gasim impreuna o solutie", "Stiu ca esti suparat, poti plange pana te simti mai bine" sau alte raspunsuri empatice, in functie de motivul plansului. Cel mai important este sa nu criticam si sa nu negam sentimentele micutului


• - in situatia a treia cea mai buna metoda este sa ignoram comportamentul; asta e cel mai greu lucru: sa ne tinem limba in frau cand copilul urla langa noi, iar noi suntem pregatiti cu discursuri pline de invataminte. Ne obosim in zadar, ei oricum doresc altceva de la noi. Cea mai proasta solutie este sa ii dam doua la fund si apoi sa-i implinim dorinta, ca sa scapam de gura lui. Este momentul sa fim calmi, empatici, suportivi, dar fermi pe pozitie: "Iti inteleg supararea ca nu putem cumpara obiectul x". Nici cearta, nici palmele, nici trimisul in camera nu sunt eficiente pe termen lung. Sigur ca e usor sa ii dai doua si apoi sa-i iei ce-si doreste, dar in situatia asta e bine sa fim pregatiti pentru spectacole asemanatoare in viitor. Copiii au un dar deosebit de a uita pedepsele care n-au legatura cu situatia (o palma pentru ca plange ca nu-i luam o masinuta), mai ales daca obtin ce-si doresc; e doar un pret pe care trebuie sa-l plateasca.

Lacrimile sunt firesti, le folosim si noi, iar unii le dorim in viata duhovniceasca. Ce exprima ele e mai greu de descoperit, dar cu putin exercitiu fiecare mamica poate gasi solutii eficiente si pline de dragoste pentru a-si calma micutul si a-l invata sa nu foloseasca lacrimile ca pe o arma si nici sa si le reprime.

Nicoleta