Educatia in Sfanta Scriptura

Ma gandesc de mult la o pericopa evanghelica, atat de draga noua: cea a fiului risipitor. Si in afara de intelesul primirii pocaintei noastre de catre Tatal ceresc, exista acolo si o lectie de educatie pentru copiii nostri.

"Si a zis: un om avea doi fii.

Si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Si el le-a impartit averea.

Si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara indepartata si acolo si-a risipit averea, traind in desfranari.

Si dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa

Si, ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari,si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii.

Si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea.

Dar, venindu-si in sine a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame!

Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta;

Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul dintre argatii tai.

Si, sculandu-se, a venit la tatal sau. Si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul sau si l-a sarutat.

Si i-a zis fiul: tata am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.

Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui;

Si aduceti vitelul cel ingasat si-l injunghati si, mancand, sa ne veselim;

Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa se veselasca"

Luca 15:11-24

Vedem ca parintele isi primeste fiul cu bratele deschise, se bucura de intoarcerea lui, face ospat mare pentru el, il repune in demnitatea de fiu, dar ii permite sa invete din propriile greseli si sa suporte consecintele actiunilor sale.

Mai intai ii permite sa aleaga, permitandu-i sa plece cu jumatatea lui de avere, desi cu siguranta stia ca este necopt si o va risipi. Asa face si Dumnezeu cu noi: ne da invatatura, ne calauzeste pe drumul bun, dar noi ne luam talantii si plecam sa-i cheltuim cum vrem noi. Dar oricand ne asteapta cu bratele deschise.

Apoi fiul realizeaza, in mijlocul "porcilor" ca ii este mai bine sa se intoarca la tatal sau chiar daca are de indurat rusinea de a recunoaste ca a gresit. Asta e mai greu cu noi; copiii nostri asteapta sa ne ducem noi dupa ei, caci asa ii invatam de mici. Nici nu cade bine copilul si mama e langa el sa-l ridice, sa-l stearga si sa-l pupe. Iar mai departe mergem si ne aducem copiii acasa, chiar daca ei nu constientizeaza ca le este mai bine langa noi decat intre straini. Ce e mai trist, e faptul ca ei vor pleca iar din invatatura noastra.

Il primeste cu bratele deschise, nu il cearta, nu il umileste, nu il bate! Il lasa sa suporte consecintele faptelor lui. Tatal nu zice: "Ce bine ca te-ai intors, vino sa-ti dau si jumatate din averea fratelui tau!" Ci zice fratelui mai mare: "Toate ale mele, ale tale sunt". Acest lucru ne arata ca dupa ospat fiul cel mic va ingriji porcii tatalui sau! Isi va asuma toata responsabilitatea, va face ca prin cainta lui sa se invredniceasca din nou de binecuvantarea de a fi fiu. Dar va trece prin acest "dus rece" pentru a creste duhovniceste. Iar tatal il va iubi, chiar daca e plin de necuratia porcilor.

Sa-i invatam pe copiii nostri calea dreapta, iar apoi sa le dam libertatea de a alege. Si daca noi ne facem treaba bine, chiar de vor gresi, vor sti sa se intoarca singuri, sa-si ia crucea responsabilitatii si sa mearga dupa Hristos.

Nicoleta

Bucurie Duhovniceasca

Sfarsitul acesta de saptamana l-am petrecut la Campina, orasul meu natal, atfel ca am avut ocazia sa ma bucur inca o data de Sfanta Liturghie de duminica la biserica mea de suflet: parohia Sfantul Nicolae, Slobozia. De aici am inceput sa-L simt pe Dumnezeu in fiinta mea. Imi amintesc ca era de Adormirea Maicii Domnului si am rugat-o pe mama sa mergem impreuna acolo, in ideea ca vom sta cateva minute cum stateam de obicei. Dar ajunsa acolo si intrata in acea atmosfera, nu as mai fi plecat vreodata.

Este o parohie model, oamenii se cunosc intre ei si se ajuta, daca esti strain te primesc cu bratele deschise. Prin jertfa lor s-a ridicat in 9 luni (25 martei-25 decembrie 2000, tarnosita la 17 decembrie) o biserica monumentala, pe care ei o ingrijesc, pe baza de voluntariat. In biserica toate sunt in randuiala, nimic nelalocul lui, armonie si liniste: nici o floare artificiala, nici un bec in plus, nici o icoana indoielnica, nici o cantare neortodoxa. In strane se sta cu schimbul, nimeni nu este "proprietar".

Biserica veche a fost a unui schit din secolul VIII si este cea mai veche biserica din zona. Biserica noua este in stil brancovenesc, iar pictura interioara in tehnica fresca(deocamdata sunt pictate doar altarul si cupola naosului) apartin pictorului Grigore Popescu, recunoscut ca cea mai desavarsit pictor bisericesc (a pictat de asemeni, printre altele biserica noua a Manastirii Lainici si biserica romaneasca mitropolitana de la Nurnberg). Biserica are doua hramuri: Pogorarea Sfantului Duh si Nasterea Domnului.

In timpul slujbelor nimeni nu deranjeaza, nu se foieste spre altar, nu vorbeste; cine intarzie se inchina scurt si se aseaza la locul sau. Parintele Petru Moga slujeste exemplar, astfel incat toata lumea sa inteleaga ce se intampla. Se canta omofon, de catre in cor barbatesc deosebit, dar de fapt toata lumea prezenta canta. Predica este profunda, provocatoare, pe placul intelectualului care il cauta pe Dumnezeu, as zice, bine documentata si argumentata; de obicei plec de acolo cu dorinta de a patrunde mai bine cuvintele parintelui. Duminica aceasta mi-a ramas in inima un cuvant al parintelui la care trebuie sa meditez: "Predica de pe munte se refera la fiinta omului, nu la comportamentul lui".

Sambata se organizeaza seri de cataheza de tip colocvial, iar periodic se tin conferinte pe diverse teme (teologie, economie, istorie, arta) sau concerte de muzica clasica. Toate acestea se desfasoara in minunata casa praznicala, sau casa pictorilor.

Imi pare rau ca nu am fotografii, dar va recomand cu caldura sa mergeti, daca aveti drum prin zona. Mai ales ca acest complex parohial a primit anul acesta premiul pentru arta, iar vernisajul complexului va avea loc pe 21 octombrie a.c.

Fotografiile sunt cu pictura din biserica mitropolitana Nurnberg, sursa http://www.rom2.de/modules.php?name=News&file=article&sid=1101.

Celor interesati le stau la dispozitie cu informatii despre cum se ajunge acolo.

Nicoleta

Liniste, va rog!

Iesim din casa si in holul blocului Domnita incepe:
- Aaaaa...aaaa...(tare)AAAAAA....(explicatie: e o fetita muzicala, si ii place mult ecoul de pe scara).
- Puiule, ssssst, intervine mami, trezim bebelusii de la 7!
A doua zi, in scara blocului, Domnita:
- Aaaaa....AAAAA....ssssst....aaaaa....ssssst.

Pelerinaj cu...caruciorul

De mai mult timp imi doresc sa mai mergem intr-un mic pelerinaj. Dar parca nu se potrivesc lucrurile si nu ajungem...din pacate.

Astazi au fost praznuiti in Biserica sfintii mucenici Ciprian si Iustina, si cum moastele lor se gasesc la biserica Zlatari din Bucuresti, am programat o mica iesire. Am incarcat domnita in carucior, mancata si dormita (oarecum), mancare de drum, apa, schimburi si haine si am plecat. Drumul cu autobuzul a fost usor, dar de la Unirii pana la Zlatari am avut de trecut multe obstacole (centrul vechi e in plina reconstructie). Coada la inchinat avea peste 50 de metri, lucru la care nu ma asteptam. Asa ca nu am putut implini dorinta de a ne inchina la sfintele moaste, dar ne-am inchinat in biserica. O biserica ingrijita, curata, cu pictura in restaurare, cu icoane frumoase si un cor pe masura (asa cred, nu l-am ascultat). M-am bucurat sa vad de cata evlavie se bucura Sfintii Ciprian si Iustina printre bucuresteni, chiar si printre cei care de obicei nu frecventeaza Biserica. Am vazut tineri si mai varstinici, femei si barbati, cu batic sau cu machiaj, citind acatistul sfintilor sau discutand intre ei, cu flori in maini sau cu lumanari. Atmosfera linistita, fara prea multi ambulanti, potrivita unui pelerinaj.


Si pentru ca mai aveam ceva timp am hotarat sa prelungim putin pelerinajul. Asa am ajuns la biserica Stavropoleos, bijuteria din centrul capitalei. Minunata biserica era aproape goala, doar cateva persoane se inchinau sau o admirau. Ne-am inchinat si am mai zabovit putin in atmosfera aceea dumnezeiasca, mai ales ca domnita a vrut sa sarute toate icoanele si sa reorganizeze pernele din strane.

Am lasat Stavropoleos si ne-am indreptat spre biserica cea mai draga mie: biserica Rusa. Imi era atat de dor de ea, n-am mai fost de mult...de prin Postul Mare. Aici am trait unele dintre cele mai frumoase momente ale vietii mele: slujbe duminicale, privegheri, cel mai minunat paraclis al Maicii Domnului pe care l-am auzit, predici profunde si sa nu uit cel mai minunat moment din viata mea de adult: cununia noastra. Asa ca aveam multe motive sa-mi doresc sa ajung aici...

Ne-am inchinat, domnita era tare bucuroasa sa sarute icoane si sa faca inchinaciuni! Era asa liniste si atat de bine...Apoi am zabovit pe bancile de afara, mai ales ca erau si parteneri de joaca pentru domnita: doi batranei si un pusti.

As fi vrut sa ajungem si la Darvari, dar era atat de bine la Rusa ca nu m-a putut desprinde de ea!
M-am intors acasa cu inima plina de lumina, ca si cum as fi fost la Sihastria! Si ii multumesc Domnului pentru ziua aceasta!

Nicoleta

Maica Domnului-Maica noastra

Ma intristez cand vad oameni care isi spun crestini si nu o cinstesc pa Maica Domnului. Iata cateva argumente pentru aceasta cinstire.
"Iar cand zicea Dansul aceasta, o femeie din popor ridicandu-si glasul , a zis catre Dansul:'fericit este pantecele care te-a purtat si sanul la care ai supt'. Iar Iisus a raspuns:'Asa este, dar fericiti sunt si cei care asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc"(Luca 11:27-28)

Domnul ne spune ca Maica Sa este model de viata crestina. Din nefericire, barierele lingvistice ii fac pe unii dintre noi sa nu inteleaga corect cuvintele Domnului. Parca nu prea se potriveste prima parte a raspunsului Domnului cu cea de-a doua, "dar"-ul acela pare a anula fericirea adusa de Domnul Maicii Sale. Si drept este ca Maica Sfanta sa fie fricita. Noi, pacatosi fiind si ne iubim, respectam si ascultam de cuvantul mamelor noastre. Cu atat mai mult Domnul o iubeste pe Maica Sa nu ca pe o femeie oarecare, ci ca pe fiinta impodobita cu smerenie, dragoste dumnzeiasca si fara patimi omenesti. Cum sa n-o iubim noi? Cat nu mijloceste ea pentru noi? Si de ce nu ar mijloci, doar ne este si noua maica, data chiar de Domnul.

Cred ca acel "dar" care desparte cuvintele Domnului reprezinta o intarire, astfel ca noi sa luam aminte la cuvintele Lui, datatoare de viata, si sa invatam o cale de a-L cunoaste si de a-L primi in casa inimilor noastre. Cuvintele Domnului suna cam asa: "Asa este, caci pentru smerenia, dragostea si ascultarea ei, s-a invrednicit a fi Maica a Domnului. Aceasta este calea spre fericirea adevarata."

Acelasi lucru Domnul il spune si cu alta ocazie: Iata mama Ta si fratii Tai sunt afara. Te cauta. Si raspunzand lor, le-a zis:"iata mama Mea si fratii Mei. Caci oricine va face voia lui Dumnezeu acesta este fratele Meu si sora Mea si mama Mea"(Marcu 3:32-35). Astfel ne arata ca rudenia trupeasca a urmat unei rudenii duhovnicesti (mai intai a fost:"Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau"-Luca 1:38) si nu invers, cum rau cred unii. Ascultam mai demult un comentariu al unor parinti (imi cer iertare ca nu le-am retinut numele) despre aceasta dorinta apriga a femeilor din Vechiul Testament de a avea copii. Si spuneau parintii ca dorinta lor venea din nevoia de a implini o datorie dumnezeiasca, nu una omeneasca, de a fi in genealogia Mantuitorului. Aveau aceasta constiinta mesianica. De aceea era un blestem pentru familii sa nu aiba copii. Maica Domnului in schimb a nascut pe "Fiul Tatalui", ea este varful de lance al genealogiei, este Nascatoare de Dumnezeu. Ce nevoie mai avea sa aiba si alti fii?

Familia noastra are mare evlavie la Maica Domnului, motiv pentru care domnita noastra ii poarta numele. Ne-a ajutat intotdeauna si stim ca ne vegheaza necontenit, ne-a tinut in bratele sale calde cand ne-a fost greu si ne acopera tot timpul cu Acoperamantul sau cel minunat. O iubim pentru ca este maica noastra. Asa ca astazi, la praznicul acesta luminat putem spune doar:

"Bucura-te, bucuria noastra; acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant"
Nicoleta

Anunt

Maine, 1 octombrie, va fi tarnosita biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din incinta Spitalului de Psihiatrie "Prof. Dr Al. Obregia" (fostul spital 9) de pe soseaua Berceni.
Slujba de sfintire va incepe la ora 8.

Psalmul cel mai drag sufletului meu acum

Psalmul 8

1. Doamne, Dumnezeu nostru, cat de minunat este numele Tau in tot pamantul! Ca s-a inaltat slava Ta mai presus de ceruri.

2. Din gura pruncilor si a celor ce sug ai savarsit lauda, pentru vrajmasii Tai, ca sa amutesti pe vrajmas si pe razbunator.

3. Cand privesc cerurile, lucrul mainilor tale, luna si stelele pe care Tu le-ai intemeiat, imi zic:

4. Ce este omul ca-Ti amintesti de el? Sau fiul omului, ca-l cercetezi pe el?

5. Micsoratu-l-ai pe dansul cu putin fata de ingeri, cu slava si cu cinste l-ai incununat pe el.

6. Pusu-l-ai pe dansul peste lucrul mainilor tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.

7. Oile si boii, toate; inca si dobitoacele campului;

8. Pasarile cerului si pestii marii, cele ce strabat cararile marilor.

9. Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este numele Tau in tot pamantul!



Ma impesioneaza de fiecare data cand il citesc. Arata atat de frumos cat de mult ne iubeste pe noi Dumnezeu si cata incredere are in noi. Iar noi cat de des il dezamagim...

Ne iubeste asa de mult incat ne-a dat pe mana toata creatia! Ne-a facut stapani! Dupa chipul sau! Sa nu mai spun ca apoi ne-a dat si pe Fiul Sau!

Oare cati dintre noi am lasa tot ce avem pe mana chiar si a celui mai drag prieten? Sa lasam chiar tot? Ar insemna sa iubim acea persoana mult, mult...dumnezeieste.

Eu una sunt departe de aceasta iubire, dar asta este un punct la care as vrea sa mai meditez.



Slava Tie, Doamne, slava Tie!

Nicoleta