Prima Liturghie

Mi-au placut intotdeauna bisericile vechi, incarcate de istorie. Le-am admirat zidurile batute de ploi si vant, m-am intrebat de multe ori cum se rugau oamenii in perioada construirii ei si mai apoi, ce-si doreau si cum le-a schimbat biserica viata! Cate lacrimi au strans icoanele, cate bucurii au impartasit frescele, cate cantari de slava au razbatut dincolo de zidurile semete...Si m-am simtit ca parte din istoria ei, o parte nesemnificativa dintr-o istorie mare, ca un graunte de nisip pe plaja.
Anul trecut am participat insa pentru prima data la prima Liturghie in prima biserica ortodoxa romaneasca construita in nordul Europei, o biserica pe care o cunosc de la stadiul de dorinta, sfortare, rugaciune, ispite si dezamagiri. Sa fii martor la inaltarea unei biserici e ca si cum ai fi din nou martor la Facerea lumii sau nasterea unui copil. Prima Liturghie poate trece ca un moment neimportant in multele care vor urma, in evenimentele care o vor face memorabila. Dar atunci cand o cunosti la nivel de scandura, sindrila si petic de cer e altfel, e chiar inceputul lumii. Esti participant la scrierea vietii ei. Ea va dainui mult dupa ce eu nu voi mai fi aici si poate multi vor trece si ii vor mangaia zidurile vechi, si poate se vor intreba din ale cui visuri si rugaciuni o fi fost ea plamadita!

 

 

 

in ziua de Craciun

Vara asta...

Rasnov

...a fost scurta, dar cu multe bucurii. Si daca judecam dupa vara suedeza, s-a cam terminat, desi in ultimele saptamani a fost frumos, insorit si chiar caldut. Stiti ce se spune despre vara suedeza? Ca e cea mai frumoasa zi din an!

O mare mai albastra

...si o dorinta implinita-Souroti

Bucovina eterna

Si o camasa de bebe mare!

Diferente culturale...

In fata spitalului, chiar in dreptul trotuarului, probabil obosoti si cam flamanzi,
stau pe niste trepte doi copilasi bruneti si un tatic. Taticul indeasa cu o lingurita, mancare dintr-un borcanel, in gura unuia dintre copii. Copiii  au intre 2 si 5 ani as zice eu. Un pusti blond pe bicicleta se opreste si se zgaieste cu gura cascata la scena din fata lui. Dupa cateva momente de cercetare reciproca in tacere, taticul spune:
- Buna. Cum te cheama?
- Gunar, mormaie pustiul blond.
- Poftim?
- Gunar, se aude mai tare de sub casca.
- Buna, Gunar, pe fetita mea o cheama Yasmin..
Mai departe n-am auzit caci  eram doar in trecere...Dar am meditat un pic la scena asta poate tipica pentru cele doua (sau mai multe) lumi care traiesc aici: caci pustiul blond niciodata n-ar manca pe marginea unei trepte, dar nici nu ar intra in vorba atat de firesc cu un necunoscut!

Critica si feed-back

Zilele trecute, la sedinta cu parintii de la scoala am vazut un filmulet care mi-a placut. In ultimul timp se vorbeste foarte mult de cat de destructiva este critica in educatia copilului. E un mare 'NO. NO'.  In schimb, copilul trebuie incurajat...stai, mai nou nici asta nu-i bine. Nu e bine nicicum, daca ii asculti pe toti, nu faci bine nimic ca parinte! Si totusi...exista speranta!
Iata cum feed-back-ul ('E un inceput bun') si critica constructiva (aici nu e bine, eu as face asa) imbunatatesc munca unui copil, ii dau incredere ca poate, il perfectioneaza. Enjoy!

Despre stress

Interesant! Nu m-am gandit pana acum ca perceptia asupra stresului poate sa ne streseze si mai tare...putand deveni fatala!

Knäckebröd

Este o paine foarte folosita in Suedia, alba sau neagra, de secara, grau, ovaz sau diverse alte combinatii, cu seminte sau arome, dulce sau sarata e foarte apreciata pe aici. Componenta comuna e ca e ...tare si uscata ca o scoarta! Mancam si noi, copiii au invatat de la scoala/gradi, noi ne-am invatat singuri. E buna, hranitoare si sanantoasa, facuta in general din ingrediente putine, fara mii de adaosuri.
O perioada am tot facut in casa, cu seminte, dupa o reteta primita de la o colega de serviciu, dar am renuntat pentru ca nu era total pe gustul meu. De curand am mancat una facuta din faina de porumb si seminte, atat de buna, ca trebuia sa o fac si eu. Si iat-o, pe numele ei...knäckemamaliga:)

1 dl seminte de susan
1 dl seminte de floarea soarelui
1 dl seminte de dovleac
2 dl faina de porumb (nu malai grisat ci faina fina de porumb). Ultima data am combinat faina de porumb cu fulgi de ovaz si a iesit la fel de buna.
3-4 linguri ulei (reteta originala era cu 1/2 dl ulei, dar pentur mine a fost prea mult)
1 lg de sare
2 dl apa clocotita.
Se amesteca toate ingredientele solide, iar peste ele se adauga apa clocotita, se amesteca bine. Se intinde in foaie subtire de 1-2 mm (cel mai usor se intinde intre doua foi de copt) Se coace la 170 gr timp de 30 min sau pana cand semintele sunt coapte.
Reteta e foarte versatila, se pot folosi orice seminte si cu siguranta si alte tipuri de faina. Noua ne place asta ca ne aminteste de copilarie, coaja de mamaliga de pe ceaun in combinatie cu seminte prajite!

Ziua sosetelor diferite

Iustin a fost azi mai original:)

Sau...olika strumpor dagen!  Maine este ziua internationala a Sindromului Down. 21 martie nu a fost aleasa intamplator, ci intrucat persoanele cu sdr Down au trei cromozomi in perechea 21. Multi sarbatoresc ziua purtand sosete din perechi diferite in acea zi, pentru

a arata ca diversitatea e buna. Anul acesta 21 martie pica sambata asa ca ziua sosetelor diferite a avut loc azi. Maria a mers la scoala cu sosete din perechi diferite, la fel ca toti colegii ei! Am fost un pic surprinsa sa vad ca si la ora de balet fetitele au respectat ziua!! Mi-a placut initiativa, acum copilasii stiu ca printre ei se afla si copii speciali care vor sa se bucure de o copilarie la fel de frumoasa ca si a lor!

Carti de pe Amazon

De ceva timp ma tot uit si uit la diverse carti pe Amazon, dar pana acum n-am avut 'curajul' sa comand de la ei. Pana de curand cand am vrut neaparat 'Awakenings'. Am pierdut vreo doua zile sapand si saptand dupa carti, pana cand am adunat vreo 18 (!) dintre titlurile la care tot am visat, plus cateva care mi-au facut cu ochiul pe acolo. Am zis sa comand cat mai multe in ideea ca le arunca intr-o cutie si in acest fel pretul transportului va fi mai mic, dar n-a fost asa, au venit in pachete mici sau chiar individual astfel ca desi pretul cartilor a fost modic, cel al ambalatului si transportului au facut o suma frumusica! Am facut un calcul sumar si am vazut ca oricum am facut o economie bunicica de bani, plus ca am luat si cateva carti care nu se gasesc pe aici. Pana acum au venit doar 14, una nu mai e in stoc si voi primi banii inapoi, iar pe alte 3 inca le mai astept. Din pacate la una dintre ele nu am fost atenta si am comandat o editie prea veche ca sa-mi poata fi de folos, in rest...numai de bine!

Later Edit: Tocmai ce dadusem drumul postarii cand a sunat postasul cu ultimele trei carti la subrat!

Carti, carti....

In ultimul timp, find mai mult acasa, si vremea nepermitandu-ne sa iesim prea mult afara, ma delectez cu lecturi. Nu mult, ca ziua nu-i tare lunga, dar de calitate!
Treating affect phobia nu-i carte de lectura e mai mult de studiat, dar cum eu n-am timp, am zis ca macar s-o lecturez, seara, poate se mai prinde cate ceva si de mine. O carte de psihoterapie foarte buna, cu multe exemple, densa fara a fi insa stufoasa. Pentru ea mi-ar trebui mai multa tihna

Memoriile IPS Bartolomeu Anania mi le doream de mult si tocmai ce le-am primit imprumut de la un prieten. Am citit-o pe nerasuflate, e o carte pe care cu greu o lasi din mana, daca mai avea inca pe atatea pagini, le-as fi sorbit la fel de insetata. Doar un mic minus am de zis...unele amanunte descrise mi-as fi dorit sa nu le aflu, inca ma bantuie unele imagini, n-ar fi scazut din valoarea cartii, dar as fi ramas eu mai senina dupa lecturare.
Mudwomwn am citit-o la recomandarea unei colege psiholog. Nu este o lectura facila, eu am avut nevoie de timp s-o asez in minte, pagina cu pagina, capitol cu capitol. Dincolo de povestea impresionanata a succesului academic al lui Meredith, prima femeie rector universitar, a intrigilor si obstacolelor pe care le intampina, mai impresionanta este povestea tragica a destinului ei. Nascuta dintr-o mama bolnava psihic care o abandoneaza motii, este salvata de mai multe ori fizic, dar nevoile ei emotionale nu vor fi implinite niciodata. Salvata miraculos de la moartea fizica, este abandonata mortii emotionale intr-un camin abuziv, de unde este salvata, din nou de o familie in doliu unde va deveni inlocuitor de fiica iubita. Meredith se desprinde singura din hatisul acesta fals, dar raul este deja facut, ea nu se considera vredninca de afectiune si respect,  ci doar vrednica sa fie intotdeauna "cealalta femeie".Mudwoman nu-i usor de citit, e o carte viscerala, mlastinoasa, pe alocuri halucinanta, dar misterioasa si emotionanta. Este o poveste de viata!

Special am lasat-o la final pe Selma Lagerlof: Legendele despre Hristos si Imparatul Portugaliei. In afara calitatii lecturii (inca o citesc) am vrut sa va arat cartea, care este in editie priceps (1939). Este una dintre acele carti pe care mai intai o pui pe noptiera ca sa iti fie aproape si sa o poti admira, atinge, ii studiezi marginile aurite si imbracatura din piele, intrebandu-te cate alte maini au mai atins-o in atitia ani (dupa starea ei as spune ca nu foarte multe), apoi citesti, dand cum un fel de evlavie filele. In plus e scrisa in limbaj vechi, o adevarata placere!
Si acestea sunt lecturile pe care mi le propun in Posul ce tocmai a inceput, ca intarire si hrana.

Va doresc un Post cu mult folos duhovnicesc!

Suedeze - Posta

Azi m-am gandit sa va povestesc cate ceva despre Posta suedeza si folosirea internetului. Desi nu e o lectie la nivel individual, mi se pare de folos. Nu putem noi schimba sistemul, dar macar sa stim spre ce sa tindem.
Deci...despre posta!
In Suedia functia postei este aproape nelimitata in ce priveste trimiterea de ...orice. De la banalele scrisori si colete pana la actele cele mai importante. Spre exemplu: ai de primit bani si expeditorul nu are numarul tau de cont-primesti prin posta un cec, alocatia copiilor-la fel, daca nu ai lasat contul institutiei care iti livreaza banii. Banii ii ridici de la aproape orice magazin. Ai nevoie de echivalarea studiilor? Trimiti frumos copii ale actelor originale prin Posta si primesti pe aceeasi cale actele originale emise. Vrei sa-ti schimbi permisul de conducere cu unul suedez? Trimiti tot prin posta. Vrei cetatenie? La fel de usor. Nu-i dosarul complet? Primesti instiintare pe mail ca ai nevoie de mai multe acte. Ai un copil nou-nout care trebuie inregistrat? Primesti prin posta un formular pentru care il completezi cu numele copilului si pe care il trimiti expeditorului. N-au certificare de nastere, dar copilul primeste numar personal (un fel de CNP fara de care nu existi) la cateva ore de la nastere, chiar inainte de a avea nume inregistrat!
Fara cozi inutile, fara ghisee, fara drumuri pana la diverse institutii care poate au sediul in cealalta parte a tarii. Imi amintesc drumurile pentru depunerea dosarului pentru examen de specialist, ridicarea diplomei, obtinerea certificatului de conformitate, iar eu locuiam la Bucuresti...oare cum o fi fost pentru alti colegi? Si nu, nici pana la posta nu e nevoie sa mergi, toate vin direct in casa! In plus orice magazin poate avea oficiu postal, orice casa de la marile magazine vinde timbre postale si la multe colturi de starda sunt cutii.

Internetul este si el un instrument de usurare a vietii: platesti facturi, amenzi (daca ai ghinionul), cumperi orice, inclusiv bilet de tren sau de autobuz, iar cu semnatura electronica iti poti face declaratia de impozit, face cererea si administrarea zilelor de concediu de ingrijire copil. Scapi de hartii, ghisee si batai de cap!
Mi se par lucruri facute pentru om, nu imposibil de realizat si in alte parti ale lumii...daca ar exista interes!

Primavara?

Noi inca mai asteptam zapada...
Iarna asta a fost destul de blanda, noroasa, ploioasa, dar blanda. A nins de cateva ori, dar nesemnificativ, asa ca sania este inca in boxa. Copiii se roga pentru zapada inca din decembrie si de-a lungul iernii am privit cu oarecare invidie nametii din Romania! Saptamana viitoare au copiii vacanta de iarna, care prin excelenta e dedicata sportului si in special schiului, dar noi nu avem fir de zapada. Ieri au fost insa 7 grade, zi insorita, azi si maine se anunta la fel...

branduse de primavara

 Ce ma face insa cel mai mult sa cred ca zapada nu mai vine (poate doar a mieilor)  sunt bulboasele din balcon. Anul trecut am primit branduse, narcise si lalele ale caror bulbi au ajuns intr-un singur ghiveci din economie de spatiu, in ideea ca imi voi face timp prin februarie sa le replantez. In timpul verii le-am mai udat, dar dupa aparitia lui fat-frumos Iustin, am uitat complet de ele. Ele insa mi-au facut o surpriza si au scos capusoarele la suprafata. Mi-am facut timp si le-am replantat,acum stau cuminti in balconul rece, dar insorit, care dupa-amiaza se va transforma, cu siguranta, in sera!

narcise tete-a-tete

lalele (cred, nu sunt sigura, vom vedea)

Imi plac mult, ma bucur ca vine primavara, dar nu pot sa nu suspin dupa zapada neatinsa anul asta!

Si la alte case...

Cu alte cuvinte, despre diversificare, varianta suedeza.
Iustin are 6 luni, asa ca am mers la controlul de 6 luni plus vizita medicala. Incepem cu catarit, masurat, jucat, evaluat, cu asistenta. Apoi incepe discursul despre diversificare: fara zahar, fara sare, fara miere, fara frunze verzi (putin patrunjel e admis), fara sfecla (!), fara lapte de vaca, in rest tot ce mancam noi (!!). Noi mai mancam cate o coasta de porc, am banuit ca pot s-o mai aman, n-am mai intrebat.
Apoi vine medicul, il vede si decide ca e un copil sanatos, asa ca trece la povestea diversificarii:  are nevoie de fier, sa ii dau terci de cereale, dar nu din cel facut de mine ci din cel cumparat pentru ca e imbogatit cu Fe. In plus sa-i pun in piureul de legume sau pe tartinute cu paine alba (!!) pate de ficat din comert ca are mult ficat si e tare bun pentru copil (NB: in sarcina mi s-a recomandat sa nu mananc ficat pentru ca are prea mult fier, cu mentiunea ca pot manca pate de ficat pentru ca are foarte putin ficat!). Bun, mergem acasa si citim ambalajele: terciul lor minunat contine printre altele grasime din lapte, smantana si proteine din lapte. Eu banuiesc ca e vorba acolo de lapte de vaca si nu de mama!! Pate de ficat: in afara ca ficatul e pe locul cinci in lista de ingrediente, produsul mai contine: grasime de purcel, zahar, smantana, multime de E-uri!
Eu stiu ca sunt vikingi, dar chiar asa, macar de recomandau si ei un cotlet ceva, nu?
Am inceput cu mar ras, n-are fier, dar ii place!

Noutati medicale

Din ziarul medical suedez, pe scurt:
- un nou antibiotic impotriva bacteriilor gram-pozitive rezistente la alte antibiotice (problema garva si foarte actuala astazi, de altfel): teixobactin
- antrenamentul muscular de rezistenta, realizat regulat, coordonat  influenteaza mii de metilari ale DNA-ului si genelor cuplate cu starea de bine si sanatate. Aceasta descoperire poate deveni importanta pentru pacientii cu diabet de tip 2 si boli cardio-vasculare, dar si pentru cei care vor sa-si mentina o buna functionare muculara de-a lungul vietii. Cu alte cuvinte, cine face miscare traieste mai mult si mai sanatos. Apropo, in Suedia se poate prescrie activitate fizica pe reteta!!
- Si din aceeasi grupa: stenoza spinala lombara se poate ameliora cu activitate fizica de tipul mersului pe bicicleta, mergand chiar pana la a nu mai fi necesara interventia chirurgicala.
- stiati ca: prima cezariana in urma careia atat mama cat si copilul au supravietuit a fost inregistrata in 1580?? Greu de crezut!! In Suedia prima cezariana in urma careia copilul a supravietuit s-a inregistrat in 1877, iar prima in care au supravietuit amanadoi 1885!

Zi senina

Iarna asta soarele a fost cam scump la vedere, cred ca l-am vazut de cateva ori in ultimele trei luni. In rest nori si ploaie...nici macar zapada, pe care inca n-am atins-o in iarna asta!
Ieri a fost senin toata ziua, asa ca am profitat cu mic cu mare de cerul senin si am iesit pe inserat la o plimbarica. Ne-am delectat cu mare, cer si insule razlete:

Suedeze - miscarea

M-am gandit sa scriu cateva lucruri pe care le-am invatat de la suedezi, care mi se par aplicabile oriunde in lume, care pot fi lectii si pentru altii.

Azi vorbim despre miscare

Inca de la cursul de limba suedeza am aflat de mersul nordic si de o activitate foarte practicata de suedezi: miscarea. Mersul de jos si alergatul (jogging) sunt cele mai populare sporturi in Suedia, spuneau lectiile noastre, pentru ca sunt cele mai accesibile si ieftine. Urmeaza apoi alte sporturi desfasurate in aer liber sau la sala de sport, exista multe cluburi sportive pentru amatori, deci suedezii sunt foarte interesati de sport.
Ajunsi aici am constata ca lectiile de la scoala nu erau simple povesti, suedezii (unii dintre ei) chiar iubesc miscarea. Indiferent daca e dimineata, pranz sau seara, daca sunt tineri sau octogenari suedezii merg pe jos. Si merg pe jos nu doar ca sa se deplaseze la serviciu, la magazin sau dupa copii la scoala/gradi, ci merg pe jos ca miscare constienta, intensiva, masurata, pentru sanantate. In Suedia, 'ma plimb' nu inseamna ma misc agale pe starda, mancand o inghetata sau plimband caruciorul! Chiar si plimbatul copilului in carucior sau al cainelui se face in ritm alert, ca miscare de intretinere. Se folosesc de orice ocazie pentru a se misca, multi merg la serviciu pe bicicleta, ca majoritatea colegilor mei de serviciu, de altfel. Chiar si copiii pedaleaza pana la scoala.
Varianta numita 'mersul nordic' implica miscarea si a bratelor, uneori ajutate de bete asemanatoare celor de schi. Si alergatul e popular aici, dar lumea nu fuge dupa autobuz sau pentru ca a intarziat la serviciu! Apoi salile de sport sunt pline, fac gimnastica in apa, hochei, fotbal, tenis, orice sport oricand, oricum. Copiii sunt incurajati sa practice sport, 'temele' clasei in care este Maria sunt ...sportul si lb engleza! Sigur ca nu fac cine stie ce sport la scoala la varsta asta, dar unul dintre lucrurile pe care copiii le invata  este 'A face miscare in fiecare zi este important'. Au in fiecare saptamana o zi cu 'plimbarea de dimineata'
in care combina mersul pe jos cu studierea naturii, indiferent de anotimp, indiferent de vreme! Este adevarat si ca nu trebuie sa strabata tot orasul pentru a intalni un copac, au scoala intr-o padurice. Dar conceptul mi se pare foarte important!

Cum spuneam unii sunt interesati cu adevarat de sport si il practica. Am invatat si noi sa facem la fel, desi poate nu ne miscam la fel de intensiv ca ei, dar am devenit mai constienti de importanta activitatii fizice pentru sanantate!
Voi cum va miscati?  Iesiti sambata dimineata, pe minus grade insotiti de toata casa, sa faceti o ora de miscare, si asta in mod regulat? Recunosc ca eu nu:), in nici un caz asa de dimineata! Mai am de lucrat!

Lectii

Astazi am mers la patinoar cu cei mai mari. Pentru Em a fost a doua oara cand a patinat si s-a descurcat foarte bine, curand imi va da lectii. M-am surprins dandu-le indicatii despre cum sa tina genunchii indoiti si mi-am amintit de tata si primele mele ore de schi. Desi nu l-am vazut niciodata pe tata schiind, imi amintesc indicatiile lui, de a tine genunchii usor flectati. Nu cred ca eram mai mare decat Em cand am pus prima data schiurile in picioare. Cu toate mijloacele modeste ale parintilor mei n-a fost iarna in care sa nu ne duca la munte, la schi. Imi amintesc si acum ceaiul cu lamaie, fiebinte din termosul rosu si tartinele cu paine subtire mancate cu pofta la baza partiei. Partiile de la Predeal si de la Sinaia au fost locuri ale bucuriei in copilarie...
Astazi nu mai schiez, n-am mai facut-o de multi, multi ani, dar ma bucur sa impart cu copiii mei aceste momente pe patinoar. Si m-am bucurat sa constat ca o parte din tata,  din grija lui, din felul lui de a fi au fost astazi cu nepotii lui, pe care nu i-a cunoscut! Azi am simtit ca i-a atins!
M-am oprit un moment din alunecare si am incercat sa-l imaginez pe tata pe banca, dincolo de mantinela, uitandu-se zambind, mandru la noi! Chiar ar fi fost mandru de cei trei muschetari, de firea rebela a Mariei si cea domoala a lui Em (care de fapt ii seamana tatei foarte mult, atat fizic cat si ca fire) si de zambetul cuceritor al lui Iustin. Azi mi-a lipsit atat de mult, cat pentru tot anul...

Primul Craciun

Craciunul cu un bebelus in casa mi se pare special. Am simtit lucrul acesta inca de la primul Craciun al nostru ca  parinti, dar parca mai mult cu cat numarul copiilor a crescut.  Poate pentru ca ochii lor au contemplat mai mult Raiul decat lumea nostra si poarta in ei inca stralucirea aceea sau poate ca Pruncul Iisus devine mai concret, palpabil atunci cand bratele sunt pline de inocenta serafica. Sufletul rezoneaza altfel la vestea Nasterii, colindul e mai dulce, inima mai recunoscatoare!

Va doresc sa va bucurati cu bucuria magilor, a pastorilor si a ingerilor la Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, caci pe aceasta nimeni nu o va lua de la noi!!

22

Vacanta de iarna, am 12 ani. Niciodata n-am fost o matinala, mama a tras de mine sa ma scol...din nou. Ea nu-si vede capul de treaba, iar eu nu inteleg de ce trebuie sa muncesti pana lesini inainte de sarbatori. Deschid televizorul desi nu poate fi la ora 10 dimineata nimic interesant pentru un copil. Ma uit la stiri cateva minute, apoi inchid, ma duc si ii spun mamei ca 'pe tradator in chema Milea si s-a sinucis.' Mama da ordinul de 'imprasitiere': fratele meu e trimis la coada la pui, eu sunt trimisa la o verisoara ce locuia aproape de o alimentara de unde aveam sanse sa cumpar bomboane invelite in celofan, sa le putem agata in brad...
Plec...ma bucur mult sa merg la veriosoara, are un baietel de 1 an si eu ador sa ma joc cu el. In plus stam muuult de vorba, desi nu suntem de aceeasi varsta. Ajung si ma asez la taclale, mai am timp, alimentara deschide la 12. Ma joc cu Andrei. Nimic nu-i diferit...asteptam Craciunul!
Deodata verisoara se ridica brusc si fuge la aparatul de radio, il da mai tare, asculta incordata. Se aud voci multe si strigate de bucurie. In primele momente nu inteleg nimic, apoi realizez ca a venit momentul pe care il astept de cand am devenit constienta de lumea in care traiesc! Nu o data am visat cu ochiii deschisi, in timp ce ascultam radioul din bucatarie, ca programul se va intrerupe si vom fi anuntati ca al nostru conducator iubit nu mai este...uneori strangeam pleoapele cu putere, nadajduind sa se intample chiar atunci.
Am cumparat bomboanele si m-am intors acasa, deja lumea iesea pe strazi...In acea zi si in noaptea ce a urmat am stat lipiti de televizor, am trecut prin toata tragedia aceea acoperiti de euforie, in transa parca, intr-un univers ireal. Pe retina sufletului s-au inregistrat multe imagini pe care nu le voi uita probabil niciodata, in special de copii martiri. Fiecare decembrie reinvie durerea, de parca s-ar face o bucla in timp si fiecare decembrie e acelasi de la 12 ani!
Ma mangaie gandul ca Domnul a fost si El acolo, cu ei, cu mine, cu noi toti!

Ziua Nobel

In fiecare an, in 10 decembrie are loc decernarea premiilor Nobel. Laureatii sunt conoscuti dinainte, nu e surpriza ca la Oscar-uri. Ceremonia este urmata de un dineu  cu cateva mii de invitati. Premiul se acorda anual pentru cinci domenii: fizica, chimie, economie, medicina si literatura plus premiul Nobel pentru pace, care se acorda, in aceeasi zi,  la Oslo.
Maria a avut astazi, la scoala, ziua Nobel, in care s-au cocentrat mai mult pe partea de dineu, au aranjat masa frumos la pranz, s-au imbracat in rochite de seara, au mers cu ceremonie la masa si au mancat trei feluri, frumos si folosit serventelul :), au dansat chiar. Cu toate acestea au invatat cate ceva si despre semnificatia premiului si despre cine a fost Alfred Nobel.
Premiul Nobel pentru pace a fost impartit anul acesta intre Malala Yousafzai si Kailash Satyarthi. Malala este o adolescenta de 17 ani din Pakistan care lupta pentru dreptul la educatie al fetelor din tara ei. A devenit cunscuta dupa ce a scris un blog pentru BBC in care povestea situatia dramatica a fetelor de varsta scolara care voiau sa invete si nu aveau acces. In urma acestei actiuni, a fost ranita intr-un atac cu bomba (produs chiar in scoala unde invata), ca avertisment al talibanilor ca e prea galagioasa. Acum locuieste impreuna cu familia in Marea Britanie iar povestea ei poate fi citita in cartea aparuta relativ recent 'I am Malala'.
Kailash Satyarthi lupta, de asemeni, pentru drepturile copiilor indieni, de data aceasta copii obligati sa munceasca precum scalvii de la varste foarte mici, copii rapiti de la parinti si vanduti la preturi mai mici decat animalele. Pana acum Kailash a salvat cateva mii de copii de la sclavie si misiunea lui nu s-a terminat, dimpotriva a devenit mai cunoscuta si, de aceea, cu sanse mai mari de reusita.
Anul acesta rezonez cu lupta acestor oameni mai mult ca oricand, intrucat in ultimii trei ani am intalnit atat de multe povesti asemanatoare, ale unor copii veniti din tari precum Iran, Pakistan sau Afganistan. Copii deveniti adulti mult prea devreme, copii ai razboiului,  baieti rapiti de talibani si obligati sa lupte, fete obligate sa se casatoareasca la varsta la care noi inca mai copilaream, copii care au fost martori ai unor orori de neimaginat pentru noi. Ma bucur ca au primit acest premiu, poate prin mediatizarea actiunilor lor mai multe vieti vor fi salvate...

Em si suedeza

Discutie intre mine si mijlociu...
eu:- cum se spune 'golan' in suedeza?
el:- Iustin
(Nu va speriati, golan la noi in casa e nume de alint, in special diminutivele derivate)