Lectii

Astazi am mers la patinoar cu cei mai mari. Pentru Em a fost a doua oara cand a patinat si s-a descurcat foarte bine, curand imi va da lectii. M-am surprins dandu-le indicatii despre cum sa tina genunchii indoiti si mi-am amintit de tata si primele mele ore de schi. Desi nu l-am vazut niciodata pe tata schiind, imi amintesc indicatiile lui, de a tine genunchii usor flectati. Nu cred ca eram mai mare decat Em cand am pus prima data schiurile in picioare. Cu toate mijloacele modeste ale parintilor mei n-a fost iarna in care sa nu ne duca la munte, la schi. Imi amintesc si acum ceaiul cu lamaie, fiebinte din termosul rosu si tartinele cu paine subtire mancate cu pofta la baza partiei. Partiile de la Predeal si de la Sinaia au fost locuri ale bucuriei in copilarie...
Astazi nu mai schiez, n-am mai facut-o de multi, multi ani, dar ma bucur sa impart cu copiii mei aceste momente pe patinoar. Si m-am bucurat sa constat ca o parte din tata,  din grija lui, din felul lui de a fi au fost astazi cu nepotii lui, pe care nu i-a cunoscut! Azi am simtit ca i-a atins!
M-am oprit un moment din alunecare si am incercat sa-l imaginez pe tata pe banca, dincolo de mantinela, uitandu-se zambind, mandru la noi! Chiar ar fi fost mandru de cei trei muschetari, de firea rebela a Mariei si cea domoala a lui Em (care de fapt ii seamana tatei foarte mult, atat fizic cat si ca fire) si de zambetul cuceritor al lui Iustin. Azi mi-a lipsit atat de mult, cat pentru tot anul...