duminică, 29 martie 2009

Schitul Sfantul Ioan Rusu - Giurgiu

Domnul a ingaduit sa avem o mare bucurie sambata asta. Desi aflasem de cateva luni ca parintele care a botezat-o, la schitul Darvari, pe domnita noastra s-a mutat la un schit nou infiintat in jud Giurgiu, nu am ajuns acolo. Asta pana ieri...

Ieri la amiaza am pornit in cautarea schitului si a parintelui nostru drag... Am ajuns relativ bine la Giurgiu si de acolo in comuna Slobozia. Cum nu exista nici un indicator spre manastire am intrebat si noi cativa localnici. Nu mica ne-a fost mirarea saaflam ca multi localnici nu stiau ca la mai putin de 1 km de satul lor se gasea o manastire. In plus nici una dintre persoanele pe care le-am intrebat nu fusese acolo, doar stiau pe unde se gaseste fosta unitate militara...

Dupa 1 km foarte greu, caci drumul nu este amenajat si sunt santuri mari lasate de tractoare, am ajuns in poarta raiului... Am trecut de poarta vechii unitati militare, dar Mmnastirea nici nu se vedea de copaci si valuri de pamant. Am lasat masina si am pornit mai departe pe jos. Nu am mers prea mult timp, caci imediat a aparut turla bisericii de dupa un val.


Schitul are o vechime venerabila...de aproape 6 luni! S-au amenajat pana acum biserica, un corp de chilii, pentru cei 5 monahi care vietuiesc aici si o trapeza, unde iau masa toti cei ce participa duminica la Sfanta Liturghie.


Linistea, aerul curat, verdele crud al ierbii, mirosul de pamant proaspat arat, padurea de salcami tineri ne-au dat o stare de bine. M-a impresionat linistea si curatenia, nici un fir de plastic, nici o sticla, nici o hartie, nici nu am credeam ca suntem intr-o padure din Romania!


Acolo unde pana nu demult se gasea un depozit de gloante, obiecte ce puteau pune capat vietii omului, se ridica acum bisrica, corabie pentru viata cea vesnica. Este mica, iconostasul nu e terminat, dar au particele din sfintele moaste, inclusiv ale Sfantului Ioan Rusu..


Totul este ingrijit, iar parintele Macarie, staretul, este un ghid desavarsit. Ne-am bucurat si de prezenta sfintiei sale, mai ales ca i-am facut o surpriza prin venirea noastra. Parintele ne-a aratat pe indelete tot ce s-a realizat pana acum si ce doresc sa faca in coninuare: o biserica mai mare, o trapeza mai mare, cateva chilii in plus. Durerile parintelui? Un stol de ciori care si-au facut cuiburi foarte aproape de manastire si care tulbura linistea mai ales seara si faptul ca localnicii nu sunt bucurosi de existenta schitului...
Iata si cateva fotografii, n-am facut prea multe, eram ocupati sa culegem urzici si stevie...

Biserica manastirii, doar acoperisul si turla se vad de dupa valul de pamant, folosit in trecut pentru a ascunde depozitul


Si padurea:


Culegand urzici si stevie:Va recomand cu caldura sa mergeti, mai ales ca a venit primavara. Va veti bucura de un aer curat si o priveliste mirifica. Duminica Sfanta Liturghie incepe la ora 10 (pentru a putea veni credinciosii de la Bucuresti, cei cu ajutorul carora, de altfel, s-au realizat toate cele de pana acum), iar padurea este deschisa tuturor.

Nicoleta

4 comentarii:

Amalia spunea...

Buna Nicoleta, chiar daca sunt tare departe de locul atat de minunat ce
l-ai prezentat, nimic nu ma opreste sa visez ca voi ajunge intr-o zi pe acolo. Se vede ca e un loc binecuvantat, numai vazand fotografiile m-a cuprins o pace adanca. Si...ati gatit verdeturile?

nicoleta spunea...

Bine ai venit, Amalia. Da, am gasit urzici, stevie si patrunjel salbatic si am cules din belsug. Au fost tare bune...

Irina spunea...

Nicoleta, multumesc mult. Poate dau chiar weekendul acesta o fuga, ca am masinuta aici la Bucuresti. Poate mai strang ceva doritori de o escapada.

Multumesc inca o data!

Irina

Nicol spunea...

Multumim de invitatie!Sigur e foarte frumos dupa cum descrii...