Cum postul acesta imi doresc sa incerc sa ma dedic mai mult celor folositoare de sufet, voi veni pe aici mai rar.
Dar nu pot pleca fara un cuvant... de iertare.
Va rog sa ma iertati pentru tot ce am gresit in scris, in cugetat, in fapta.
Domnul sa ne binecuvanteze pe toti!

Si va pun inainte un cuvant despre rugaciune al femeilor din inchisorile comuniste:
"Cu rugaciuni consacrate, dar si cu unele improvizate, pornite din strafundul sufletului ii pomeneam pe toti cei cunscuti in suferinte, inchisi ca si noi. Ne rugam cand una dintre noi era luata la ancheta, ne rugam cand auzeam gemete sau tipete inabusite pentru cei chinuiti. Ne rugam pentru cei dragi de acasa, pentru ca bunul Dumnezeu sa-i apere de rau, sa-i intareasca si sa-i ajute in cele bune. Ne rugam pentru vrajmasi, pentru sanatatea si luminarea lor, pentru imblanzirea si intoarcerea lor la dreapta credinta. Faceam rugaciuni de multumire Lui Dumnezeu atunci cand linistea si pacea coborau in adancul inimilor noastre"-Viorica Stranuletiu Calinescu in volumul "Lacrimile prigoanei".

Nicoleta