Despre post

Am incercat zilele acestea sa tin un post un pic mai aspru decat de obicei ; nu va ganditi la mari fapte de asceza, ci la mai multa atentie la ce imi intra in gura si cand.

Problema nu a fost asta, prima saptamana a trecut usor, cu toata greutatea. Problema a venit cand Domnul a ingaduit sa fac(fara sa-mi doresc) si putin post de somn. Combinatia asta a devenit exploziva in cazul meu nu pentru ca nu m-am mai putut abtine sa bag in gura, ci n-am mai putut controla ce-mi iese din gura. Asa am ajuns la cuvantul Mantuitorului: "nu ceea ce intra in gura spurca pe om ci ceea ce iese". Pe scurt, in stilul meu, mi-a fost foarte greu sa fiu calma si rabdatoare in relatia cu Domnita, care trece acum printr-o perioada foarte obositoare pentru mine, in incercarea (fireasca de altfel) de a fi mai independenta.

Toate insistentele mele de a o corecta, de a o linisti, nu au dat nici un rezultat. Iar iesirile mele partial necontrolate de manie, nu au facut decat sa o sperie ... Nu-mi doresc lucrul acesta in nici un moment, cu atat mai putin in post. Zilele trecute postand "Rugaciune pentru aproapele" m-am pus din nou pentru cateva momente in pielea parintilor cu copilasi bolnavi. Si am realizat ca lucrul pe care mi-ar fi cel mai greu sa mi-l iert, daca Maria ar fi bolnavioara, ar fi acela ca nu m-am bucurat indealuns de dargalaseniile ei. Mai ales ca are o multime...

Asa ca am hotarat sa las asceza pantecului pentru batranete si sa fiu mult mai atenta la trairile de nemultumire si manie care pot apare. Este incredibil cat de usor reusim sa le uitam, chiar si atunci cand le constientizam si ne cerem iertare pentru ele. Uitam ca au fost si maine le repetam. In momentul asta consider asceza cuvantului si a trairilor mai importanta...

Si voi incerca sa raspund cu un zambet si o imbratisare de fiecare data cand micuta mea domnita , dupa ce face o nazbatie imi spune "ubeste, mami!"

Nicoleta