Rugaciune pentru aproapele

"Rugăciunea este lucrarea credinţei, arătarea celor nădăjduite, iubirea realizată, mişcarea îngerească, puterea celor fără trupuri, descoperirea inimii, nădejdea mântuirii, semnul sfinţirii, devenirea sfinţeniei, cunoaşterea lui Dumnezeu, unirea Duhului Sfânt, bucuria lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul împăcării, pecetea lui Hristos, steaua de dimineaţă a inimilor, descoperirea lui Dumnezeu, izvorul tăcerii, pecetea lăcaşului îngeresc." - Sfantul Grigorie Sinaitul

Pentru saptamana aceasta sa ne rugam pentru:

- copii bolnavi: Maria, Alexandra, Andreea, Catalin, Luca, Ionut,

- adulti bolnavi: Elena

- cei tristi si nemangaiati: Alina, Dorin.

"Imparate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricaciune, Tu tii in dreapta Ta toate cararile vietii omenesti cu puterea proniei Tale celei mantuitoare. Iti multumim pentru binefacerile Tale cele aratate si cele ascunse, pentru viata pamanteasca si pentru cerestile bucurii ale Imparatiei Tale. Arata-ne si de acum mila Ta, celor ce cantam: Slava Tie, Dumnezeule in veci! " (Acatistul de multumire Slava Lui Dumnezeu pentru toate)

Jurnal de ostas - 2

Bunicul a fost mutat mai apoi la un Batalion de asalt cu care a ajuns dincolo de Nistru. Iata ce spune jurnalul sau in continuare:

"Pe ziua de 15 (august) seara ne-am intors inapoi cu masinsa in satul Camrad, pe malul Nistrului, unde am stat 2 zile, iar pe data de 17 am trecut Nistrul in actiune pe la satul Iasca din Ucraina. Iar eu calcand pe un pamant nou dupa un mars de o noapte si o zi, am ajuns in satul Iasca unde eram curiosi sa vedem si noi bogatiile ce se gasesc prin satele moldovenesti, dincolo de Nistru. Cand colo, ce sa vezi? Un sat ca de tigani, mare de vreo 3000 de locuitori si fara nici un aspect, garduri de stuf si acele ici colea cate unul, toate curtile erau numai balarie si dudaie, pentru ca bietii oameni cu femei si copii din 6 in 6 (banuiesc ca de la ora 6 la ora 18) lucrau la colhoz. Iar gospodariile lor ramaneau. Si acasa treaba sau prin gradina nu faceau decat in orele libere de dimineata cand se sculau pana la ora 8 si cand auzeau cornul sunand plecau la lucru de la 15 ani pana la cel mai batran. Daca nu ieseau la lucru nu primeau nimic harana si chiar daca ieseai, ce mai hrana primeai: 1 kg pe zi la ce lucrai (porumb, grau, orz).

Si cand intram in sat ne uitam si noi sa vedem o cladire mai frumoasa, vreo primarie, vreun camin cultural, primarie au scoala caci toate acestea dau un aspect satului, cum sunt la noi in regat. Iar de biserica nu te mai luai de vorba caci erau distruse de vreo 15 ani si nu mai aveau bietii crestini loc de inchinaciune, de se inchinau noaptea pe ascuns si de aveau cate o icoana o tineau ascunsa in lazi de frica bolsevicilor.

Ne povesteau bietii crestini cu lacrami in ochi despre viata petrecuta sub regimul comunist, caci majoritatea vorbeau bine roamneste. Ar fi un roman cate ne povesteau dar nu am foaie si nici timp caci scriu in timpul liber."

Sergent Ioan Craciun

Intre sfintii patimitori

Sunt inca sub impresiile lasate de cartea lui Dumitru Bordeianu "Marturisiri din mlastina disperarii" si marturisesc ca emotiile mele sunt puternice. Am citit-o cu sufletul la gura, mai ales ca imi era greu sa inteleg diferenta de marturisire dintre el si Ioan Ianolide. Abia sfarsitul cartii m-a lamurit.

Intoarcerea la Hristos este o marturie despre un Sfant, care a ales, inainte de patimirea cea mare sa urmeze Lui Hristos. Daca Valeriu Gafencu nu ar trecut la Domnul in inchisoare eu sunt incredintata ca ar fi ajuns un mare avva. L-a cautat pe Hristos si cand L-a gasit s-a predat cu totul Lui. Poate de aceea Dumnezeu a considerat ca Valeriu Gafencu nu avea nevoie sa treaca prin iadul de la Pitesti, caci stia valoarea pocaintei, cunostea bucuria lacrimilor. Era nevoie de el in alta parte, sa-i mangaie pe cei bolnavi, sa-i intoarca la credinta pe cei rataciti, sa fie lumina in intuneric.

Dumitru Bordeianu a cerut, cu entuziasmul tineretii, sa fie martir, iar Domnul l-a trimis acolo unde a cerut. Dar puterile sale sufletesti erau prea slabe pentru acele suferinte, iar atitudinea lui in fata ei era de lupta, nu de predare in bratele Domnului. Isi dorea sa reziste in numele onoarei si demnitatii legionare, nu din dragoste de Dumnezeu. Asa ca a trecut prin iad...si ce iad...A ajuns la momentul la care se simtea posedat, ar fi facut lucruri impotriva constiintei sale pentru a scapa de torturi...Iar cand era mai deznadajduit, Domnul i-a trimis mangaiere si cand a invatat pocainta i-a trimis eliberare. Cei zece ani de inchisoare ramasi au fost "floare la ureche", caci eram impreuna cu Dumnezeu.

M-au impresionat mai multe lucruri, dar doua dintre ele mi se par semnificative. Primul ar fi faptul ca se considera nebun, la un moment dat. Dar fara sa explice exact in ce consta nebunia lui. La fiecare cateva pagini exista durerea aceasta: "eu eram nebun"(sigur, ma interesa in mod special aspectul acesta din deformatie profesionala!). Abia spre sfarsitul cartii am inteles la ce se referea: era nebun pentru ca nu se mai putea ruga, nu mai avea legatura cu Creatorul sau! Oare cati dintre noi nu suntem nebuni acum?

Si al doilea lucru: povesteste la un momet dat ca trebuia sa fie turnator(ca sa scape de torturi) si cineva i se confesa. Iar el descrie cum, in disperarea lui si in durerea lui simtea iubire pentru victima sa. Mi s-a parut de neinteles la inceput, dar apoi m-am gandit ca poate simtea mila pentru ca stia ce il asteapta pe cel turnat si durere pentru ca nu putea implini cuvintele Mantuitorului: "iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti".

Aceste marturii minunate ar trebui sa ne fie indreptare de vietuire crestina. Vad acum aceste doua marturii ca pe versantii unui munte, fiecare a urcat dupa cum a ingaduit Dumnezeu si alegerea sa libera si au ajuns sa-L primeasca cu adevarat pe Hristos in inima lor.

Rugaciune pentru aproapele

Sunt zile, ca aceasta, in care simt ca toat zbaterea mea, pe multe planuri, cautand sa fiu altfel, mai buna, mai placuta Lui Hristos este in zadar. Dar vreau sa continui aceasta initiativa, de a ne ruga pentru cei care au nevoie de rugaciunea noastra...Este poate singurul lucru pe care il pot face si care chiar conteaza in viata aproapelui meu. Mai putine cuvinte, mai multa daruire...acesta ar fi dorinta mea in ceea ce mai priveste.

Si cei care au nevoie de rugaciune nu sunt putini, dar eu trec pe cei pe care ii stiu:

- pentru impacarea celor mahniti dintre noi;

- Diana , Cristi, Catalina, Denisa, Cristina - copilasi in suferinta, care au nevoie si de ajutor material si pe care ii gasiti aici.

-Alina pentru ca Domnul sa implineasca dorinta inimii ei.

- iar la adormiti va rog sa-i pomeniti pe Grigore Vieru si Gabriel, un poet al ingerilor si un ingeras de doar 4 luni, Domnul sa-i odihneasca cu Sfintii Sai.

RUGACIUNE pentru IMPACAREA CELOR INVRAJBITI

O, Maica a lui Dumnezeu mult-patimitoare, ceea ce pentru curatia ta si pentru nenumaratele suferinte indurate de tine pe pamant, esti mai presus decat toate fiicele pamantului, primeste suspinele noastre multindurerate si ne pazeste sub acoperamatul milostivirii tale, caci alt adapost si solire calda in afara de tine nu avem, ci tu, indraznire avand catre Cel nascut din tine, ajuta-ne si ne mantuieste cu rugaciunile tale ca fara de oprelisti sa ajungem in imparatia cerurilor, unde impreuna cu toti sfintii vom canta lui Dumnezeu Celui in Treime, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.

Grigore Vieru

Grigore Vieru, un poet atat de delicat...si atat de puternic. Versurile sale o legana si o incanta pe micuta noastra. Si cum ar putea fi altfel, cand sunt atat de frumoase:

"Mama coace paine, soare in ferestre,

Soarele e unul, mama una este.

Stea, stea, logostea,

Leagana fetita mea

Ca eu-s tare ocupata

Si ea vrea mult leganata

Stea, stea, logostea

Leagana fetita mea

Leagan-o lin si mereu

Stea, stea, logostea

Sa creada c-o legan eu

Stea, stea leganea

Leagana fetita mea.

Greierasul a cantat

La un chef la imparat

Si-a adua acasa-n sat

Scripca plina cu pasat

Dar in zori cel imparat

A venit dupa pasat

Ca atunci cand i l-a dat

Imparatul era beat.

Aricioaica in umbra florii

Isi grijeste ariciorii

Si ii spala de cu zori

Pe botic si ochisori

Dar pe spate, dar pe spate

Sa-i baiasca ea nu poate

Ariciorii asadar,

Stau cu spatele murdar.

Si ii spala doar cand ploua

La o luna, ba chiar doua;

Bucurati-va, ma, pici,

Ca nu sunteti pui de-arici!"

Domnul sa-l odihneasca cu Sfintii Sai!

Nicoleta

Vremurile

"Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme ? Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa ?" (Psalmul 26)

Ne este dat sa traim un timp propice mantuirii noastre. Iar teama a fost intotdeauna arma celui rau. Curge multa cerneala internauta in ultimul timp legat de vremurile acestea pe care le traim. Oare ne este de folos?
Sigur e bine sa stim citi semnele vremurilor si este bine ca avem inca oameni care sa ni le arate. Dar nu cred ca e cazul sa intram in panica. E nevoie doar ca lupta noastra pentru mantuire sa fie mai acerba. Ma tem ca tot ce se scrie e dintr-o teama exagerata a omului ca vine sfarsitul lumii si el nu e pregatit si s-ar putea sa-l rateze...Sau pentru ca se cauta vinovatii.
Teama asta anticipatorie nu este buna. Mantuitorul spune de mai multe ori in Evanghelii "nu va temeti"! Iar noi ce facem? Ne gandim ca aceste cuvinte sunt doar pentru apostoli, caci noi traim alte vremuri...cum alte vremuri? Nu este si pentru noi promisiunea Domnului ca va fi cu noi? Domnul vrea sa avem belsug...de El, de Har.
Ne temem pentru neputinta noastra, caci o cunoastem. Nu vi s-a intamplat sa descoperiti "o tarie" in voi atunci cand ati intampinat situatii limita? E, acolo a fost Hristos, El a fost taria din acele momente. Ce suntem fara El?! Daca noi credem in cuvantul Lui, nu avem motive de teama, poate de bucurie pentru ca-L vom intalni. Teama il scoate pe Hristos din inimile noastre, teama ne face sa plecam de la picioarele Lui, teama ne arunca in noi insine si in patimile noastre.

Este vremea sa arda inimile in noi pentru Hristos, nu sa ne milogim sa ne mai ingaduie in lumea aceasta, este vremea sa avem curajul de a-L marturisi si El va fi cu noi, este vremea sa ne apropiem de El in rugaciune staruitoare si sa ne dorim sa fim cu El. Este vremea aceasta de 2000 de ani, cum de n-am vazut pana acum?

Nicoleta

Rugaciune pentru aproapele

Astazi de dimineata m-a cuprins tristetea, vazand cat de neputinciosi suntem in fata suferintei. Citeam despre un pui care isi doreste sarbatori pentru ca doar atunci oamenii sunt buni si ii ajuta pe cei in nevoie. Poate financiar nu-i putem ajuta pe toti, dar cu rugaciunea DA.
Si cum Domnul asculta fiecare suspin al inimii noastre, va astept sa ne rugam impreuna pentru aproapele nostru:

-parintii duhovnici care au multe ispite si din cauza pacatelor noastre;
- Luca-Ioan, un baietel de 3 ani care a suferit azi o interventie chirurgicala la piciorus;
- Claudia Andreea, un inger cu o tumora rea (banuiesc un neuroblastom) si care are nevoie si de ajutor financiar
- Catalin Stefan, care are 17 ani si leucemie acuta mieloblastica
- Catalin, Alina care doresc sa-si intemeieze o familie.

Rugăciune pentru părintele duhovnic
Mântuieşte, Doamne, pre părintele meu duhovnicesc (numele) şi pre toţi fiii duhovniceşti şi pre fraţii noştri întru Hristos şi pre toate rudeniile cele după duh şi după trup, întăreşte-i, apără-i şi miluieşte-i, dă-le mângâiere în scârbe şi vindecare de boale. Doamne, trimite-i lui harul Sfântului Duh şi, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, ajută-ne, Doamne, să ne îndreptăm viaţa şi să ne mântuim sufletele noastre. Amin!