Ma intristez cand vad oameni care isi spun crestini si nu o cinstesc pa Maica Domnului. Iata cateva argumente pentru aceasta cinstire.
"Iar cand zicea Dansul aceasta, o femeie din popor ridicandu-si glasul , a zis catre Dansul:'fericit este pantecele care te-a purtat si sanul la care ai supt'. Iar Iisus a raspuns:'Asa este, dar fericiti sunt si cei care asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc"(Luca 11:27-28)
Domnul ne spune ca Maica Sa este model de viata crestina. Din nefericire, barierele lingvistice ii fac pe unii dintre noi sa nu inteleaga corect cuvintele Domnului. Parca nu prea se potriveste prima parte a raspunsului Domnului cu cea de-a doua, "dar"-ul acela pare a anula fericirea adusa de Domnul Maicii Sale. Si drept este ca Maica Sfanta sa fie fricita. Noi, pacatosi fiind si ne iubim, respectam si ascultam de cuvantul mamelor noastre. Cu atat mai mult Domnul o iubeste pe Maica Sa nu ca pe o femeie oarecare, ci ca pe fiinta impodobita cu smerenie, dragoste dumnzeiasca si fara patimi omenesti. Cum sa n-o iubim noi? Cat nu mijloceste ea pentru noi? Si de ce nu ar mijloci, doar ne este si noua maica, data chiar de Domnul.
Cred ca acel "dar" care desparte cuvintele Domnului reprezinta o intarire, astfel ca noi sa luam aminte la cuvintele Lui, datatoare de viata, si sa invatam o cale de a-L cunoaste si de a-L primi in casa inimilor noastre. Cuvintele Domnului suna cam asa: "Asa este, caci pentru smerenia, dragostea si ascultarea ei, s-a invrednicit a fi Maica a Domnului. Aceasta este calea spre fericirea adevarata."
Acelasi lucru Domnul il spune si cu alta ocazie: Iata mama Ta si fratii Tai sunt afara. Te cauta. Si raspunzand lor, le-a zis:"iata mama Mea si fratii Mei. Caci oricine va face voia lui Dumnezeu acesta este fratele Meu si sora Mea si mama Mea"(Marcu 3:32-35). Astfel ne arata ca rudenia trupeasca a urmat unei rudenii duhovnicesti (mai intai a fost:"Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau"-Luca 1:38) si nu invers, cum rau cred unii. Ascultam mai demult un comentariu al unor parinti (imi cer iertare ca nu le-am retinut numele) despre aceasta dorinta apriga a femeilor din Vechiul Testament de a avea copii. Si spuneau parintii ca dorinta lor venea din nevoia de a implini o datorie dumnezeiasca, nu una omeneasca, de a fi in genealogia Mantuitorului. Aveau aceasta constiinta mesianica. De aceea era un blestem pentru familii sa nu aiba copii. Maica Domnului in schimb a nascut pe "Fiul Tatalui", ea este varful de lance al genealogiei, este Nascatoare de Dumnezeu. Ce nevoie mai avea sa aiba si alti fii?
Familia noastra are mare evlavie la Maica Domnului, motiv pentru care domnita noastra ii poarta numele. Ne-a ajutat intotdeauna si stim ca ne vegheaza necontenit, ne-a tinut in bratele sale calde cand ne-a fost greu si ne acopera tot timpul cu Acoperamantul sau cel minunat. O iubim pentru ca este maica noastra. Asa ca astazi, la praznicul acesta luminat putem spune doar:
"Bucura-te, bucuria noastra; acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant"
Nicoleta
marți, 30 septembrie 2008
Anunt
Maine, 1 octombrie, va fi tarnosita biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din incinta Spitalului de Psihiatrie "Prof. Dr Al. Obregia" (fostul spital 9) de pe soseaua Berceni.
Slujba de sfintire va incepe la ora 8.
Slujba de sfintire va incepe la ora 8.
luni, 29 septembrie 2008
Psalmul cel mai drag sufletului meu acum
Psalmul 8
1. Doamne, Dumnezeu nostru, cat de minunat este numele Tau in tot pamantul! Ca s-a inaltat slava Ta mai presus de ceruri.
2. Din gura pruncilor si a celor ce sug ai savarsit lauda, pentru vrajmasii Tai, ca sa amutesti pe vrajmas si pe razbunator.
3. Cand privesc cerurile, lucrul mainilor tale, luna si stelele pe care Tu le-ai intemeiat, imi zic:
4. Ce este omul ca-Ti amintesti de el? Sau fiul omului, ca-l cercetezi pe el?
5. Micsoratu-l-ai pe dansul cu putin fata de ingeri, cu slava si cu cinste l-ai incununat pe el.
6. Pusu-l-ai pe dansul peste lucrul mainilor tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.
7. Oile si boii, toate; inca si dobitoacele campului;
8. Pasarile cerului si pestii marii, cele ce strabat cararile marilor.
9. Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este numele Tau in tot pamantul!
Ma impesioneaza de fiecare data cand il citesc. Arata atat de frumos cat de mult ne iubeste pe noi Dumnezeu si cata incredere are in noi. Iar noi cat de des il dezamagim...
Ne iubeste asa de mult incat ne-a dat pe mana toata creatia! Ne-a facut stapani! Dupa chipul sau! Sa nu mai spun ca apoi ne-a dat si pe Fiul Sau!
Oare cati dintre noi am lasa tot ce avem pe mana chiar si a celui mai drag prieten? Sa lasam chiar tot? Ar insemna sa iubim acea persoana mult, mult...dumnezeieste.
Eu una sunt departe de aceasta iubire, dar asta este un punct la care as vrea sa mai meditez.
Slava Tie, Doamne, slava Tie!
Nicoleta
1. Doamne, Dumnezeu nostru, cat de minunat este numele Tau in tot pamantul! Ca s-a inaltat slava Ta mai presus de ceruri.
2. Din gura pruncilor si a celor ce sug ai savarsit lauda, pentru vrajmasii Tai, ca sa amutesti pe vrajmas si pe razbunator.
3. Cand privesc cerurile, lucrul mainilor tale, luna si stelele pe care Tu le-ai intemeiat, imi zic:
4. Ce este omul ca-Ti amintesti de el? Sau fiul omului, ca-l cercetezi pe el?
5. Micsoratu-l-ai pe dansul cu putin fata de ingeri, cu slava si cu cinste l-ai incununat pe el.
6. Pusu-l-ai pe dansul peste lucrul mainilor tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.
7. Oile si boii, toate; inca si dobitoacele campului;
8. Pasarile cerului si pestii marii, cele ce strabat cararile marilor.
9. Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este numele Tau in tot pamantul!
Ma impesioneaza de fiecare data cand il citesc. Arata atat de frumos cat de mult ne iubeste pe noi Dumnezeu si cata incredere are in noi. Iar noi cat de des il dezamagim...
Ne iubeste asa de mult incat ne-a dat pe mana toata creatia! Ne-a facut stapani! Dupa chipul sau! Sa nu mai spun ca apoi ne-a dat si pe Fiul Sau!
Oare cati dintre noi am lasa tot ce avem pe mana chiar si a celui mai drag prieten? Sa lasam chiar tot? Ar insemna sa iubim acea persoana mult, mult...dumnezeieste.
Eu una sunt departe de aceasta iubire, dar asta este un punct la care as vrea sa mai meditez.
Slava Tie, Doamne, slava Tie!
Nicoleta
sâmbătă, 27 septembrie 2008
Comentarii
Dupa baie, Domnita se zbenguie prin pat si gaseste scutecul pregatit pentru noapte. Il ia il deschide, arata inauntru si comenteaza:
-Ete, caca...pfiu.
Apoi il inchide si-l arunca.
Abia astept sa arate si spre olita.
-Ete, caca...pfiu.
Apoi il inchide si-l arunca.
Abia astept sa arate si spre olita.
joi, 25 septembrie 2008
Intre alint si rasfat
Ma preocupa mult, cel putin in ultimul timp, modul in care sunt crescuti copiii. Ii vad pe strada detasati de adulti, oarecum in lumea lor, fara prea multa preocupare fata de felul in care se poarta. Nu vreau sa fac o comparatie aici cu copilaria noastra; toti adultii spun "noi eram altfel, mai buni" si nu cred ca este adevarat. Fiecare perioada are partile sale bune si partile sale rele, iara daca noi am fost mai buni inseamna ca acesti copii nu trebuiau sa ajunga aici. Dar nu pot sa nu ma gandesc la felul in care acesti copii si adolescenti vad viata: a lor si a celorlalti.
Oare e mult sa spun ca principiul placerii este cel care le guverneaza viata?
Dar sa aruncam o privire la felul in care acesti copii sunt vazuti de parinti. De cele mai multe ori sunt copii unici sau au un singur frate, sunt lumina ochilor parintilor si asa trebuie sa fie, nu? Dar felul in care parintii vad aceasta lumina nu seamana cu lumina lui Hristos.
Sa dau doar un exemplu, care pe mina ma umple de mahnire. Nu se poate sa nu fi vazut vreodata aceasta imagine: o bunica mai garbovita sau mai zvelta care duce in cele doar doua brate cu care a inzestrat-o Domnul geanta proprie, plasele cu cumparaturi, ghizdanul nepotului, eventual si echipamentul de sport al acestuia. Alaturi, "micutul" de 10-12 ani mananca o gogoasa sau se joaca cu mingea pe trotuar. Oare cum a ajuns acest copil sa considere ca totul i se cuvine? Ma gandesc cu tristete ca parintii lor nu stiu porunca biblica "cinsteste pe tatal tau si pe mama ta" si nu stiu ca aceasta este o conditie a bunastarii sufletesti. Sau poate lucrurile astea nu se aplica si bunicilor!?
Sa analizam mai profund situatia. De cand sunt mici copii devin subiectul asupra carora parintii isi revarsa admiratia, afectiunea, planurile, bunastarea, alegand sa faca in locul micutilor ceea ce acestia pot face singuri. Astfel le ingradesc dezvoltarea independentei, a stimei de sine sanatoase si a abilitatilor de a se autoingriji.Si asa vezi copii de trei sau mai multi ani care beau cu biberonul sau care inca sunt hraniti de parinti. Si e mai trist sa vezi vlajgani de 15-17 ani incapabili sa faca alegeri pentru propria viata (sau mai rau, sa doarma in pat cu mama). Din punct de vedere al autonomiei, acesta este un handicap. Iar acesti copiii vor fi niste adulti nefericiti, pentru ca in lumea reala seful de la serviciu nu le duce ghiozdanul. Iar ei nu vor sti cum sa-l duca pentru ca nu au experienta necesara.
Aceasta ar fi definitia rasfatului. Si nu trebuie sa ne imaginam ca un copil rasfatat nu este un copil abuzat. Faptul ca i se ia sansa de a deveni independent, capabil sa se autoingrijeasca este o forma de abuz. Asta pana la un punct, cand copilasul ajunge la adolescenta si devine el un abuzator, emotional, fireste. El este seful in casa, dicteaza, dispune, caci cum altfel putem numi rebeliunea presupus adolescentina cand nu asculta de nimeni si de nimic. Si mai dau un caz intalnit in practica psihiatrica. Un adolescent de 16 ani, fara permis de conducere, fireste, imprumuta masina noua a familiei pentru "o tura"; de data asta merge cu viteza si intra intr-un copac. Scapa teafar si el si prietenul care il insotea. Cu aceasta ocazie parintii constata ca ar trebui sa solicite ajutor si vin la consult. Dupa prima discutie medicul comunica mamei ca ar fi bine ca baiatul sa ramana internat cateva zile, pentru o evaluare mai amanuntita. Raspunsul mamei este elocvent pentru cine e "seful": Stiu si eu, sa-l intreb daca vrea sa ramana. Asta da democratie si respectarea drepturilor omului. Insa Cartea Dumnezeiasca ne spune: "Nu cruta pe feciorul tau de pedeapsa; chiar daca il lovesti cu varga nu moare. Tu il bati cu toiagul, dar scapi sufletul lui din imparatia mortii". Pilde23:13-14. Vedeti, nu ni se spune sa ii snopim in bataie asa cum inteleg unii parinti, dar nici sa-i lasam necertati. Iar atingerea cu varga este o ultima solutie, cand nimic altceva nu mai merge. Dar cum va invata acest adolescent sa-si asume raspunderea pentru viata sa si cum va invata ca pentru fiecare lucru exista o consecinta. Prea multa protectie din partea parintilor este daunatoare.
Alintul pe de alta parte are in DEX atat semnificatia lui a alina adica a mangaia cat si sensul cuvantului rasfat. Nu sunt lingvist sa spun mai multe despre sensul cuvintelor, dar pentru mine sensul alintului este mai apropiat de mangaiere, de a oferi suport; este acea apropiere dintre parinte si copil, in clipele de intimitate dintre acestia in care parintele participa cu toata fiinta lui la ce se intampla copilului sau. Ma refer aici la strangerea duioasa in brate in momentele grele, la ascultarea binevoitoare cand copilul vorbeste, la rasplatirea cu un zambet si o mangaiere, la mentinerea unei atmosfere stabile si calde in casa, mai ales la vremea somnului, adica exact acele lucruri pe care ni le amintim si noi cu placere din copilaria noastra. Acestea sunt lucruri pe care si Domnul le face cu noi, astfel crestem duhovniceste inconjurati de iubirea Sa chiar daca ne este greu uneori, sau mai gresim, sau Il mai uitam.
Astfel, eu recomand parintilor care vin la mine sa-si certe copiii cu dragoste cand gresesc, sa dea pedepse blande, la fel ca cele pe care isi doresc si ei sa le primeasca spre indreptare de la Domnul, sa le permita sa suporte consecintele actiunilor lor si sa invete din greseli; dar sa-i alinte atunci cand le este greu. Asa noi putem creste in asemanarea cu Domnul, iar ei vor deveni adulti iubitori, avand binecuvantarea si nu blestemul parintilor deasupra capului lor.
Nicoleta
Oare e mult sa spun ca principiul placerii este cel care le guverneaza viata?
Dar sa aruncam o privire la felul in care acesti copii sunt vazuti de parinti. De cele mai multe ori sunt copii unici sau au un singur frate, sunt lumina ochilor parintilor si asa trebuie sa fie, nu? Dar felul in care parintii vad aceasta lumina nu seamana cu lumina lui Hristos.
Sa dau doar un exemplu, care pe mina ma umple de mahnire. Nu se poate sa nu fi vazut vreodata aceasta imagine: o bunica mai garbovita sau mai zvelta care duce in cele doar doua brate cu care a inzestrat-o Domnul geanta proprie, plasele cu cumparaturi, ghizdanul nepotului, eventual si echipamentul de sport al acestuia. Alaturi, "micutul" de 10-12 ani mananca o gogoasa sau se joaca cu mingea pe trotuar. Oare cum a ajuns acest copil sa considere ca totul i se cuvine? Ma gandesc cu tristete ca parintii lor nu stiu porunca biblica "cinsteste pe tatal tau si pe mama ta" si nu stiu ca aceasta este o conditie a bunastarii sufletesti. Sau poate lucrurile astea nu se aplica si bunicilor!?
Sa analizam mai profund situatia. De cand sunt mici copii devin subiectul asupra carora parintii isi revarsa admiratia, afectiunea, planurile, bunastarea, alegand sa faca in locul micutilor ceea ce acestia pot face singuri. Astfel le ingradesc dezvoltarea independentei, a stimei de sine sanatoase si a abilitatilor de a se autoingriji.Si asa vezi copii de trei sau mai multi ani care beau cu biberonul sau care inca sunt hraniti de parinti. Si e mai trist sa vezi vlajgani de 15-17 ani incapabili sa faca alegeri pentru propria viata (sau mai rau, sa doarma in pat cu mama). Din punct de vedere al autonomiei, acesta este un handicap. Iar acesti copiii vor fi niste adulti nefericiti, pentru ca in lumea reala seful de la serviciu nu le duce ghiozdanul. Iar ei nu vor sti cum sa-l duca pentru ca nu au experienta necesara.
Aceasta ar fi definitia rasfatului. Si nu trebuie sa ne imaginam ca un copil rasfatat nu este un copil abuzat. Faptul ca i se ia sansa de a deveni independent, capabil sa se autoingrijeasca este o forma de abuz. Asta pana la un punct, cand copilasul ajunge la adolescenta si devine el un abuzator, emotional, fireste. El este seful in casa, dicteaza, dispune, caci cum altfel putem numi rebeliunea presupus adolescentina cand nu asculta de nimeni si de nimic. Si mai dau un caz intalnit in practica psihiatrica. Un adolescent de 16 ani, fara permis de conducere, fireste, imprumuta masina noua a familiei pentru "o tura"; de data asta merge cu viteza si intra intr-un copac. Scapa teafar si el si prietenul care il insotea. Cu aceasta ocazie parintii constata ca ar trebui sa solicite ajutor si vin la consult. Dupa prima discutie medicul comunica mamei ca ar fi bine ca baiatul sa ramana internat cateva zile, pentru o evaluare mai amanuntita. Raspunsul mamei este elocvent pentru cine e "seful": Stiu si eu, sa-l intreb daca vrea sa ramana. Asta da democratie si respectarea drepturilor omului. Insa Cartea Dumnezeiasca ne spune: "Nu cruta pe feciorul tau de pedeapsa; chiar daca il lovesti cu varga nu moare. Tu il bati cu toiagul, dar scapi sufletul lui din imparatia mortii". Pilde23:13-14. Vedeti, nu ni se spune sa ii snopim in bataie asa cum inteleg unii parinti, dar nici sa-i lasam necertati. Iar atingerea cu varga este o ultima solutie, cand nimic altceva nu mai merge. Dar cum va invata acest adolescent sa-si asume raspunderea pentru viata sa si cum va invata ca pentru fiecare lucru exista o consecinta. Prea multa protectie din partea parintilor este daunatoare.
Alintul pe de alta parte are in DEX atat semnificatia lui a alina adica a mangaia cat si sensul cuvantului rasfat. Nu sunt lingvist sa spun mai multe despre sensul cuvintelor, dar pentru mine sensul alintului este mai apropiat de mangaiere, de a oferi suport; este acea apropiere dintre parinte si copil, in clipele de intimitate dintre acestia in care parintele participa cu toata fiinta lui la ce se intampla copilului sau. Ma refer aici la strangerea duioasa in brate in momentele grele, la ascultarea binevoitoare cand copilul vorbeste, la rasplatirea cu un zambet si o mangaiere, la mentinerea unei atmosfere stabile si calde in casa, mai ales la vremea somnului, adica exact acele lucruri pe care ni le amintim si noi cu placere din copilaria noastra. Acestea sunt lucruri pe care si Domnul le face cu noi, astfel crestem duhovniceste inconjurati de iubirea Sa chiar daca ne este greu uneori, sau mai gresim, sau Il mai uitam.
Astfel, eu recomand parintilor care vin la mine sa-si certe copiii cu dragoste cand gresesc, sa dea pedepse blande, la fel ca cele pe care isi doresc si ei sa le primeasca spre indreptare de la Domnul, sa le permita sa suporte consecintele actiunilor lor si sa invete din greseli; dar sa-i alinte atunci cand le este greu. Asa noi putem creste in asemanarea cu Domnul, iar ei vor deveni adulti iubitori, avand binecuvantarea si nu blestemul parintilor deasupra capului lor.
Nicoleta
duminică, 21 septembrie 2008
Domnita si icoanele
Cand s-a trezit azi domnita din somnul de pranz, tati s-a dus s-o aduca in camera de zi.
Cum a intrat o vede sezand cu ursuletul in brate, iar ea intinte o manuta si zice:
- Tati, tati, tati, uite, uite (si aratand spre icoana Manutitorului)...pup, pup.
Cum a intrat o vede sezand cu ursuletul in brate, iar ea intinte o manuta si zice:
- Tati, tati, tati, uite, uite (si aratand spre icoana Manutitorului)...pup, pup.
joi, 18 septembrie 2008
Vocabularul Domnitei
Ma gandesc sa notez cum evolueaza vocabularul ei, mai ales ca am citi de curand ca la varsta asta ar trebui sa achizitioaneze 2 cuvinte pe saptamana.
Iata ce stie pana acum, 1 an si 2 luni: mama, tati, papa, pa-pa, aia, apa, cotcodac, cai, bac-bac (mac-mac), catea (cartea), mana, baie, anana (banana), titi(banuiesc ca nu mai e nevoie sa traduc), nane-nane (nani nani), ute (uite).
Ultimile achizitii sunt carte, mana si baie, pe care le spune de saptamana asta.
In plus stie aproape toate jucariile si intelege majoritatea comenzilor; uneori ne surprinde, noi vorbim fara sa realizam ca ne intelege foarte bine si la un moment dat ne da de inteles ca e si ea in conversatie cu noi!
Iata ce stie pana acum, 1 an si 2 luni: mama, tati, papa, pa-pa, aia, apa, cotcodac, cai, bac-bac (mac-mac), catea (cartea), mana, baie, anana (banana), titi(banuiesc ca nu mai e nevoie sa traduc), nane-nane (nani nani), ute (uite).
Ultimile achizitii sunt carte, mana si baie, pe care le spune de saptamana asta.
In plus stie aproape toate jucariile si intelege majoritatea comenzilor; uneori ne surprinde, noi vorbim fara sa realizam ca ne intelege foarte bine si la un moment dat ne da de inteles ca e si ea in conversatie cu noi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)