Rugaciune pentru aproapele

"Rugăciunea nu numai că îl apropie pe om de Dumnezeu, ci îl lipeşte de Dumnezeu şi îl face un duh cu El. Este ceea ce spune marele Apostol Pavel: Cela ce se lipeşte de desfrânată, un trup este cu ea... şi cel ce se lipeşte de Domnul, un duh este cu El. Sudura aceasta duhovnicească de a se uni omul cu Dumnezeu, se face pe calea rugăciunii."-Parintele Cleopa

Imi cer iertare pentru intarzierea postarii de azi.

Pentru saptamana aceasta:

- personalul medical care au uitata sa zambeasca oamenilor pe care ii ajuta, sa le intoarca Domnul zambetul

-Iulia si Aurelian, prietenii nostri in Domnul care trec prin ceva probleme de sanatate

- Domnita noastra, Maria, care a facut un piu de laringita

- la rugaciunea pentru adormiti va rog sa-i treceti pe Alexandra (tanara pentru care ne-am rugat si saptamana trecuta) si taticul meu, Nicolae, de la a carui trecere la Domnul se implinesc duminica 2 ani. Domnul sa-i odihneasca!

Iata si completarea Ioanei, careia ii multumesc:

- Alexei, patriahul Rusiei, care a fost inmormantat ieri - despre care a inceput deja sa se scrie si sa se vorbeasca vrute si nevrute pe care nu le mai consemnez aici.

- Ticu (Dumitrescu), inca unul dintre putinii martori ai luptei anti-comuniste din Romania care a plecat dintre noi

- Anca (Parghel) cunoscuta cantareata de muzica jazz pentru care Ramona ne ruga sa ridicam o rugaciune saptamana trecuta, cand inca se lupta sa traiasca

Rugaciune pentru cei adormiti

"Cel ce cu iconomia Ta cea nepatrunsa ai pregatit pacea spre binele cel vesnic, hotarand tuturor vremea si felul sfarsitului, iarta, Doamne, pacatele celor din veac adormiti, primeste-i in locasul luminii si al bucuriei si le deschide bretele parintesti. Auzi-ne, Milostive, pe noi, cei ce le facem pomenirea si strigam: Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!" (intregul acatist il gasiti aici)

Tort de post

Stiu ca locul unui tort nu este in post, dar nu puteam lasa sa treaca sarbatoarea sfantului meu drag fara sa-i indulcesc pe cei ai casei si pe cei veniti in vizita. Astfel ca mi-a facut temele si am ajuns la acest rezultat:

Un tort cremos cu crema foarte foarte buna. Noua ne-a placut.

Pentru blat(am folosit un pahar de 200 ml):

- un pahar suc de portocale + un pahar lapte de banana (o banana mica mixata cu jumatate de pahar de apa); am pus banana pentru ca ajuta la legarea aluatului

- un pahar ulei;

- 3 pahare faina;

- un pahar de zahar (aici puteti pune mai mult daca il doriti mai dulce)

- un plic praf de copt:

- o lingurita bicarbonat de sodiu;

- coaja rasa de la 2 portocale

Se amesteca separat ingredientele uscate si cele lichide, apoi cele lichide (e bine sa fie amestecate cu mixerul pentru a face bule) se toarna peste cele uscate. Dupa amestecare rezulta un aluat putin mai gros decat cel de che care se pune la copt in tava rotunda, 45 minute la foc mic. Inainte de a fi scos se face proba cu scobitoarea; nu se lasa prea mult in tava pentru ca se umezeste. Sfat: e bine ca blatul sa fie facut din timp, cu una-doua zile inainte, astfel are timp sa se usuce bine. Al meu nu a iesit foarte inalt, dar am reusit sa-l tai in trei.

Crema:

- 750 ml suc de portocale

- 250 ml smantana de soia (poate lipsi si atunci se une 1 litru de suc de portocale)

- 2 plicuri pudding cu cacao sau 6-7 linguri amidon si una - doua de cacao (eu am avut plicuri de pudding si am vrut sa scap de ele)

- 150 g ciocolata amaruie (eu am folosit o ciocolata Dark Orange si 1/2 obisnuita)

- 6-8 linguri de zahar (depinde de cat de dulce este sucul de portocale)

Sucul de portocale si smantana se pun la foc impreuna cu zaharul, puddingul se dizolva in cateva linguri de suc si se apauga peste amestecul de pe foc. Cand crema se ingroasa se pun si tabletele de ciocolata rupte in bucatele; se amesteca pana la topirea ciocolatei. Crema se lasa la racit.

Se umple blatul cu aceasta crema si se decoreaza cu felii de portocale.

Si sectiunea:

Pofta buna.

Nicoleta

Bucura-te,Sfinte Nicolae!

Istoria numelui pe care il port e simpla: tatal meu si-a dorit foarte mult o fata, dupa ce s-a nascut fratele meu, asa ca, atunci cand a avut-o i-a dat numele pe care il purta si el.

Toata copilaria mea nu mi-a placut numele pe care il port, mi se parea prea lung si oarecum greu de pronuntat, motiv pentru care si preferam variantele prescurtate. As fi facut schimb de nume cu colegele care aveau nume considerate de mine mai frumoase; dar, in acelasi timp ma bucuram sa-mi sarbatoresc ziua numelui in fiecare 6 decembrie...Of, ce greu sunt de multumit oamenii!

Odata cu apropierea mea de Biserica, am inceput sa vad altfel cum e cu numele astea! Am inteles ca numele nu "sta degeaba pe om", ca sfantul m-a ales si nu eu pe el. Citind despre Sfantul Nicolae a inceput sa-mi placa numele meu, desi mi se pare si acum greu sa traiesc la asemenea "inaltimi". Acum ma mir cum a ingaduit Sfantul ca eu sa port numele sau!

E greu sa te apropii macar cu gandul si cu dorinta de talantii inmultiti de sfantul Nicolae: smerenia, blandetea, bunatatea, acrivia pentru invatatura Bisericii, grija pentru cei napastuiti si necajiti. Vad in chipul sau chipul la care ar trebui sa ajung si eu, daca as lucra talantii daruiti. Dar sunt tare departe...

Ii multumesc Sfantului Nicolae ca m-a luat sub omoforul sau, sa ma creasca duhovniceste, sa-mi fie exemplu si ocrotitor. Si il rog sa ma ajute sa ma ridic de fiecare data cand cad.

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

Nicoleta

O minune a Sfintei Varvara

Nu sunt eu un om caruia sa i se intample multe minuni atat de evidente, probabil pentru putina mea credinta, dar asta mi-a ramas in suflet.

Eram la Sihastria - proaspat licentiata, trecusem si de examenul de rezidentiat, eram fara griji - impreuna cu o prietena. Ea trebuia sa ajunga pe 4 decembrie la facultate, la Iasi. Asa ca de dimineata ne-am facut bagajele si am asteptat cuminti in fata chiliei parintelui sa luam binecuvantare de drum. Dar parintele intarzia...se facuse deja destul de tarziu, dar speram sa ajungem totusi si sa prindem trenul. Intr-un final parintele a iesit si ne-a dat binecuvantare. Am iesit bucuroase si a mai zabovit cateva minute la pangar. Parintele de la pangar ne-a certat: "Cum iesiti voi din Sfanta Biserica in timpul Sfintei Liturghii?" (noi nu fusesem in paraclis, unde se tinea Sfanta Liturghie, dar de unde era parintele de la pangar asa se parea, ca am fi iesit din paraclis). Am incercat sa ne scuzam, sa-i argumentam ca avem tren si trebuie sa ajungem neaparat la Iasi. Un cuvant al sau ne-a intors din drum: "Cum nu va incredeti voi in Sfanta Varvara?"

Asa ca ne-am intors, am mers in paraclis si am participat la Sfanta Liturghie. Minunat a fost faptul ca desi pana atunci imi tot faceam calcule despre cum sa facem sa ajungem la timp, odata intrata in paraclis toate grijile au disparut si m-am putut bucura in tihna de slujba.

Cand s-a terminat un parinte ne-a facut semn sa-l asteptam ; a durat ceva timp pana s-a intors. Apoi a venit si ne-a adus cateva plase grele cu fructe si paine, ne-a trimis la masa si apoi ne-a spus sa-l cautam la chilie. E, era clar ca nu mai ajungeam noi la tren, poate doar daca am fi zburat. Dar ascultarea nu se discuta.

Dupa masa am mers la chilie si ne-a dat o carte pe care trebuia sa o ducem la Iasi si un domn cu o masina care ne-a dus confortabil si rapid la Iasi. In masina, la caldurica, ne gandeam cu groaza pe ce coclauri am fi umblat noi atunci daca n-am fi ascultat si nu ne-am fi intors (pentru cine nu stie, de la Sihastria pana la Targu-Neamt sunt in jur de 26 de km dintre care 6 pe jos prin padure).

Si asa, cu ajutorul Sfintei Varvara am ajuns la Iasi chiar inaintea trenului.

Minunat esti, Doamne, intru sfintii Tai!

Rugaciune pentru aproapele

"Rugăciunea nu numai că îl apropie pe om de Dumnezeu, ci îl lipeşte de Dumnezeu şi îl face un duh cu El. Este ceea ce spune marele Apostol Pavel: Cela ce se lipeşte de desfrânată, un trup este cu ea... şi cel ce se lipeşte de Domnul, un duh este cu El. Sudura aceasta duhovnicească de a se uni omul cu Dumnezeu, se face pe calea rugăciunii."-Parintele Cleopa

Este datorie crestineasca sa ne rugam pentru aproapele nostru, fiecare dupa cum putem, caci rugaciunea este dovada a dragostei si a comuniunii.

Va astept, ca in fiecare saptamana, sa ne rugam impreuna pentru aproapele nostru. Ii multumesc Ioanei pentru ajutor.

Pentru saptamana aceasta:

- Cristi, un baiat cu boala psihica, care a ajuns sa locuiasca in spital, desi are mama.

- Catalin, un copilas din acelasi spital, dar care provine dintr-un centru de plasament si care este respins de toata lumea.

- Alexandra cea frumosa, cu neuroblastom, pe care o gasiti aici

-Simona, copilasul cu inimioara bolnava, tot de aici.

-Catalin Bogdan, care are teza unica si e cam timid,

- batranica din Piata Victoriei din Bucuresti care inca mai vinde flori (deja vestejite) din gradina ei, desi sunt inghetate si ea si ele. Nu stiu cum o chema, dar ii sclipesc ochisorii cand te apropii si o intrebi ceva, mai curand decat daca ii dai, in treacat, o bancnota.

- pentru Eugen - tanarul de 29 de ani din Constanta care a murit sambata, la cateva zile dupa ce ii ceruse presedintelui Basescu permisiunea de a fi eutanasiat. Era grav bolnav si singur de multi ani. Va fi inmormantat joi.

- Alexandra, o tanara ce a trecut la Domnul la doar 18 ani.

Cozonac

Si pentru ca azi a fost ziua nationala, am facut o prajitura traditionala, cozonac, de data aceaasta de post si in forma de floare. Ideea formei am luat-o de pe un site (scuze, nu mai stiu care), reteta am adaptat-o pentru a fi de post.

Am avut nevoie de :

-500 gr de faina,

-drojdie corespunzatoare cantitatii de faina

-3 linguri de zahar,

-4-5 linguri de ulei

-300 ml de lichid caldut (se poate apa sau suc, eu am folosit Tedi, da o culoare frumoasa cozonacului)

-un praf de sare

-pentru umplutura: 200 gr nuca, 2 linguri cacao, 5-6 linguri de zahar, zahar vanilat, cateva linguri de apa. Se amesteca ingredientele si se pun pe foc pentru cateva minute, mai mult pentru a se incalzi decat pentru ale fierbe. Umplutura trebuie sa fie groasa, sa nu curga.

Se framanta un aluat ca de cozonac, care se lasa la dospit pana isi dubleaza cantitatea. Se intinde o foaie pe care se intinde umplutura, in strat subtire.

Aluatul se ruleaza si se taie in segmente groase de 4-5 cm cm. Ar trebui sa iasa cam 10-12 segmente.

Se aseaza in tava rotunda cu taietura in sus (imi pare rau ca nu am poza si cu faza asta, mi s-a descarcat aparatul). Se lasa la crescut inca 30 minute. Se coace la 180 grade timp de 25-30 minute (face proba cu scobitoarea pentru a fi sigure ca s-a copt).

Are avantaje multiple: rata de esec 0, se face repede, este delicios plin de crema, poate fi dus la biserica pentru a fi impartit.

Pofta buna

Nicoleta

La Multi Ani, Romania mea!

N-ar putea cuvintele mele sarace sa exprime mai bine decat imaginile de mai jos credinta, lupta, demnitatea si insufletirea strabunilor nostri pentru a trai uniti si liberi.
Oare vom fi si noi capabili sa ne sacrificam egoismul pentru copiii nostri?

Fotografiile au fost realizate de Samoila Marza.

Si versuri pentru neamul meu, apartinand lui Nichifor Crainic

Cântecul potirului

"Când holda taiata de seceri fu gata

Bunicul si tata

Lasara o chita de spice în picioare

Legand-o cucernic cu fir de cicoare;

Iar spicele-n soare sclipeau matasos

Să-nchipuie barba lui Domnu Hristos.

Când painea-n cuptor semana cu arama,

Bunica si mama

Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,

Purtau parca moaste cinstite si lucii

Ca painea, dand abur cu dulce miros,

Parea ca e barba lui Domnu Hristos.

Si iata potirul la gura te-aduce,

Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce,

Hraneste-mă mama de sfant Dumnezeu.

Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine

Esti totul în toate si toate prin tine,

Tu painea de-a pururi a neamului meu.

Din coarda de vita ce-nfasura crama

Bunica si mama

Mi-au rupt un ciorchine, spunandu-mi povestea;

Copile, graira, broboanele-acestea

Sunt lacrimi de mama varsate prinos

La casnele Domnului nostru Hristos.

Apoi, când culesul de struguri fu gata,

Bunicul si tata

In joc de calcaie jucand nestemate

Ce lasa ca rana siroaie-nspumate,

Copile, graira, e must sangeros

Din inima Domnului nostru Hristos.

Si iata potirul la gura te-aduce,

Iisuse Hristoase, Tu jertfa pe cruce;

Adapa-mă, seva de sfant Dumnezeu.

Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine

Esti totul în toate si toate prin tine,

Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.

Podgorii bogate si lanuri manoase,

Pamantul acesta, Iisuse Hristoase,

E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.

Priveste-te-n vie si vezi-te-n grane

Si sangera-n struguri si frange-te-n paine,

Tu, viata de-a pururi a neamului meu."

Nicoleta