marți, 29 iunie 2010

Cum putem trece cu bine prin cezariana


Exista sarcini care se termina asa cum nu-si doreste mama, adica prin cezariana. Uneori pentru binele copilului sau al mamei sau al ambilor se alege aceasta cale. Eu sunt totusi incredintata ca Dumnezeu pune un motiv in tot ce ni se intampla. Nu pot spune care este acesta, inca ma mai intreb de ce mi s-a intamplat mie la prima saricna sa nu pot naste altfel, dar pe de alta parte ma bucur ca ambii mei prunci sunt sanatosi, binecuvantati cu toate darurile ceresti pe care le-am dorit si atat de minunati ca ma intreb ce am facut bine pe lumea asta pentru a primi asemenea daruri.
Nasterea prin cezariana poate fi o cruce greu de dus, poate nu fizic, desi dureri exista si se prelungesc uneori destul pentru a ne pune rabdarea la incercare. Dar atrage dupa sine intrebari fara raspuns, vini nemarturisite si dorinte imposibile, uneori.
Experienta celor doua cezariene m-au invatat multe legat de recuperarea rapida si eficienta a mamei dupa o operatie majora facuta la un om sanatos.
Prima cezariana a fost facuta de urgenta, Maria a fost scoasa la nici cinci minute de la anestezie, iar eu am bajbait putin pana am stiut ce este mai bine sa fac.
Emanuel s-a nascut prin cezariana «la rece « (varianta nasterii naturale dupa cezariana este disponibila pentru cine doreste doar in spitalele private din Romania), iar eu am fost pregatita. Desi interventia a doua mi s-a parut mai dificila si mai dureroasa, recuperarea a fost mult mai rapida si usoara, asta datorita si experientei anterioare.
Iata cateva lucruri care m-au ajutat a doua oara :
- mai intai am avut norocul sa nasc ambii copii intr-un spital prieten al copilului, cu rooming in, alaptare, copilul adus la mama cat mai rapid dupa nastere. Pe Maria mi-au adus-o la jumatate de ora dupa nastere, iar apoi, desi eram in ATI, mi-o aduceau la doua ore s-o alaptez. Iar dupa mobilizarea din pat au lasat-o cu mine tot timpul. Pe Emanuel l-am nascut seara, l-am primit la alaptat la o ora dupa ce am nascut (l-ar fi adus mai repede, dar aveau o urgenta) si mi l-au adus de tot atunci cand l-am cerut, imediat ce m-am dat jos din pat.
- Una dintre durerile mamicilor care nasc prin cezariana este detasarea pe care o simt legat de acest moment atat de important si minunat din viata lor. Vestea buna este ca aceasta detasare nu este data de modul in care vine pe lume pruncul ci de…benzodiazepine (dragele de ele!). Benzodiazepinele sunt folosite atat pentru calmarea mamei cat si pentru relaxarea musculara. Sunt chiar iubite de medicii anestezisti, dar atrag dupa sine acea stare de detasare, de parca mama nici n-ar fi acolo. Mie mi-a luat cateva luni pana m-am "prins" de ce m-am simtit asa la prima nastere…si mi-am confirmat presupunerea cu ocazia celei de-a doua . La Emanuel am rugat anestezista sa nu-mi dea benzodiazepine si totul a fost diferit. N-am simtit euforia endorfinelor pentru ca nu am nascut natural, dar am fost implicata emotional in nasterea fiului meu. Si nici n-am mai adormit dupa ce l-am vazut :)
- Mobilizarea rapida este alt lucru care m-a ajutat sa plec in doua zile din spital. La Maria am stat 20 de ore in pat pentru ca am nascut la pranz. La Emanuel am stat 10 ore. Diferenta a fost ca a doua oara n-am mai avut ameteli si m-am simtit in putere mai repede. Sigur, aceste lucruri depind foarte mult de toleranta fiecareia la durere (n-am avut peri-epidurala). Mie durerea mi s-a parut un barometru al limitelor mele fizice si l-am luat in seama, trecerea peste limitele organismului poate sa nu fie o idee buna in situatia unei operatii. Mobilizarea inseamna sa scapi de perfuzii, sonda si de anticoagulante.
- Grija pentru cel mic. Am avut ambii copii langa mine imediat ce m-am ridicat din pat. In ambele cazuri am primit oferta de la personalul medical sa ii aduc inapoi la nou-nascuti daca nu ma desurc. Dar m-am descurcat, desi au fost si momente mai grele. Maria s-a multumit tot timpul cu ce a supt, ea nu-i nici acum prea mancacioasa, dar Emanuel nu s-a saturat cu colostrul asa ca intr-o seara am cerut pentru el lapte praf. Nu consider asta o tragedie, mi se pare firesc sa hranesti copilul atunci cand ii este foame. Ca sa nu mai spun ca sunt si copilasi care fac hipoglicemie dupa nastere ; la noi nu se testeaza de rutina glicemia la nou-nascuti asa ca putin lapte poate face diferenta intre a pleca acasa cu un copil sanatos si a pleca cu un copil care a facut o convulsie in prima zi de viata! Ceaiul de chimen si anason si pusul la san al copilului cat mai mult si des cu putinta fac minuni pentru aparitia laptelui, chiar si in cazul cezarienei.
- Ce n-am facut de data asta si as face data viitoare (hihi) ar fi sa rog medicul sa-mi spuna ce face, astfel as avea un control mai bun al situatiei si n-as mai fi surprinsa sa aud un tipat de bebelus in sala de operatie :)

5 comentarii:

MihaelaMaria spunea...

foarte interesanta descrierea ta, sanatate copiilor tai, Maria si Emanuel! ce nume frumoase au!

Graţiela spunea...

Nicoleta, mai întâi de toate felicitări pentru cel de-al doilea minunat! Să vă aducă amândoi bucurii şi împliniri!
Ce m-am regăsit în povestirea ta! Şi mă bucur că tu ai avut gândul cel bun şi puterea să scrii despre asta, sigur va fi de folos altora! Şi eu m-am mobilizat mult mai rapid la a doua cezariană, bazându-mă pe experienţa nu tocmai plăcută a celei dintâi, mă refer la alăptarea copilului, la timpul petrecut cu el în spital cât mai curând şi mai mult de la naştere, etc., dar şi la starea mamei.
Toate cele bune vă doresc! Poate ne spui cândva şi ce spune surioara :)

Liliana spunea...

Foarte interesant si folositor. Multumim :) Maica Domnului sa-i ocroteasca pe prunci!

Anonim spunea...

Draga Nicoleta,citesc cu drag si cu mult interes blogul tau.As dori,in calitate de medic,sa ma poti ajuta cu un sfat.In urma unor analize in vederea sarcinii, am descoperit ca nu am anticorpi pentru rubeola.Mi s-a recomandat vaccinarea, insa nu sunt total convinsa.Printre altele, nici nu stiu la cat timp dupa vaccinare este permisa o sarcina,intrucat parerile medicilor au fost impartite in privinta aceasta.Este vaccinarea absolut necesara?Iti multumesc pentru un eventual raspuns.Doamne ajuta!

Matei Elena si Florin spunea...

imi place mult povestea ta, eu am avut cezariana la rece si am ramas mereu cu regretul de ce nu am incercat natural, desi am avut si risc de nastere prematura nu ma asteptam sa ajung la 39 de saptamani, citind povestea ta am inteles anumite lucruri si poate ca e bine sa ne impacam cu ce ni se intampla si sa ne bucuram de ce avem....la ce spital ai nascut?