La inceput de an

De cele mai multe ori nu-mi propun lucruri noi pentru noul an pentru ca, in general, dorintele mele nu se schimba de la un an la altul. Si nici nu-mi fac bilanturi pentru ca mi se par un pic artificiale, doar nu sunt la sfarsitul vietii...Si nici anul acesta nu am de gand sa fac acest lucru, desi au fost cateva momente in noaptea dintre ani in care ne-au trecut prin cap cateva dorinte legate de noul an - dorinte vechi de altfel: sa fim mai treji in credinta si mai ravnitori, lucruri care parca nu ne ies asa cum am vrea noi, parca ne pierdem pe drum...
Dar imi doresc sa nasc un copil sanatos si sa-l nasc natural de data asta, desi sunt putine sanse, dar cu ajutor de Sus sansele cresc simtitor. In rest pace si bucurie de la Domnul, caci de acestea am parte din belsug!
Cu toate ca nu fac planuri si bilanturi, cad uneori pe ganduri in momente din acestea de trecere, sa le zic. Astazi am ascultat povestea induiosatoare a unei doamne de 60 si ceva de ani, care se considera batrana: n-a avut niciodata casa ei, s-a tot mutat pana n-a mai avut unde, a fost data afara de multe ori si cred ca a simtit disperarea dandu-i tarcoale; a ajuns si pe strada, si la azilul de batrani pe care il descria ca pe un infern (si o cred!), a fost umilita, batjocorita, alungata, infometata, disperata, bolnava si cu toate acestea speranta nu a parasit-o. Si nici credinta. Asa a reusit sa invinga cancerul pulmonar (unul dintre cele mai mortale), sa aiba acum un camin in care este ingrijita si respectata si sa se bucure de binecuvantari ceresti. A ramas doar cu un plaman si jumatate, o mana si un picior si jumatate, dar continua sa doreasca, sa simta, sa spere, sa iubeasca. Oare cum se poate considera batrana?!! Ii multumesc pentru povestea pe care mi-a spus-o acum, la inceput de an.
Caci asa ajung eu sa-mi pun intrebarea: eu in fata Domnului cu ce merg?
Va dorsec un an binecuvantat cu daruri ceresti, pace si bucurie in case!
Nicoleta