De fapt azi nu a fost o zi prea grea pentru ca baietelul nostru muscator este mult mai bine. Cu ceva medicatie pentru el si cateva sfaturi pentru mama situatia dintre ei este mult mai buna.
Se pare ca mamica era cam depasita de situatie, epuizata, nu mai stia cum sa-l stimuleze si pentru ceva timp a abandonat lupta. Lucru pe care micutul l-a simtit si ...a pornit la atac...
Acum cu ceva incurajare si sfaturi, exercitii, stimulare, implicare din partea noastra, mamica si-a recapatat zambetul, de Alex nici nu mai spun, e alt baietel! De fapt cand reuseste sa se linisteasca realizezi ca nici nu are o intarziere chiar asa de mare, intelege ce se spune in jurul sau, stie sa ceara ce-si doreste, zambeste cand vorbesti cu el, dar motor sta destul de rau; face el recuperare de trei ani, dar inca nu isi tine bine capul, nu sta in sezut si nici nu se pune problema de mers.
Astazi am avut o zi mai libera si am reusit sa vorbesc mai multe cu mamica lui; m-a indurereat sa aflu ca exista si oameni care refuza sa-i acorde ajutorul, mai ales ca era indreptatita sa-l primeasca: a venit de la Vaslui pana la Bucuresti cu trenul (cu copil, carut, bagaje) pentru ca i-a fost refuzata ambulanta (m-am interesat si legal are dreptul la aceasta). Si chestia asta nu s-a intamplat doar o data. Sper sa reusim s-o trimitem acasa mai confortabil decat cu trenul.
Asa ca , daca vreti sa-l pomeniti pe Alexandru la rugaciune, v-as fi recunoscatoare!
3 comentarii:
Draga mea,
Slava Domnului ca mai sunt si medici cu dragoste de Dumnezeu si de aproapele. Cred ca binele il putem face fiecare pentru ca prilejuri sunt destule dar parca atunci cand slujesti un bolnav si-i intelegi suferinta, practic il slujesti pe Hristos, chipul lui Hristos din acel om.Sa-l pomenim pe Alexandru si cei care au copii sanatosi sa dea slva Domnului pentru acest dar...
Nicoleta draga, cred ca multe mamici ne-am putea folosi din cazurile pe care le intalnesti tu ca si psihiatru pentru ca a fi parinte este o grea misiune mai ales in aceste timpuri in care a creste un copil pentru Hristos este mucenicie. Pe blogurile surorilor ortodoxe pe care le mai vizitez am gasit multe articole legate de educatia crestina a copiilor dar majoritatea faceau referire la copiii mici, prescolari. Pe mine m-ar interesa si segmentul de varsta 10-14 ani. Lansez pe aceasta cale o invitatie mamelor ortodoxe sa impartaseasca din experientele, esecurile, incercarile, biruintele lor pe aceasta cale, deloc usoara de a avea grija de aceste daruri, binecuvantari revarsate de Dumnezeu in familiile noastre care sunt COPIII.Va imbratisez pe voi dragele mele care vizitati acest blog care mie imi este foarte drag la fel ca si celelalte, Daruind vei dobandi, Slujirea preotesei, Ortodoxie si viata, Viata la tara, jurnalul Anei La pieptul mamei si altele(toate siturile femeilor ortodoxe pe care am reusit eu sa le accesez). Imi pare rau ca timpul nu-mi ajunge pentru a va transmite in scris aprecierile mele pentru faptul ca va rupeti din timpul vostru liber pentru a impartasi si altora din experientele voastre zilnice. Doamne ajuta si bucurie!Alexandra
Atata dulcegarie de bunatate crestina, incat ma indoiesc ca esti reala!
P.S. Nu ma astept sa-mi publici comentariul.
Draga mea Anonim,
Bun este numai Domnul. Doresc din inima sa ai mereu in suflet bucuria pe care o au ingerii in Rai.
Trimiteți un comentariu