Sfantul Fanuire a fost sarbatorit in Biserica Ortodoxa in 27 august, dar pentru ca abia astazi am reusit sa coc painea in cinstea acestei sarbatori, v-o prezint acum.Despre Santul Fanurie nu se stiu prea multe lucruri, dar se stie ca se ruga cu ardoare pentru mama sa care a murit fara pocainta, iar ultima sa rugaciune, in vremea martirajului, a cuprins-o si pe ea: "Doamne, ajuta tuturor celor care se vor ruga Tie pentru mama mea". Frumoasa rugaciune a unui fiu! Este cunoscut ca ajutator al celor necajiti, oprimati, pagubiti, al celor care se roaga pentru altii, in special pentru parinti.
Stiu ca in tara noastra exista o traditie legata de Sfantul Fanurie, cine doreste ceva cu ardoare coace gogosele cateva zile pe care le ofera altora si se roaga sfantului pentru indeplinirea dorintei.
Painea asta nu are o poveste atat de atragatoare, grecii o fac in cinstea Sfantului Fanurie, o duc la biserica in prima duminica dupa sarbatoare si o servesc alaturi de ceilalti crestini. Atat.
Noi am dus-o astazi, pentru a fost zi de sarbatoare si post si cred ca a fost pe placut tuturor celor care au gustat din ea.
Iata si reteta:
- 4 masuri faina
- 3 lingurite praf de copt
- 1 1/2 lingurite scortisoara
- 1/2 lingurite cuisoare macinate
- 1 masura zahar
- 1 masura ulei
- 2 masuri suc de portocale
- coaja de la 1-2 portocale
- 1/2 masura vin alb sau apa
- un varf de lingurita de sare
- 1 masura stafide
- 1 masura nuci 
Se amesteca faina ca scortisoara, cuisoarele, coaja de portocale, zaharul, sarea si praful de copt. Separat se amesteca bine sucul de portocale, uleiul, vinul. Apoi se adauga faina & co si se omogenizeaza bine bine. La sfasit se adauga nucile si stafidele. Se coace in cuptorul preincalzit, la foc mic, timp de 45-60 minute.
6 comentarii:
iam, ma gandeam eu ca ai s-o faci :))
Nu puteam altfel, de muuult ma gandesc la ea.Dar de data asta am facut mai mult...v-am povestit despre ea!
Şi cam cât de mare e măsura?
Cat vrei tu. Eu am folosit un pahar de 150 ml.
Andra are 3 ani, i-a împlinit pe 29 august 2009.
Andra mai are, în afara celor 3 ani, o tumoră abdominală. Cancer adică – rabdosarcom, în termeni medicali.
Şi pentru că are cancer, Andra are 4 operaţii, cu una mai mult decât vârsta ei. Şi urmează şi operaţia cu numărul 5, cât de curând. La care se adaugă toate curele alea groaznice de citostatice.
Ce nu are Andra?
Nu are mamă, nu are tată, nu are rude, nu mai are asistent maternal. Nu are de nici unele.
Cred că Andra se numeşte şi Pârvan, dar nu sunt sigură. A fost abandonată la naştere în spital, de acolo a ajuns la Centrul de Plasament din Alexandria.
Andra a fost preluată apoi de un asistent maternal, dar după toate drumurile astea şi statul cu luniile prin spital, cu atâtea operaţii şi tratamente, a abandonat-o şi doamna în grija căreia se afla. A lăsat-o în spital singură, cu câteva zile înainte ca Andra să împlinească 3 ani.
Pe 29 august 2009, Olga şi-a întrerupt concediul şi s-a dus la spital să sărbătorească câţiva copii bolnavi. Apoi Olga mi-a spus de situaţia Andrei, care este un pui de om singur şi suferind.
Normal că am aflat mai multe. Dintre toate lucrurile astea, unul nu îl înţeleg: când asistenta maternală s-a întors la casa ei, a luat şi toate lucrurile Andrei, inclusiv două jucării pe care copilul le primise de la Asociaţia P.A.V.E.L. Asistenta maternală a motivat că „a trebuit să le predea la orfelinat”. Ca la inventar. Cu proces verbal.
Medicul curant al copilului a anunţat-o pe Nadia, asistent medical la oncologie pediatrică, că Andra este dezbrăcată, ştiind că Nadia are o fetiţă un pic mai mare decât ea. Aşa că i-a adus Nadia câteva lucruşoare şi jucării.
Andra are nevoie de un strop de ajutor.
Andra are nevoie de câteva hăinuţe mai groase, că vine frigul: o pijămăluţă, şoseţele, papucei (botoşei), maieu şi chiloţei.
Andra are mărimea 25 la picior. Are cam un metru înălţime (măsurile ar fi 98-100 cm).
Ar mai avea nevoie şi de şerveţele umede.
La mâncare e un pic mai complicat, că e la regim. Mănâncă lapte praf.
Andra are voie banane şi mere, biscuiţi.
Cu laptele praf s-a descurcat Nadia, dintr-o sponsorizare, a spus că mă anunţă dacă rămâne fără. Andra foloseşte şi pamperşi, dar a făcut Nadia rost.
Andra este internată la I.O.B. (Fundeni).
Tot ce va primi Andra de acum încolo va fi în grija doamnelor de la asociaţie. Nu de alta, dar să nu mai apară vreo asistentă maternală cu mai multă grijă pentru inventar, decât pentru copil…
Olga Cridland, directorul Asociaţiei P.A.V.E.L. se întreabă: „Cui ar putea Andra să se plângă? Ce ar avea nevoie Andra? Cu ce să înceapă? Cine îi ia apărarea?”
Păi… Să vedem…
P.S. Eu mă duc la Fundeni joi, 10 septembrie 2009.
Later Edit. Nu mă duc singură la spital joi, mă duc cu Andreea. Iar Andreea nu vine cu mâna goală.
Andreea aduce pentru Andra un pachet mare cu şerveţele umede (80 buc), săpun, periuţă şi pastă de dinţi, beţişoare pentru urechi, prosop mare de baie din bumbac (roz, normal). Urmează să cumpere zilele următoare ceva de îmbrăcat şi botoşei pentru Andra, o păpuşică şi cărticele.
Andreea mai aduce şi jucării pentru alţi copii, hăinuţe pentru cei mai mari.
Şi da, să nu uit: Andreea se înscrie şi voluntar la Asociaţia P.A.V.E.L.
Încă un Later Edit.
Uitaţi, doamna Olga, ce spune doamna L.: „Eu am o fetiţă de vârsta Andrei – mai „mare” cu o lună. Aşa că ce cumpăr pentru copilul meu de acum încolo, cumpăr şi pentru Andra”.
L. mai spune: Joi merg şi eu la spital. Şi după ce o văd pe Andra (să îmi dau seama şi despre măsurile ei exacte) şi voi vorbi cu doamnele de la Asociaţia P.A.V.E.L. despre toate nevoile ei – am să încerc să ajung cât mai des la spital şi să îi aduc – sau să îi trimit – Andrei tot ce are nevoie.
NU STIU DACA SAI CITIT CUM L-AM INTALNIT EU PE ACEST SFANT http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/09/crezi-in-minuni.html
Trimiteți un comentariu