Postul copiilor

Indemnata de parintele nostru drag am pus-o pe Maria noastra de 2 ani si 4 luni la post! De fapt asta s-a intamplat in august cand a tinut tot postul Adormirii Maicii Domnului, acum e mai greu pentru ca nu pot controla ce mananca la cresa.

Dar pentru mamicile cu copilasi mititei, iata cateva idei pentru mesele copiilor. Voi incepe cu micul dejun, care mie mi se pare mai delicat pentru ca lipseste laptele sau iaurtul in aceasta perioada.

Iata ce contine masa Domnitei dimineata, in zilele de post:

- Paine integrala cu unt de arahide si dulceata, sau cu tahimelo (amestec de tahini facut in casa si miere)

- masline, pasta de avocado, uneori zacusca facuta de buni

- lapte de cocos sau de migdale cu cereale (de obicei fulgi de ovaz si porumb)

- placinta (daca sunt eu harnica si fac) cu mere si nuci sau cu dovleac

- melci cu scortisoara (la fel, daca are cine sa-i faca)

- compot, ceai, fructe (e mare amatoare de fructe)

- porridge (fulgi de ovaz fierti in apa) cu dulceata sau miere

- nectar de fructe de sezon cu miere si cereale.



Si o reteta: melci cu scortisoara

Reteta nu este noua, dar eu am adaptat-o ca sa fie de post si foarte buna. Se framanta un aluat din 500 grame de faina (ideal este sa se foloseasca un amestec de faina alba si integrala), drojdie proaspata lasata mai inainte 10 minute la dizolvat, 2-3 linguri de zahar, un praf de sare, doua linguri de ulei si aprox 300 ml lapte de cocos. Se lasa la dospit aproximativ o ora, apoi se intinde intr-o foaie nu foarte subtire (1-2 cm) care se unge bine-bine cu un amestec de scortisoara 1-2 lingurite, 2-3 lingurite lapte de cocos, 2 lingurite de ulei si se presara cu 4-5 linguri de zahar brun.

Foaia se ruleaza si se taie in segmente de cinci cm grosime care se pun la dospit cu taietura in sus, eventual in formele de muffins.

Se coc la foc mediu aproximativ 20 de minute. Sunt atat de parfumate!

A inceput postul bucuriei!

Postul a inceput de doua zile, dar eu abia acum reusesc sa ma inscriu in impreuna calatorirea Nataliei. Iti multumesc, Natalia, pentru consecventa ta in a ne invita in fiecare post in aceasta calatorie a sufletului spre bucuria Nasterii Domnului!

Imi propun in postul acesta sa fiu mai rabdatoare, mai ales cu mica nazdravana de la noi din casa, care este pusa tot timpul pe sotii. Si cum ea are un program al postului asemanator cu al nostru, voi incerca sa fac cateva postari legate de postul copiilor atat de mici, postari care sper sa fie de folos pentru mamicile care incearca sa introduce in viata copiilor aceasta nevointa.

Apoi voi incerca sa o invat cat mai multe colinde, as vrea ca in viata ei mersul cu colindul sa fie o bucurie a sufetului, nu una a burticii:)

Va doresc un post cu folos duhovnicesc si multa bucurie in asteptarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos!

Esecul de seara, deliciul de dimineata

Ieri am fost in forma foarte buna si dupa ce m-am intors pe unde am umblat cu treburi am intrat sa cumpar fructe. Si cum eram cu chef sa incerc ceva nou, am luat doua fructe Kaki, pe care nu le incercasem.

Mi-a fost greu sa ma abtina pana seara, ca sa le tai la cina, dar am reusit. Iar la cina, surpriza: nu mi-au placut deloc!! Sunt foarte dulci (nu am o problema cu asta), dar foarte astringente:(

Am mancat fiecare cate o bucatica, doar Maria a mai cerut! Ea oricum e un fel de strut si mananca orice...

Din bucatile ramase de seara, totusi, am preparat dimineata un delicios nectar, la care am adaugat mere, grapefruit rosu, cateva migdale, cateva linguri de fulgi de ovaz (ca sa ne tina si de foame) si miere de salcam

Foarte bun, astringen, usor amarui, dar per total dulce, consitent si aromat. Mie, insa nu prea mi-a tinut de foame, am eu motivele mele:)

Toamna in Dobrogea

Pentru ca suntem binecuvantati sa avem parintii in zone minuate am profitat de vremea frumoasa de la sfarsitul saptamanii trecute pentru a ne plimba. Am ajuns in locuri noi si in unele mai vechi, dar foarte dragi.

Prima noastra oprire a fost la Capidava, o localitate pe malul Dunarii cunoscuta pentru cetatea cu acelasi nume. Desi sotul este pasionat de istorie, motivul drumului nostru a fost manastirea Sfintii Epictet si Astion care se construieste acolo. Zona este minunata, de pe colina unde se construieste acum manastirea peisajul cuprinde Dunarea, padurea, cerul albastru:

Nu-ti vine sa mai pleci, mai ales cand ai asa un ghid:

Cetatea dacica m-a impresionat si ea:

Apoi, imi doream de mai mult timp sa vad biserica rupestra de creta de la Basarab/Murfatlar. Din pacate biserica este inca in consolidare (de cativa ani) asa ca nu am putut vedea decat cariera de creta si constructia ridicata la intrarea in biserica rupestra:

Sambata am incheiat-o noaptea, pe malul marii, la aerosoli...

Duminica ne-am bucurat de ospitalitatea parintelui Iustin de la Manastirea Sfantul Ioan Casian, unde am mai fost, dar unde ne intoarcem cu multa bucurie.

Ne-au incantat si florile de toamna si colina plina de branduse

Si ne-am intors. Doar mirasma mierii de floarea soarelui luata de la manastire imi mai ostoieste dorul de duca pana la urmatoarea plimbare...

Perle

Domnita se trezeste de dimineata si vine fuga, fuga la tati in pat; se urca in pat, se ascunde sub patura si comenteaza:

- Stam si noi aici, ne lafaim!

Tati verifica bunele maniere ale Mariei inainte de sosirea bunicilor:

- Maria, ce ii spui lui tataie cand intra pe usa?

- Buna seara

- Si lui buni?

- Ce mi-ai adus?

Gnocchi din dovleac cu sos de masline

A venit toamna si la noi, iar ca dovada sunt dovlecii aurii din piata pentru care eu am o adevarata pasiune. Indiferent daca este vorba de placinta sau chec cu dovleac, de supa crema, copt pur si simplu sau gnocchi. Toate imi plac foarte foarte mult. Reteta asta insa ma face sa-mi doresc sa fie post in fiecare zi:) Pentru ca este de post si e foarte foarte buna.

Sunt foarte simplu de facut, dar necesita putina rabdare.

Avem nevoie de :

-400 grame dovleac copt

-faina cat cuprinde pentru a face un aluat moale, dar care sa nu fie nelipicioasa; nu stiu exact cata faina am pus, de obicei fac treaba prin bucatarie din ochi, dar este nevoie ca aluatul sa fie nelipicios ca sa poate fi modelat. In schimb daca aluatul este prea vartos se pierde din gustul minunat al dovleacului. Se poate pune putina sare si nucsoara (eu n-am pus). Aluatului i se da forma unui sul din care se vor taia mici segmente. Acestea se apasa cu furculita si apoi se pliaza intre degete, ca in poza:

Dupa ce au fost facuti toti se lasa cam jumatate de ora si apoi se fierb intr-o cantitate mare de apa cu sare. Sunt fierti cand se ridica la suprafata (atentie ca se pot lipi!). Este bine sa fie fierti intr-un singur rand pentru a nu se lipi intre ei.

Sosul se poate face din timp: o ceapa mica sa curata, se toaca si se fierbe cateva minute in ulei cu apa impreuna cu 2-3 catei de usturoi tocati marunt, 200 grame masline taiate, sare si piper; se fierb 10-15 minute. Apoi se adauga o rosie curatata si taiata cubulete si frunze de busuioc proaspat (optional, eu am avut din productia proprie de pe balcon:). Se mai fierbe cateva minute si este gata.

Sosul se toarna peste gnocchi si se servesc fierbinti cu multa pofta

Pofta buna!

Cartile copilariei

Intotdeauna mi-ai placut cartile, iar de cand o am pe Maria, am redescoperit bucuria de a fi in preajma unor carti pentru pitici. Si cum in zilele noastre oferta este extraordinara nu de putine ori m-am gasit in dificultatea de a alege.

De multe ori insa a primit carti de la prieteni, de la bunici, de la unchi si matusi. Iar ea e foarte foarte curioasa in ceea ce le priveste. Mai ales acum cand are si rabdare sa asculte povestea.

Ultima carte primita este insa un...cosmar. Multe lucruri bizare vad eu in fiecare zi, dar ca asta n-am mai vazut de mult. "Petrica ciufulitul" se vrea o carte de povesti cu talc, dar mai mult reuseste sa sperie copiii. Si asta intrucat consecintele faptelor copiilor sunt dramatice: fetita care se joaca cu chibriturile arde de vie, baietii obraznici sunt transformati de Mos Nicolae (!!!) in negri, baiatului care isi suge degetul vine croiturul si i-l taie, iar cel care nu vrea sa manance moare! Cartea asta pe mine ma inspaimanta ca adult, nu vreau sa ma gandesc ce efecte poate avea la un copil. Povestile terapeutice sunt bune atunci cand un copil are nevoie de ajutor pentru a depasi un obstacol, dar cartea asta este departe de a fi terapeutica! Daca nici macar in lumea povestilor nu se mai poate simti copilul in siguranta si incurajat, atunci unde?

Iata si cateva imagini:

Vreau totusi sa termin postarea intr-o nota mai optimista, asa ca va arat si o carte de povesti cu talc, potrivita pentru varsta noastra si care Mariei ii place foarte mult. O carte in care pentru greseala exista iertare si indreptare:
Nicoleta