Copenhaga

De cand suntem aici n-am avut prea multe sanse sa iesim fara pruncii din dotare. Dar cum bunica lor preferata a venit in vizita, am profitat si am iesit in doi la Copenhaga. Desi e capitala altei tari decat cea in care locuim, este mult mai aproape decat Stockholmul. Trei ore si jumatate cu tren direct...foarte convenabil.
Am coborat in gara centrala si orasul ne-a intampinat cu o vreme rece si intunecata numai buna de stat in casa. Dar nu ne-am descurajat, faptul ca eram in doi ne-a dat aripi. Nu ma intelegeti gresit, activitatea mea preferata este sa-mi petrec timpul cu copilasii din dotare, dar de cele mai multe ori haladuitul prin oras ii oboseste si ii face uraciosi:).
Cum vremea era asa de inchisa am decis sa incercam un ceai si specialitatile patiseriei daneze, danish pastry sau wienerbrod. Stiam din lecturi despre Copenhaga ca este un  oras foarte "verde" dar am fost totusi surpinsa de culoarea intensa a verdelui: pahare si farfurii din hartie, plicul de ceai din panza, iar lingurita din lemn. Se poate si mai verde de atat?
N-am avut un plan foarte bine conturat inainte de plecare, eram deja satula de planificari si imi doream doar sa ma ratacesc putin prin orasul vechi. Am avut totusi dorinta de a vedea Mica Sirena, stiu e un cliseu, dar unul foarte dragut .

Am luat o harta de la un hotel din apropierea garii si am pornit prin burnita. In drum am vazut castelul Rosenborg inconjurat de un sant cu apa si de un parc, biserica Sf Paul si o parte din zona foarte veche a orasului: case scunde, din piatra, cu usi cat pentru copiii de 10 ani de astazi. Apoi am trecut pe langa Kastellet si am ajuns la Mica Sirena, izolata saracuta pe o stanca.











 Am inteles ca a avut foarte multe de suferit de-a lungul timpului fiind vandalizata de multe ori si chiar aruncata in mare. Nici nu-i de mirare la cat de departe o tin.







Ne-am intors prin Kastellet, muzeul rezistentei daneze. Nu stiu mai multe ca incepusa sa ploua si batea si vantul.

Ne-am grabit inapoi intre cladiri sperand sa nu ne mai sufle asa. Ne-am ratacit putin, si bine am facut caci am ajuns la Biserica ruseasca pe care am si vizitat-o (era chiar slujba inauntru, o atmosfera minunata de care imi este tare dor), apoi Biserica de marmura, impresionanta dar rece, din pacate. Fara sa ne programam si fara macar sa stim am ajuns la palatul regal Amalienborg chiar la schimbarea garzii. Foarte simpatici erau danezii cu cusmele pe cap!! Am si filmat putin, din pacate va trebui sa ma credeti pe cuvant ca sunt simpatici pentru ca nu pot incarca filmul pe blogger.

Apoi am ratacit cateva ore prin centru si pe canale, am mancat peste (fireste) intr-un restaurant traditional danez. Acolo, desi am vrut sa ascultam si noi limba daneza (am inteles ca seamana cu dialectul vorbit aici in Blekinge) am nimerit langa masa unor suedezi. Pacat...








M-au impresionat densitatea bisericilor din centrul orasului, nu ma asteptam. Dar despre asta in episodul urmator.
Cu siguranta vom reveni, cand va creste frunza in copaci, cu copilasii, pentru gradina zoologica si parcul Tivoli (n-am uitat de el, doar ca era inchis).