prima ora de balet

N-ar fi nimic interesant de scris pe tema asta, sunt milioane de prime ore de balet la care fetitele viseaza si mamicile retraiesc bucurii magice. Magice, dar personale asa ca oare cum banale pentru publicul larg.
De data asta esta oarecum special, nu unic, faptul ca mica balerina este la prima ora de balet...suedez, fara ca ea sa poata comunica in limba respectiva.
Dar este entuziasmata si asteapta cu nerabdare prima intalnire adevarata cu Suedia, cu fetitele blonde si cu ochii albastri. Asteapta cuminte in autobuz, apoi priveste timida la profesoara. Oare ce-o fi vrand de la ea? Cele cateva cuvinte de prezentare pe care le stie in limba profesoarei s-au blocat undeva intre centrul vorbirii si limba. Nu-i vorba, a facut repetitii acasa, dar pur si simplu acum cuvintele s-au ratacit.
Apoi intalneste primele doua fetite suedeze. Hm...una este chiar foarte blonda, dar cealalta ii seamana mai mult ei.  Limba asta insa o face sa se retraga iar, sa uite cuvintele chiar daca sunt putine.
Inainte de ora de dans cateva mingii de ping-pong o destind. Limbajul jocului este pana la urma acelasi si ea il cunoaste foarte bine.
Ora incepe. Inca nu intelege nimic, dar sta cuminte in cerc, cu ochii atintiti la profesoara. Nu mai este timida, e concentrata si curioasa. Toate temerile ei (si ale mele) se rispesc cand alearga pe varfuri in cerc, sare de pe un picior pe altul, afla ca poate face litere din trupul ei si invata pozitia corecta a picioarelor la balet. NU intelege inca nimic, dar se descurca minunat. Rasul ei cristalin umple sala. Cine poate realiza ca ea viseaza in alta limba...
La sfarsit invata si trei cuvinte noi "Tack for idag", multumirea profesoarei la sfarsitul lectiei. Si vine plangand: "mami, am stat prea putin!!".
Iar eu sunt surprinsa, incantata, vrajita si am invatat o lectie: adaptarea la apa adanca nu-i asa de speriat. Mai ales in pasi de dans...