Karlskrona 2

Da, din nou despre Karlskrona. De data asta pentru mai mult timp. Suntem aici de doua saptamani si mai avem de stat...

Cum spuneam si in alta postare ne-am hotarat sa gustam si noi putin din viata de emigrant. Inca mai am ganduri referitoare la motivatiile mele si inca ma mai indoiesc ca am facut bine venind aici. Azi insa am ajuns la biserica din Solvesborg si m-am mai lamurit un pic. Poate are totusi Dumnezeu un plan in toata chestia asta si n-am venit aici doar pentru a ne fi mai bine.

Orasul ne-a intampinat cu o toamna blanda, neobisnuita pentru ei: soare bland si stralucitor, mare linistita, culori minunate de toamna. Acum este si vant si mai si ploua, dar eu sunt in continuare fascinata de mare asa ca greu ma dau dusa de langa ea.

Am inceput si munca...mi-am luat in primire cabinetul, programul si am cunoscut in doua ore mai multe persoane decat cunosteam in Romania! Aici fika (adica pauza de cafea) este o obligatie, vorba lui Farfuridi: "am n-am treaba la 9.30 trebuie sa ma prezint in sala de mese la fika:)". E foarte placut, chiar si pentru mine care nu beau cafea de si care am o mare problema cu intelesul limbii...mai ales ca aici se vorbeste un dialect care este destul de greu de inteles si de catre suedezii din alte zone.

Pana acum oamenii sunt destul de draguti, ma ajuta si-mi zambesc cand vorbesc, imi lauda cunostintele de limba, care fie vorba intre noi nu au cum sa fie asa de avansate dupa 4 luni, oricat de intensiv ar fi fost cursul si oricat de dotata asa fi eu pentru invatarea limbilor straine. Ritmul de lucru este destul de lejer, comparativ bineinteles cu cel din tara: doi-trei pacineti pe zi, uneori si mai multi, dar si multe sedinte... mai in fiecare zi. Dar ei functioneaza foarte bine asa.

Ce ma surpinde pe mine la sistemul lor este ca nu interneaza copii la psihiatrie. Au doar doua paturi, adica doua apartamente in care se interneaza si familia, folosite doar in cazurile in care chiar nu se poate altfel. Dar mai multe despre sistem cand ma mai lamuresc.

Acum ramane sa devenim si noi pentru o vreme noi-suedezi, asa cum le zic ei emigrantilor, sa sortam fiecare gram de gunoi, sa ne luam biciclete si sa renunatm la perdele. Si, fireste, sa ne punem lampa in geam.