Karlskrona

Nu suntem o familie foarte plimbareata pe alte meleaguri, desi ne dorim. De data asta am ajuns departe, in nord, cu treburi. In prima saptamana din post am ajuns in Karlskrona, Suedia, insotiti de cel mai mic membru al familiei.

Nu pot sa spun decat ca mi-a placut, este si cam greu sa te dezamageasca acest orasel cu ceva. In fapt este un un arhipelag la Marea Baltica declarat monument UNESCO. Mie personal mi s-a parut ca centrul semana foarte bine cu Sibiul si Timisoara, veti vedea din poze.

Mai intai trebuie sa spun ca m-am indragostit la prima vedere de Marea Baltica inghetata, desi eu sunt o mare iubitoare de vara, apoi salba de insule cochete aflate foarte aproape de tarm incat oamenii trecea spre casa pe gheata! Noi n-am avut curaj si am aflat ca multi locuitori seamana cu noi. Nu stiu inca cum ajung de pe insule in conditiile in care nu sunt poduri peste tot si cu barca nu-i nici o sansa sa spargi gheata.

Drumul a fost de asemeni o premiera, am zburat pentru prima data, si desi mi-a placut, prefer sa vad avionele de pe pamant, nu ma simt in siguranta sa ma stiu la 12.000 m de pamant. Dar ne-am descurcat fara ajutatoare sedative. Am mers ceva ore si cu trenul, intre Malmo (n-am diacritice suedeze:) si Karlskrona si mi-au placut tare mult campurile ingrijite, aranjate la detaliu, gardurile din pietre si trenul silentios, parca nici nu mergea pe sine.

Despre oameni nu pot spune multe, am cunoscut doar cativa, dar mi s-au parut destul de deschisi, peste pejdecatile cu care am plecat de acasa. Mi s-au parut chiar calzi, dar e posibil la o privire mai de aproape sa fi fost doar amabilitate. In fine, nici nu conteaza, mi-au lasat o impresie buna. Mi s-au parut calmi, sportivi, nu se grabesc, multi merg pe biciclete, masinile merg foarte incet, poti traversa pe la orice colt de strada, stiu ce inseamna prioritatea de dreapta si chiar o acorda, si in cele 3 zile cat am stat acolo n-am auzit niciodata cu claxon. Au in geamuri multe flori, in special orhidee albe (n-am vazut niciodata atatea orhidee albe) si mici veioze in fiecare fereastra pe care seara la aprind.

Si m-a incalzit grija lor pentru copii: peste tot, chiar si in tren, exista mese pentru schimbat scutece (foarte importante devin cand calatoresti cu un sugar), la hotel am avut patut pentru Em, iar gradinita (am vizitat una) mi s-a parut ca o casuta pentru papusi cu bunicute care leganau prichindei de 2 ani si mielute ce zburdau nestighetite prin camere (clase nu le pot spune, aratau ca niste camere obisnuite de copii). Imi pare rau ca aici n-am facut poze.

Cum spuneam cel mai mult m-a placut natura, si grija lor pentru ea. Rate, lisite, lebede, pescarusi, semne de primavara pe marea inghetata, primite cu bucurie de localnicii care le hraneau din belsug. Orice spatiu verde este protejat chiar daca nu este aranjat la firul de iarba.

Am inteles ca e si mai frumos vara, e, poate vom vedea!

Gata cu vorbaria, pozele:Lac inghetat, inca sub imperiul zapezii:Baltica inghetata:

Semne de primavara

Pescarusi pe gheataInsula cu case suedeze traditionaleCentrulBiserica germanaApus pe Marea Baltica