Sfantul Ioan Rusul

Dupa cum stiti maine Biserica noastra sarbatoreste pe Sfantul Ioan Rusul, un sfant foarte drag mie. Cu ingaduinta Lui Dumnezeu am ajuns in Evvia in urma cu patru ani si sfantul acesta mi-a ramas lipit de inima. Nu stiam eu prea multe, citisem totusi cartea, ma impresionase viata sfantului dar trairea mea nu trecea mai departe de cat putea gandi mintea. Acatistul facut insa la racla cu sfintele sale moaste impreuna cu ceilalti pelerini si toate semnele minunilor prezente in biserica din Evvia au miscat ceva in sufletul meu. De atunci il simt foarte aproape si m-a ajutat de foarte multe ori. Poate acesta este motivul pentru care as fi vrut sa alegem acest nume pentru baietelul nostru, dar Domnul a ales un altul...

Trusa mea medicala de urgenta este formata din cele doua flaconase luate din Evvia, unul cu ulei sfintit si celalalt cu aghiasma. La fiecare problema medicala a mea sau a fetitei, ne-a scos din incurcatura, tamaduirea a fost rapida si completa. Nici nu stiu cum de mai este ceva in flaconasele acelea!

Si spre bucuria noastra in urma cu mai bine de un an am aflat ca exista si la noi o manastire cu hramul Sfantul Ioan Rusul, chiar aproape de noi. Si, mai minunat, ca unul dintre parintii dragi noua a fost numit staret acolo. Manastirea se gaseste la cativa kilometri de Giugiu, despre ea am scris aici. Pentru cei care doresc sa mearga maine acolo va pot spune ca nu veti regreta, parintele se pregateste de hram de mult timp, locul este minunat, copii au padurea intreaga sa se joace, ca sa nu mai spun de prezenta caprioarelor, a iepurilor si a paunilor.

Acatistul Sfatului Ioan Rusul

Inaltarea Domnului - Ziua Eroilor si hramul familiei noastre

HRISTOS S-A INALTAT!
Pana azi nu am fost foarte constienta de motivul tainic pentru care am ales acest hram al familiei. Sigur, ne-am cunoscut de Inaltare, iar cand ne-am pus problema alegerii hramului, am avut mai multe optiuni. Parca nu puteam lasa de-o parte vreo sarbatoare care face sa vibreze sufletul nostru: orice sarbatoare inchinata Maicii Domnului, Nasterea Domnului, sarbatoarea Sfantului meu ocrotitor, sau chiar duminica femeilor mironosite. Si cu toate acestea am ales, impinsi cu tainica iubire de Mantuitorul, spre o zi atat de mare ca astazi alegerea noastra ne coplesteste. In fiecare an sarbatorim impreuna doar seara, pentru ca in fiecare an cade in mijlocul saptamanii, masa de hram o oferim doar la Biserica, nu este timp pentru mai mult si cu toate acestea nu ne-am fi putut alege o sarbatoare mai potrivita.
Si asta pentru ca suntem plamaditi cu o sensibilitate fata de martiriu, desi noi nu am putea duce o asemenea cruce, vietile sfintilor mucenici sunt cele la care noi vibram din toata fiinta, cu atat mai mult a sfintilor martiri pentru credinta si neamul romanesc. Ne imbarbateaza sacrificiul lor de sine si ne-ar fi tare bine daca i-am lua mai des ca exemplu. Si ca o coincidenta minunata, locuim in cartierul Aparatorii Patriei, construit pe vechiul sat in care au fost improprietariti veteranii Marelui Razboi. Iar strada noastra poarta nume de martir!
Port in inima imaginea bunicului meu, crestin, veteran in al doilea razboi monadial, detinut politic, tamplar, tata si sot; bland, smerit, simplu, epitrop toata viata al bisericii din sat care nu pleca duminica la Sfanta Liturghie pana nu-si cerea iertare de la sotie si de al copii si care la 80 de ani citea doar Sfanta Scriptura si ardea de dorul casei lui de la tara. N-ar fi povestit niciodata unor minti fragede de copii ororile razboiului, dar pe care mintile noastre iscoditoare de adulti le-au descoperit. A supravietuit razboiului si lagarului, iar in imaginea lui contopesc eu toate chipurile de martiri ale neamului nostru.