Gnocchi din dovleac cu sos de masline

A venit toamna si la noi, iar ca dovada sunt dovlecii aurii din piata pentru care eu am o adevarata pasiune. Indiferent daca este vorba de placinta sau chec cu dovleac, de supa crema, copt pur si simplu sau gnocchi. Toate imi plac foarte foarte mult. Reteta asta insa ma face sa-mi doresc sa fie post in fiecare zi:) Pentru ca este de post si e foarte foarte buna.

Sunt foarte simplu de facut, dar necesita putina rabdare.

Avem nevoie de :

-400 grame dovleac copt

-faina cat cuprinde pentru a face un aluat moale, dar care sa nu fie nelipicioasa; nu stiu exact cata faina am pus, de obicei fac treaba prin bucatarie din ochi, dar este nevoie ca aluatul sa fie nelipicios ca sa poate fi modelat. In schimb daca aluatul este prea vartos se pierde din gustul minunat al dovleacului. Se poate pune putina sare si nucsoara (eu n-am pus). Aluatului i se da forma unui sul din care se vor taia mici segmente. Acestea se apasa cu furculita si apoi se pliaza intre degete, ca in poza:

Dupa ce au fost facuti toti se lasa cam jumatate de ora si apoi se fierb intr-o cantitate mare de apa cu sare. Sunt fierti cand se ridica la suprafata (atentie ca se pot lipi!). Este bine sa fie fierti intr-un singur rand pentru a nu se lipi intre ei.

Sosul se poate face din timp: o ceapa mica sa curata, se toaca si se fierbe cateva minute in ulei cu apa impreuna cu 2-3 catei de usturoi tocati marunt, 200 grame masline taiate, sare si piper; se fierb 10-15 minute. Apoi se adauga o rosie curatata si taiata cubulete si frunze de busuioc proaspat (optional, eu am avut din productia proprie de pe balcon:). Se mai fierbe cateva minute si este gata.

Sosul se toarna peste gnocchi si se servesc fierbinti cu multa pofta

Pofta buna!

Cartile copilariei

Intotdeauna mi-ai placut cartile, iar de cand o am pe Maria, am redescoperit bucuria de a fi in preajma unor carti pentru pitici. Si cum in zilele noastre oferta este extraordinara nu de putine ori m-am gasit in dificultatea de a alege.

De multe ori insa a primit carti de la prieteni, de la bunici, de la unchi si matusi. Iar ea e foarte foarte curioasa in ceea ce le priveste. Mai ales acum cand are si rabdare sa asculte povestea.

Ultima carte primita este insa un...cosmar. Multe lucruri bizare vad eu in fiecare zi, dar ca asta n-am mai vazut de mult. "Petrica ciufulitul" se vrea o carte de povesti cu talc, dar mai mult reuseste sa sperie copiii. Si asta intrucat consecintele faptelor copiilor sunt dramatice: fetita care se joaca cu chibriturile arde de vie, baietii obraznici sunt transformati de Mos Nicolae (!!!) in negri, baiatului care isi suge degetul vine croiturul si i-l taie, iar cel care nu vrea sa manance moare! Cartea asta pe mine ma inspaimanta ca adult, nu vreau sa ma gandesc ce efecte poate avea la un copil. Povestile terapeutice sunt bune atunci cand un copil are nevoie de ajutor pentru a depasi un obstacol, dar cartea asta este departe de a fi terapeutica! Daca nici macar in lumea povestilor nu se mai poate simti copilul in siguranta si incurajat, atunci unde?

Iata si cateva imagini:

Vreau totusi sa termin postarea intr-o nota mai optimista, asa ca va arat si o carte de povesti cu talc, potrivita pentru varsta noastra si care Mariei ii place foarte mult. O carte in care pentru greseala exista iertare si indreptare:
Nicoleta

Cand raul se numeste bine

Aseara am ascultat cu jumatate de ureche o discutie despre noua legislatie legata de prostitutie si droguri. Nu stiu sigur ce spune raportul minunatei comisii, si nici nu prea ma intereseaza, in schimb m-a deranjat foarte tare diletantismul si superficialitatea ingamfata a domnului membru in comisia in cauza. Mi se pare de bun simt sa te informezi inainte de a face parte dintr-o asemenea comisie, ca sa nu mai vorbesc ca acest lucru este valabil cand vii sa vorbesti la televizor. Nu de alta, dar fara informatie solida ajungi sa te faci de ras...asa ca domnul de aseara.

Domnul in cauza a afirmat ca, spre exemplu, cocaina nu este un drog asa de puternic si nu da asa o mare dependenta, ca drogurile "usoare" pot fi consumate fara probleme si ca el nu vede de ce n-ar putea fi folosite in scop recreational, ca alcoolul este mult mai periculos si nu-l mai interzice nimeni!

Stiu ca domnul acela nu-mi citeste blogul, dar eu replica simt nevoia sa-i dau!

In primul rand drogurile "recreationale" cresc craving-ul adica nevoia pentru droguri mai puternice si nu de putine ori am vazut copii care pornesc de la a fuma marihuana si ajung sa -si injecteze heroina, cateva bile pe zi.

Apoi cocaina este un drog puternic care da dependenta inclusiv fizica.

Iar ideea de a scoate bani din patimile oamenilor si din neputintele lor mi se pare de-a dreptul draceasca. Ce mesaj se transmite copiilor o data cu legea asta? Ca e bine sa te droghezi atata timp cat nu folosesti droguri "tari" si ilegale si atata timp cat nu le iei de la coltul strazii ci dintr-un magazin specializat, de unde se vireaza bani la buget! oare nu tot din acelasi buget sunt platite si tratamentele pentru dezintoxicare?

Doar cine n-a vazut copii de 9 ani care nu stiu bine sa scrie si sa citeasca, dar stiu sa-si gaseasca venele cu ochii inchisi pentru a se injecta, poate sa gandeasca asa. Sau cine a vazut dar nu-i pasa.

Mai spunea domnul in cauza ca de blamat sunt traficantii care trebuie sa ajunga la inchisoare. Corect! Dar partea proasta este ca foarte multi dintre cei dependenti, dupa ce au furat si vandut tot ce s-a putut si nu mai au bani pentru doza zilnica, ajung sa fie dealer-i. Devin din victime, agresori...

Legalizarea nu va duce la o scadere a consumului pe principiul fructului interzis ci la o crestere a consumului, inclusiv de droguri cu mare potential adictiv si risc vital, datorita cresterii nevoii pentru senzatii tari offerite deja de drogul usor.

Exista in mediul nostru o multitudine de "solutii" pentru cei care isi doresc un drog recreational: la farmacie medicamente anti-parkinsoniene, antitusive, antiinflamatorii, prin parcuri se gasesc si ciumafaie si zorele cate vrei, la discretie. Iar tinerii nu se dau inapoi de la a le folosi, uneori sunt atat de inventivi incat ma uimesc. Faptul ca drogurile considerate usoare sunt legale nu-i va face sa nu-si doreasca droguri mai tari si sa nu le consume.

In situatia aceasta ce impact asupra populatiei vor mai avea campaniile anti-drog?

Da, e trist ca am ajuns in punctul in care spunem raului, bine.

Zi grea - continuare

De fapt azi nu a fost o zi prea grea pentru ca baietelul nostru muscator este mult mai bine. Cu ceva medicatie pentru el si cateva sfaturi pentru mama situatia dintre ei este mult mai buna.

Se pare ca mamica era cam depasita de situatie, epuizata, nu mai stia cum sa-l stimuleze si pentru ceva timp a abandonat lupta. Lucru pe care micutul l-a simtit si ...a pornit la atac...

Acum cu ceva incurajare si sfaturi, exercitii, stimulare, implicare din partea noastra, mamica si-a recapatat zambetul, de Alex nici nu mai spun, e alt baietel! De fapt cand reuseste sa se linisteasca realizezi ca nici nu are o intarziere chiar asa de mare, intelege ce se spune in jurul sau, stie sa ceara ce-si doreste, zambeste cand vorbesti cu el, dar motor sta destul de rau; face el recuperare de trei ani, dar inca nu isi tine bine capul, nu sta in sezut si nici nu se pune problema de mers.
Astazi am avut o zi mai libera si am reusit sa vorbesc mai multe cu mamica lui; m-a indurereat sa aflu ca exista si oameni care refuza sa-i acorde ajutorul, mai ales ca era indreptatita sa-l primeasca: a venit de la Vaslui pana la Bucuresti cu trenul (cu copil, carut, bagaje) pentru ca i-a fost refuzata ambulanta (m-am interesat si legal are dreptul la aceasta). Si chestia asta nu s-a intamplat doar o data. Sper sa reusim s-o trimitem acasa mai confortabil decat cu trenul.
Asa ca , daca vreti sa-l pomeniti pe Alexandru la rugaciune, v-as fi recunoscatoare!

Zi grea

Astazi a fost pentru mine o zi grea, nu doar pentru ca micuta noastra n-a fost acasa de ziua ei, ci mai ales pentru ca am fost mamica de imprumut pentru 15 minute... Cele mai grele minute din viata mea de mama. Nu stiu daca as fi fost la fel de impresionata daca nu as fi avut la randul meu un pui, dar acest aspect nici nu mai conteaza.
In clinica astazi s-a facut un curs de instruire cu mamicile, iar piticii au ramas in grija asistentelor si a rezidentilor mai mici. Mi-a atras atentia cu copilas cu encefalopatie care plangea saracutul ca din gura de sarpe dupa mamica lui. In incercarea de a-l linisti am observat ca in urma comportamentului sau autoagresiv o parte importanta din buza inferioara lipsea. M-a durut sufletul sa-l vad asa, cred ca este cel mai mic pacient cu comportament autoagresiv pe care il vad. Pentru cei mai mari este putin mai usor, avem medicamente pentru acest tip de comportament, dar la 3 ani si cateva luni sunt cam interzise...
Si este aproape imposibil de contentionat cu metode blande; cum sa-l faci sa nu se mai muste de buza? Acest copilas isi musca si manutele, dar acum le are pansate si puse in ciorapei si nu le mai musca, daca s-ar lovi la cap i-am putea pune o casca...Ne-am gandit la un fel de capastru care sa nu-i permita sa deschida gura prea mult pentru a nu se mai musca, desi mie metoda asta mi se pare cam radicala. Ma intreb ce e mai bine: sa-l lasam sa se muste sau sa-l constrictionam atat de dur? Ce e mai bine pentru el?
Maine aflu cum il cheama, poate il treceti la rugaciune...

Un an nou cu dorinte noi

Deschid ultima rezerva de pe hol, ma schimb in graba, iau cu viteza pixul, parafa, telefonul si ies; sper sa am suficient timp sa-mi termin treburile pana la vizita. Alerg, scriu, evaluez, vorbesc, observ, scriu, povestesc, alerg. La miezul zilei realizez ce zi e; si ma opresc pentru o secunda sa-mi fac planuri pentru noul an. Dar nu-i suficient timp, o las pe mai tarziu. Nimeni nu sta, pranzul ni se pare ca a venit prea repede, ziua este prea scurta pentru cati copii au venit inainte de inceperea scolii. Toti vor bine, repede, acum, sau chiar ieri. Nimeni nu mai are rabdare, poate nici noi... La sfarsitul zilei inchid ultima rezerva de pe hol incercand sa las acolo tot ce s-a petrecut peste zi, acasa ma asteapta alte bucurii.
Da, m-am intors la serviciu si imi place cam la fel de mult ca si inainte de nasterea Mariei, doar ca acum am mai multe griji si alergatura. Si pentru ca nu prea mai pot lipsi am importat-o pe buni pentru o perioada , iar de azi am exportat-o pe Maria la buni. Nu rezistam nici unul dintre noi prea mult timp in noile formule, dar ne straduim. Cand incep gradinita si cresa sper sa ne mai linistim.
Si mai tarziu este acum... Imi propun pentru viata mea duhovniceasca sa il am pe Dumnezeu mai mult in minte si in inima, sa ma straduiesc sa citesc mai des din Sfanta Scriptura si din vietile sfintilor (lucrul acesta mi-l propun mai in fiecare an!).
Si-mi doresc sa-L iau cu mine in fiecare zi pe Domnul la spital, cabinet sau pe unde voi mai fi.
Va doresc tuturor un an bisericesc plin de bucurii duhovnicesti.