Painea Sfantului Fanurie - Phaneropita

Sfantul Fanuire a fost sarbatorit in Biserica Ortodoxa in 27 august, dar pentru ca abia astazi am reusit sa coc painea in cinstea acestei sarbatori, v-o prezint acum.

Despre Santul Fanurie nu se stiu prea multe lucruri, dar se stie ca se ruga cu ardoare pentru mama sa care a murit fara pocainta, iar ultima sa rugaciune, in vremea martirajului, a cuprins-o si pe ea: "Doamne, ajuta tuturor celor care se vor ruga Tie pentru mama mea". Frumoasa rugaciune a unui fiu! Este cunoscut ca ajutator al celor necajiti, oprimati, pagubiti, al celor care se roaga pentru altii, in special pentru parinti.

Stiu ca in tara noastra exista o traditie legata de Sfantul Fanurie, cine doreste ceva cu ardoare coace gogosele cateva zile pe care le ofera altora si se roaga sfantului pentru indeplinirea dorintei.

Painea asta nu are o poveste atat de atragatoare, grecii o fac in cinstea Sfantului Fanurie, o duc la biserica in prima duminica dupa sarbatoare si o servesc alaturi de ceilalti crestini. Atat.

Noi am dus-o astazi, pentru a fost zi de sarbatoare si post si cred ca a fost pe placut tuturor celor care au gustat din ea.

Iata si reteta:

- 4 masuri faina

- 3 lingurite praf de copt

- 1 1/2 lingurite scortisoara

- 1/2 lingurite cuisoare macinate

- 1 masura zahar

- 1 masura ulei

- 2 masuri suc de portocale

- coaja de la 1-2 portocale

- 1/2 masura vin alb sau apa

- un varf de lingurita de sare

- 1 masura stafide

- 1 masura nuci

Se amesteca faina ca scortisoara, cuisoarele, coaja de portocale, zaharul, sarea si praful de copt. Separat se amesteca bine sucul de portocale, uleiul, vinul. Apoi se adauga faina & co si se omogenizeaza bine bine. La sfasit se adauga nucile si stafidele. Se coace in cuptorul preincalzit, la foc mic, timp de 45-60 minute.

Vacanta bunului simt

Se pare ca bunul simt a plecat intr-o neasteptat de lunga vacanta. Inca nu m-am lamurit daca de voie ca se simtea cam obosit sau fara plata, ca tot e la moda. As alega ultima varianta, mai ales ca nu mai trebuie nimanui asa ceva, chiar ne incurca si ne face sa parem stupizi.

Ultimile zile chiar au fost edificatoare pentru aceasta constatare dureroasa a mea, acum ma gandesc ca dansul a plecat de mult peste mari si tari...

Da' sa va povestesc cum m-a izbit asa subit aceasta revelatie!

Ieri in parc, mai multe mamici, bunici si bone cu copilasi, se joaca toti, nederanjati nici macar de nesuferita de masina a ADPP care uda parcul zilnic. Si apare un tanar cu un caine de talie mare (e drept era in lesa si avea botnita) doar pentru a folosi nisipul si iarba ca toaleta canina. Toata lumea a explodat! Dar stapanul nici nu s-a sinchisit, a aruncat cateva vorbe fara bun simt si a plecat. Am ramas consternate, desi reactia noastra a fost verbala si nu fizica. Poate ar fi fost mai eficient sa lasam manierele si argumentele logice si sa punem mana pe o jordie..

Astazi am fost la minister si la traversarea unei artere mari, mari si aglomerate din centru, un alt tanar a trecut nonsalant cu bicicleta prin fata pietonilor care traversau pe verde, lovind un domn in varsta. Acum, se mai intampla accidente in fiecare zi, dar tanarul nostru in loc sa-si ceara iertare pentru ce s-a intamplat, a inceput sa-si apostrofeze victima! Ca de ce nu e atent si nu se uita pe unde merge??!! Nici macar nu a intrebat daca se simte bine sau sa-l ajute sa se ridice. S-a urcat pe bicicleta si a plecat fara griji si nici macar rusinat de apostrofarile trecatorilor, care au ridicat batranul de pe asfalt. Cred ca reactia tanarului a fost mult mai dureroasa decat cazatura. Maine-poimaine te trezesti calcat de masina pe trecerea de pietoni si apoi calcat in picioare ca de ce erai acolo...

Ce putem face sa-l aducem pe bunul simt inapoi? Poate sa-l rugam, sa-l mituim, sa mergem dupa el...oare pe unde-o fi?

Adormirea Maicii Domnului - praznic de lumina

"Pentru aceasta asadar, haideti sa praznium si noi, fratilor, si sa sarbatorim stralucitoarea si a toata lumea praznuire si sarbatoare a Nascatoarei de Dumnezeu! Caci daca toate praznicele sfintilor seamana stelelor, cum spune Sfantul Ioan Hrisostom - "Toate sarbatorile sfintilor sunt minunate si imita stralucirea stelelor" - , cu siguranta sarbatoarea de fata a Maicii lui Dumnezeu se aseamana din plin stralucitoarei si luminoasei si argintatei luni, care inlatura intunericul noptii, luminand cerul si pamantul. Sa cantam asadar, cu totii, fara exceptie, Maicii Dumnezeului nostru, patriarhii la un loc, arhiereii si preotii, imparatii, inaintestatatorii si toti judecatorii pamantului, barbati si femei, copii si fecioare, batranii la un loc cu tinerii! Caci astazi toate cetele ingerilor netrupesti in chip nevazut stau in jurul Fecioarei adormite, cele mai inalte, Tronurile, Heruvimii si Serafimii, cele din mijloc, Stapanirile, Puterile si Domniile, si cele din urma, Incepatoriile, Arhanghelii si Ingerii, unii mergand inainte, altii urmand alaiului, si cu totii conducand pe cea care este primita la cele ceresti."

Sfantul Nicodim Aghioritul

In seara aceasta, va fi priveghere de toata noaptea la biserica Sfantul Nicolae-paraclis universitar (biserica Rusa), de la ora 22.

Va doresc un praznic binecuvantat!

Nicoleta

Minunea Teodorei

Urcam cu veselie de la Sihastria spre Sihla. Suntem obositi, nu de drum ci de nesomn. Cu o seara inainte am poposit la Sihastria si a fost foarte multa lume pentru ca la Varatec fusese pomenirea unui parinte...Nicodim. Ne-a intrebat cine-o fi fost de s-a strans asa puhoi de lume...Dormisem trei in pat, intr-o camera supraaglomerata, cu putin aer si mult zgomot.

Nu suntem pelerini, suntem turisti...studenti-turisti prin aceste locuri. Si cautam liniste.

Drumul ni se pare greu, poate din pricina nesomnului, ne oprim, desi nu e chiar bine: am vazut o vipera fara cap si sa stam pe buturugi nu e chiar indicat. Ajungem la stanca cuvioasei unde, ne-a povestit cineva pe drum, in apa adunata in gheabul sapat isi spala sfanta ...copilul. Deja suntem mai bine, peisajul superb ne binedispune, urcusul ne-a inviorat, ni se pare ca suntem intr-o poveste. Pestera este si ea din acelasi basm, oare cum ar putea cineva trai pe aici, in pustiu?

Ajungem si la Sihla unde hotaram sa mai ramanem o noapte pentru ca locul este foarte frumos, liniste peste tot, racoare si binecuvantare cereasca. Noaptea suntem treziti la miezonoptica, dar ne e greu sa tinem ochii deschisi; totusi mergem, pentru Domnul..

Dimineata multumim si plecam, coboram insotiti de rugaciunile fierbinti ale calugarilor si am sentimentul ca sunt un alt om. Ce am fost nu mai este suficient, ce voi fi nu-i complet. Privesc inapoi si razele mangaietoare ca o perdea de lumina imi inchid orizontul. Alung orice gand nevesel si continui sa merg alaturi de colegii mei prin baia de lumina. Si se va face lumina mai multa in mine, plecand de aici, de la pestera.

Aceasta a fost prima mea intalnire cu Sfanta Teodora din Carpati...atat de scurta, minunata si delicata. Pasi de pelerin ma vor mai aduce aici, pestera cuvioasei devenind loc de inchinare din loc de mirare, iar Sihla va starui in inima mea ca locul celei mai dulci binecuvantari.

Am aflat ulterior ca era vorba de parintele Nicodim Mandita, de la a carei trecere la Domnul se implineau 27 de ani!!!

sursa imaginii

Eu si furnicile

De 3 ani de cand m-am mutat aici am observat in baie furnicute. Pana acum nu m-au deranjat, isi vedeau de treaba lor si eu la fel. Poate le mai luam cu matura sau cu aspiratorul dar nu ma deranja prezenta lor.
De cand am inceput s-o diversific pe Maria si au aparut urmele aferente de mancare pe gresie, au venit furnicutele si in bucatoarie, la ospat. Nici asa nu m-au deranjat. Maria a avut o perioada in care se cam speria de ele, dar atat.
De cand ne-am intors din concediu insa, furnicutele s-au obraznicit - au ajuns pe blatul din bucatarie si misuna pe unde nu au voie. Asa ca ma deranjeaza...
N-as vrea sa intervin cu substante care pot ajunge si pe pielea Mariei, mai ales pe masa.
Aveti idee cum pot scapa de ele?