Sceneta de Craciun

Muzica diafana ne invaluie bland, apar un om sarac si un om rugator. Apoi somnorosul din povestea noastra. Naratorul ne introduce in piesa pe care o asteptam de atat de mult timp, actorii mai mult mimeaza cele rostite. Somnorosul se intreaba multe lucruri, apoi apare o calauza care doreste sa-i arate raspunsurile: il duce la casa omului sarac care in noaptea Craciunului moare in mizerie si frig, apoi la casa omului rugator care se roaga si pentru fratele sau necunoscut. Somnorosul isi doreste acum sa-L cunoasca pe Domnul, ii afla povestea prin intrarea in scena a personajelor ce inchipuie pe Macia Domnului, retrasa, timida, gata sa plece din scena si a dreptului Iosif ce o tine de brat in timp ce cauta adapost. Apoi Pruncul sfant se naste in iesle, apare un inger, bucuria il invaluie pe toti, iar somnorosul nostru se trezeste plin de pace si de bucurie sfanta.
Urmeaza apoi colinde, dans, cantece de iarna, un program intreg ce dureaza o ora.
Cine sunt actorii? Somnorosul are 25 de ani si e un om tare vesel, munceste si e mandru de asta, stie toate cantecele si toate miscarile de dans, omul sarac isi doreste foarte multa atentie, ar face orice pentru ea - si bune si rele - este si el trecut de 20 de ani; ingerul este un pitic, merge greu, a fost adus aici mai mult pe sus, dar e foarte mandru de rolul lui; Fecioara Maria si dreptul Iosif sunt la randul lor doi baieti care par rupti dintr-o alta poveste...Toti au fost abandonati acum multi ani, cu o usurinta absolut uimitoare, daca ne gandim ca sunt fiinte umane, la o groapa comuna numita Centrul pentru copii irecuperabili Moreni. Au fost adusi aici ca toata lumea sa scape de povara lor, ca mamele lor sa se poata intoarce in "campul muncii", iar tatii sa nu fie chinuiti decat cu plata unei sume modice pentru intretinerea lor. Cea mai mare grija a statului era sa ii tina cat mai departe de lume si sa cheltuiasca cat mai putin bani. Au indurat foame, frig, batai, neglijare.
De multi ani traiesc intr-o casa de vis, unii lucreaza (cei care pot), altii se bucura doar de afectiunea si grija celor din jur. Sunt oameni dependenti social pentru majoritatea nevoilor lor, oameni dupa care alti oameni intorc capul de strada (nu cu admiratie), dar care isi poarta cu demnitate povara de a fi diferit si care stiu sa ierte toate nimicniciile care li se intampla din partea celorlalti. Noroc ca sunt ingrijiti de niste oameni care considera aceasta grija ca o cale spre mantuire.
Desi din afara acest lucru este greu de vazut, acesti oameni sunt actori, nu spectatori in piesa vietii lor!La marginea sociatatii unde este locul lor acum este multa viata si multa daruire. Si sunt multe lectii de invatat pentru noi!

La inceput de an

De cele mai multe ori nu-mi propun lucruri noi pentru noul an pentru ca, in general, dorintele mele nu se schimba de la un an la altul. Si nici nu-mi fac bilanturi pentru ca mi se par un pic artificiale, doar nu sunt la sfarsitul vietii...Si nici anul acesta nu am de gand sa fac acest lucru, desi au fost cateva momente in noaptea dintre ani in care ne-au trecut prin cap cateva dorinte legate de noul an - dorinte vechi de altfel: sa fim mai treji in credinta si mai ravnitori, lucruri care parca nu ne ies asa cum am vrea noi, parca ne pierdem pe drum...
Dar imi doresc sa nasc un copil sanatos si sa-l nasc natural de data asta, desi sunt putine sanse, dar cu ajutor de Sus sansele cresc simtitor. In rest pace si bucurie de la Domnul, caci de acestea am parte din belsug!
Cu toate ca nu fac planuri si bilanturi, cad uneori pe ganduri in momente din acestea de trecere, sa le zic. Astazi am ascultat povestea induiosatoare a unei doamne de 60 si ceva de ani, care se considera batrana: n-a avut niciodata casa ei, s-a tot mutat pana n-a mai avut unde, a fost data afara de multe ori si cred ca a simtit disperarea dandu-i tarcoale; a ajuns si pe strada, si la azilul de batrani pe care il descria ca pe un infern (si o cred!), a fost umilita, batjocorita, alungata, infometata, disperata, bolnava si cu toate acestea speranta nu a parasit-o. Si nici credinta. Asa a reusit sa invinga cancerul pulmonar (unul dintre cele mai mortale), sa aiba acum un camin in care este ingrijita si respectata si sa se bucure de binecuvantari ceresti. A ramas doar cu un plaman si jumatate, o mana si un picior si jumatate, dar continua sa doreasca, sa simta, sa spere, sa iubeasca. Oare cum se poate considera batrana?!! Ii multumesc pentru povestea pe care mi-a spus-o acum, la inceput de an.
Caci asa ajung eu sa-mi pun intrebarea: eu in fata Domnului cu ce merg?
Va dorsec un an binecuvantat cu daruri ceresti, pace si bucurie in case!
Nicoleta

Astazi s-a nascut Hristos...

Mult timp n-a mai ramas pana la marea sarbatoare a Nasterii Domnului nostru, iar eu n-am apucat sa fac prea multe lucruri.

Dar am reusit sa pregatesc cat de cat casa de sarbatoare, cu toate ca nu vom fi aici, cadouri pentru prieteni si colegii de serviciu ai sotului:



Apoi am fost cu colindul, ne-am pregatit sufletele pentru sarbatoare si abia asteptam noaptea Craciunului sa fim impreuna in biserica.

Va dorim ca Nasterea Domnului sa va gaseasca plini de bucurie sfanta si cu pace!

Colindam...cu de ce!

Maria invata sa colinde, deja stie cate ceva. In seara asta, la masa incepe sa colinde un colind pe care eu nu i l-am spus:
- "Ne dati ori nu ne daaati......". Mami, de ce nu ne dau?

Cant eu ca sa invete ea:
- "...Preacurata plange incetisor..."
- Mami, cine plange?
- Maica Domnului!
- De ce plange?
- Ca n-are hainute pentru prunc?
- ???
- Pruncul s-a nascut fara hainute... asa se nasc toti copilasii!
- De ce?

Postul copiilor

Indemnata de parintele nostru drag am pus-o pe Maria noastra de 2 ani si 4 luni la post! De fapt asta s-a intamplat in august cand a tinut tot postul Adormirii Maicii Domnului, acum e mai greu pentru ca nu pot controla ce mananca la cresa.

Dar pentru mamicile cu copilasi mititei, iata cateva idei pentru mesele copiilor. Voi incepe cu micul dejun, care mie mi se pare mai delicat pentru ca lipseste laptele sau iaurtul in aceasta perioada.

Iata ce contine masa Domnitei dimineata, in zilele de post:

- Paine integrala cu unt de arahide si dulceata, sau cu tahimelo (amestec de tahini facut in casa si miere)

- masline, pasta de avocado, uneori zacusca facuta de buni

- lapte de cocos sau de migdale cu cereale (de obicei fulgi de ovaz si porumb)

- placinta (daca sunt eu harnica si fac) cu mere si nuci sau cu dovleac

- melci cu scortisoara (la fel, daca are cine sa-i faca)

- compot, ceai, fructe (e mare amatoare de fructe)

- porridge (fulgi de ovaz fierti in apa) cu dulceata sau miere

- nectar de fructe de sezon cu miere si cereale.



Si o reteta: melci cu scortisoara

Reteta nu este noua, dar eu am adaptat-o ca sa fie de post si foarte buna. Se framanta un aluat din 500 grame de faina (ideal este sa se foloseasca un amestec de faina alba si integrala), drojdie proaspata lasata mai inainte 10 minute la dizolvat, 2-3 linguri de zahar, un praf de sare, doua linguri de ulei si aprox 300 ml lapte de cocos. Se lasa la dospit aproximativ o ora, apoi se intinde intr-o foaie nu foarte subtire (1-2 cm) care se unge bine-bine cu un amestec de scortisoara 1-2 lingurite, 2-3 lingurite lapte de cocos, 2 lingurite de ulei si se presara cu 4-5 linguri de zahar brun.

Foaia se ruleaza si se taie in segmente de cinci cm grosime care se pun la dospit cu taietura in sus, eventual in formele de muffins.

Se coc la foc mediu aproximativ 20 de minute. Sunt atat de parfumate!

A inceput postul bucuriei!

Postul a inceput de doua zile, dar eu abia acum reusesc sa ma inscriu in impreuna calatorirea Nataliei. Iti multumesc, Natalia, pentru consecventa ta in a ne invita in fiecare post in aceasta calatorie a sufletului spre bucuria Nasterii Domnului!

Imi propun in postul acesta sa fiu mai rabdatoare, mai ales cu mica nazdravana de la noi din casa, care este pusa tot timpul pe sotii. Si cum ea are un program al postului asemanator cu al nostru, voi incerca sa fac cateva postari legate de postul copiilor atat de mici, postari care sper sa fie de folos pentru mamicile care incearca sa introduce in viata copiilor aceasta nevointa.

Apoi voi incerca sa o invat cat mai multe colinde, as vrea ca in viata ei mersul cu colindul sa fie o bucurie a sufetului, nu una a burticii:)

Va doresc un post cu folos duhovnicesc si multa bucurie in asteptarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos!

Esecul de seara, deliciul de dimineata

Ieri am fost in forma foarte buna si dupa ce m-am intors pe unde am umblat cu treburi am intrat sa cumpar fructe. Si cum eram cu chef sa incerc ceva nou, am luat doua fructe Kaki, pe care nu le incercasem.

Mi-a fost greu sa ma abtina pana seara, ca sa le tai la cina, dar am reusit. Iar la cina, surpriza: nu mi-au placut deloc!! Sunt foarte dulci (nu am o problema cu asta), dar foarte astringente:(

Am mancat fiecare cate o bucatica, doar Maria a mai cerut! Ea oricum e un fel de strut si mananca orice...

Din bucatile ramase de seara, totusi, am preparat dimineata un delicios nectar, la care am adaugat mere, grapefruit rosu, cateva migdale, cateva linguri de fulgi de ovaz (ca sa ne tina si de foame) si miere de salcam

Foarte bun, astringen, usor amarui, dar per total dulce, consitent si aromat. Mie, insa nu prea mi-a tinut de foame, am eu motivele mele:)